Absenteismul. Din 1979, de la primele alegeri europene, rata de participare a scazut in mod constant ajungand astazi cu peste douazeci de procente mai mica decat cea initiala. In acelasi timp puterile Parlamentului European au crescut in mod considerabil apropiindu-se progresiv de cele ale unui parlament national. Faptul ca la Bruxelles exista in prezent peste 5000 de persoane in misiune de lobby pe langa alesii europeni este cat se poate de edificator. La fel si faptul ca procentajul legilor nationale care deriva din directive europene este in crestere sustinuta, deja majoritar in unele tari. Electorii par din ce in ce mai dezinteresati de niste alegeri din ce in ce mai importante. Cum se explica acest paradox ?
Pentru a intelege absenteismul trebuie sa incepem prin a stabili care sunt motivatiile care pot conduce un cetatean sa renunte la o iesire la gratar sau la emisiunea TV preferata pentru a se duce la vot. In opinia mea, cea mai importanta este increderea fata de un candidat anume. Chiar si in sistemele de vot pe liste in care “se voteaza partidul”, votul este castigat cel mai adesea de persoana care conduce respectivul partid, denumita din acest motiv “locomotiva electorala”. In general, cu cat un scrutin este mai personalizat cu atat el atrage mai multi alegatori. In al doilea rand conteaza mesajul politic emis de partide. Cu cat electorul este mai avizat cu atat el analizeaza mai atent oferta electorala si spera atunci cand voteaza s-o vada pusa in practica pe cea care ii convine. In cazul alegerilor europene insa, astfel de elemente de motivatie sunt greu de identificat. Scrutinul se desfasoara pe liste. Cu rare exceptii de care voi vorbi mai jos, capii de lista sunt politicieni de mana a doua. Aceasta fiindca cei de frunte ocupa mandatele nationale, mai importante pentru cariera lor politica. Si cu o mai mare vizibilitate pentru electori. Un cerc vicios din care cu greu se va putea iesi.
Citeste restul materialului si comenteaza pe blogul lui Doc.


















