Scandalul din jurul platilor copioase facute de Ministerul Tineretului si Sportului (condus de Monica Iacob-Ridzi) repune in drepturi adevarul gandirii libertarian-conservatoare despre politica: excesul de functii atribuite Executivului conduce la risipa si coruptie. Nu doar intr-un an de criza, Guvernul sau administratia locala trebuie sa se abtina de la organizarea de distractii „gratuite” pentru popor.

Retinerea si cumpatarea sunt o constanta in istoria comunitatilor politice bazate pe principiile liberalismului clasic. De ce? Pentru ca orice economia planificata lucreaza cu preturi incorecte, plecand de la o estimare intuitiv-tendentioasa a raportului cerere-oferta.

Prin urmare, tendinta naturala a preturilor licitate de Stat este sa fie mai mari decat costurile acelorasi produse cumparate discret, fara interventii si tam-tam, pe piata libera. Probabil nicaieri in lume nu-ti poti procura doar cateva scanduri de brad la suma de 75.000 de euro. Transportul insa pana la plaja din Costinesti a contribuit, pesemne, la cateva fabuloase transformari contabilicesti. Cat sa fi costat rumegusul pierdut la freza?

Tot logica economiei planificate care sustine monopolul etatist asupra educatiei conduce la paradoxul „tinichigii versus filozofi”. Avem prea multi? Avem prea putini? Din fericire, nu un responsabil al Statului ― fie el ministru, sef de sindicat sau presedinte ― poate oferi un raspuns, ci doar piata libera. Pentru aceasta, raspunsul la controversa despre ocupatii si meserii ar fi presupus reintoarcerea la discutia despre invatamantul privat (modelul britanic si american) versus invatamantul public (modelul francez).

In sfarsit, daca un grup de cetateni doresc sa se relaxeze in toiul verii, ei pot face aceasta apeland nestingheriti la oferta firmelor private. Nu este treaba Statului sa organizeze pentru popor detaliile cele mai marunte ale recreatiei de primavara, participarea adolescentilor la concerte rock, amenajarea de scene hip-hop, pigmentarea muzicala a festivalurilor de nudism, s.a.m.d. ― dupa cum nu este treaba Statului sa programeze onomastici, botezuri, cununii sau inmormantari pentru aceiasi cetateni.

Pe langa respingatorul paternalism moral asumat in aceasta postura, Executivul se obliga la dezmat pecuniar sub un imbold perfect narcisist. Cum altfel sa iti expliciti decizia achizitionarii unor duzine bune de minute de publicitate TV, cu doamna ministru in prim-plan, Guvernul urmand sa plateasca tot unei institutii bugetate (si, evident, neperformante): Televiziunea Romana?

In atari imprejurari, concluzia de bun-simt ar fi foarte simpla: Ministerul Tineretului merita desfiintat, asa cum numeroase alte agentii guvernamentale si structuri legislative se cuvin drastic restructurate. In conditiile in care primariile locale se ocupa de amenajarea spatiilor verzi si a spatiilor de joaca pentru copii, Ministerul Tineretului nu are o justificare reala (doar anii comunismului legitimand functionarea Casei Pionierilor din fiecare municipiu).

Din pacate, un asemenea truism a fost rostit de foarte putine voci ale mass-media. Am reintalnit in schimb bine-cunoscuta coregrafie indecenta a dezbaterilor populate cu jurnalisti amnezici, tendentiosi ori incompetenti, personaje publice vulgare, amici ai unor moguli deveniti socialisti de parada ori prieteni ai oligarhilor cu inima proletara. Din caravana nu puteau lipsi cateva exemplare de politicieni traseisti ― de la Adrian Paunescu si Sergiu Andon pana la eternul june Petre Roman. Toti lupii nostri moralisti, s-au strans asadar sa denunte retorica defensiv-mioapa si eroarea stridenta de calcul a doamnei Monica Iacob-Ridzi.

Punctual, acest lucru trebuia facut. Dar avem dreptul la o exclamatie anglofona: look who’s talking! Fara a mai discuta ororile care poarta „marca Adrian Nastase”, sa ne amintim doar ca in timpul Guvernarii Tariceanu o campanie anti-fumat, ale carei costuri erau cifrate la suma de cca 800.000 euro (contract achizitionat de Ministerul Sanatatii), s-a rezumat la distribuirea unor clipuri, postere, afise-cearceaf si fotografii vag-erotice ale unei vedete TV, apropiata de cercurile de prieteni ale sotiei fostului prim-ministru?

O concluzie rapida ne spune ca ipocrizia, nesimtirea si turpitudinea domnesc mai departe, independent de culoarea politica. Dincolo de revoltele noastre circumstantiale, insa, am putea pleda ca simpli cetateni pentru revigorarea unui principiu fundamental al libertatii. In tot locul si in tot ceasul, se cuvine repetata aceasta mantra a individualismului economic: doar piata ofera un mecanism precis de masurare a „nevoilor populatiei”, atat de des invocate de politicienii avizi dupa voturi.

Numai restrangerea atributiilor guvernamentale va conduce, intre altele, la diminuarea numarului de demagogi pe metru patrat. Cand achizitiile publice scad, raman mai multi bani in propriul nostru buzunar. „Zgarcenia” guvernului va permite inflorirea filantropiei in sectorul privat. „Abstinenta” la cheltuieli din bugetul public fertilizeaza campul investitiilor private. Taxele luate cu forta de la fiecare contribuabil vor putea fi folosite atunci doar pentru o agenda sobru-minimalista, cu prioritati indispensabile.

Dreapta veritabila prefera cheltuieli publice mai putine, dar cu efecte benefice pe termen lung: constructia de drumuri, autostrazi si spitale, apararea militara bine reglementata, o educatie generala limitata (iar nu permanentizata, cum vor birocratii) plus asistenta sociala pentru cazurile limita. Restul este paine si circ, cu asistenta FMI si voia dumneavoastra, pe datorie.