Ca niciodata, azi m-am trezit cu un puternic simt civic. “Sa mergem la vot, zic!“, plin de un entuziasm atipic. Am cintarit scurt lipsa ideilor electorale si mi-am spus sa votez cu cineva, indiferent cine-o fi. PSD nu votez din principiu, mi-e greata de orice urma de socialisti pseudo-democrati. Pedelistii m-au enervat cumplit atunci cind s-au asociat cu pesedistii, nu-mi permit sa votez un analfabet precum Becali, iar pe EBA pur si simplu nu mi-o pot imagina in nici o postura de parlamentar.

Ce ramine? UDMR-ul sub nici o forma. Deci PNL. Oricite suturi in fund si-o fi luat Tariceanu, oricit de antipatic imi este, a reusit sa miste mai mult decit ceilalti. Votez PNL, zic. Si intreb cine merita votat. Bineinteles, spiritul meu civic s-a aprins abia azi, altfel nu mi-a pasat citusi de putin cum se desfasoara alegerile. Doar ca azi, abia aprins, spiritul meu civic s-a stins in momentul in care am aflat ca se voteaza pe liste, iar cap de lista la PNL e Norica Nicolai. O stiti, e aia de si-a trimis nepoata in Parlament sa voteze in locul ei.

Or, eu nu pot sa trimit in Parlamentul European o nesimtita. Ah, ma scuzati, am jignit-o? N-as crede. Pentru ca Norica Nicolai asta e, o nesimtita. Daca ar fi avut un minimum de bun-simt, ar fi chiulit la fel ca toti ceilalti sau ar fi dormit. Dar ea si-a trimis nepoata in Parlament. Iar o asemenea dovada de nesimtire nu se iarta. Ce ma indeamna pe mine, unul, sa imi dau singur cu tesla? Sint inca tinar, nu cred ca am ajuns la virsta senilitatii. Si chiar daca ar da, Doamne-fereste!, Alzheimerul peste mine, nici chiar in asemenea conditii n-as putea sa uit nesimtirea Noricai Nicolai.

Prin urmare, eu cu cine votez? Cu EBA? Cu aparenta inocentei “fetei lu’ tata”, cu aparenta naivitatii omului tinar care crede ca ar putea schimba ceva? E doar o aparenta. Nu-mi permit sa-mi irosesc votul pe EBA, tot la fel cum nu-mi permit sa-l irosesc pe Becali sau pe Norica Nicolai. Nu-mi permit sa pun stampila pe nesimtire si pe perversitate sau pe hotia celor din PSD. Nu pot, pur si simplu, imi repugna.

Spiritul meu civic refuza sa stea aprins. Datoria civica se transforma. Din dorinta de a vota, de a trimite pe cineva in Parlamentul European, intr-o datorie de a sta acasa. Iar aleg raul cel mai mic? Iar trebuie sa merg la vot doar ca sa nu le las pe babele din RATB, de dimineata, sa-l scoata parlamentar pe Gigi Becali? Caci da, dimineata, in RATB, vreo trei babe se laudau ca au votat cu Gigi. Pentru asta sa votez? Refuz sa-mi asum un vot care n-ar schimba nimic. Din moment ce n-ai pe cine vota, ajunge tot “cine trebuie”. Pentru ce? Doar ca sa ma enervez si mai rau? Si nu, votul alb sau votul nul nu ma ajuta cu nimic. Singura mea datorie civica este cea de a sta acasa. “N-ai cu cine, ba, n-ai cu cine!”, vorba reclamei. Partea proasta e ca reclama e haioasa, pe cind situatia noastra e tragica. Nici macar haz de necaz nu poti sa faci.

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.