Unii oameni sunt singuri. Singuratatea funciara se vede din comportament. Sunt prea agresivi sau prea exuberanti. Sunt lipsiti de simtul masurii, sunt nesiguri, starile lor se schimba la cel mai mic gest care pare o agresiune. Gesturile simple facute de altii sunt totdeauna tratate cu suspiciune sau aroganta. Orice gest este un deget pe rana. increderea lipseste cu desavarsire, in sine si in altii, scrie Dan Selaru pe blogul sau.

Comportamentul in public e fie prea exuberant, fie taciturn, violent sau patetic, absent sau frivol. Gesturile lor sunt neglijate, luate in deradere sau, mai trist, tratate cu politete rece. Chiar cand au dreptate nimeni nu ia in considerare parerea lor.

Se inconjoara cu personaje dintr-o Curte a Miracolelor, interesate, lipsite de personalitate, servile, docile, fanatice, lipsite de inteligenta, care accepta toanele personajului singuratic pentru ca au diferite interese.

Cu timpul personajul nostru pierde simtul realitatii, lumea pe care cei care-l inconjoara au construit-o e considerata realitate. Chiar oamenii care-i vor binele sunt indepartati sau se indeparteaza pentru ca au curajul sa spuna adevarul si acesta, adevarul, nu e auzit sau e neglijat. Realitatea in care personajul traieste e o lume a propriilor dorinte. Pe care incearca s-o transforme in realitate.

Citeste continuarea si comenteaza peblogul lui Dan Selaru.