Galerie foto: Notite de la Chisinau. Alergind intre cele doua revolutii

de Cristian Ghinea     HotNews.ro
Miercuri, 8 aprilie 2009, 0:46 Actualitate | Opinii

Galerie foto: Proteste la Chisinau
Am ajuns la Chisinau luni dimineata, imediat dupa alegeri. Fara nici o legatura nici cu alegerile, nici cu demonstratiile. Sint aici intr-un proiect de consultanta. Cum am avut intilniri numai in centrul orasului, am facut un du-te vino intre cele doua puncte fierbinti: Piata Marii Adunari Nationale si cladirea Parlamentului. Am luat notite. Saptamina viitoare voi scrie in Dilema veche povestea acestor zile, vazuta de mine. Deocamdata, la cald, imi transcriu notitele de astazi pentru Hotnews.   
 
Luni seara a fost o manifestatie pasnica la Parlament. Manifestantii isi dadeau intilnire a doua zi dimineata.   
 
 
Marti, 7 aprilie, ora 9.30 
 
Trec prin Piata MAN.
 
Doar citeva pilcuri de manifestanti. Puzderie de politisti. Masini vechi de politie, ponosite. Politistii sint militari in termen, foarte tineri, cu caschete masive din tabla, cum avea USLA pe vremea lui Ceausescu la noi. 
 
11.20 – Am terminat o intilnire si fug catre alta. In Piata MAN sint deja citeva mii de oameni. Ramin surprins, nu ma asteptam chiar sa se mai intilneasca.
 
Bulevardul Stefan cel Mare si Sfint este blocat. Au aparut niste boxe mari, cineva vorbeste. Vreo 20 de tineri incearca sa blocheze un bulevard adiacent cu un banner mare pe care scrie: ”DA DEMOCRATIE; NU DICTATURA”. Se cearta cu soferul autobuzului. Citiva se catara pe geamul autobuzului mare si striga ”Jos comunistii” catre oamenii dinauntru. Pina la urma se dau la o parte. Autobuzul trece.
 
Dupa mijlocul intersectiei, o batrina dinauntru scoate mina pe geam si arata semnul rusesc pentru Fuck You. Totul pare calm. Sint sunat din Romania: esti bine? La televizor zice ca au atacat Presedintia. La naiba, e doar la citeva sute de metri mai incolo. Dar cit am cascat ochii aici s-a facut deja ora pentru o alta intilnire. Fug. E usor suprarealist sa discut despre programe de dezvoltare in aceasta atmosfera, dar parca e cu atit mai interesant.
  
 
15.00 – Sint liber restul zilei. Intilnirea cu un oficial se amina, daca va mai avea loc. Nu cred ca le arde de mine. Liber sa casc ochii. Ajung la Presedintie. O cladire inalta, seamana mai degraba cu un sediu de banca decit cu o institutie oficiala. Geamurile sint sparte la etajele inferioare, arde un foc linga. Vis-a-vis este Parlamentul.
 
Piata dintre cele doua cladiri e plina de lume. Citeva mii de oameni stau si se uita, din cind in cind scandeaza. „Jos comunistii. Unu-doi, unu-doi, comunistii la gunoi. Iuri si cu Volva au furat Moldova.” La parterul Parlamentului, citeva zeci de tineri iau cu asalt cladirea. Dinauntru sint stropiti cu jeturi de apa. Sint tineri, foarte foarte tineri, adolescenti, de fapt. Foarte agitati. Multi si-au pus tricourile in cap, altii tricoloruri.
 
Nu imi gasesc locul, dinspre Piata MAN se aud scandari. Aici lucrurile ramin la fel: din multime de arunca cu pietre in geamurile Parlamentului, unii se apropie, dau inapoi cind sint stropiti. Merg spre cealalta Piata. Bulevardul Stefan cel Mare si Sfint pare un loc de promenada. Oamenii se duc de colo-colo, ca si mine. Doua fete in fuste foarte scurte. Un tip invelit in tricolorul cu stema Moldovei le intreaba: ”Fetitele, la revolutie?” Ele rid.
 
Oamenii stau la coada la Fornetti. Se vind si floricele. N-ai zice ca la doua sute de metri se ia cu asalt o cladire. Ajung in Piata. Aici multimea s-a ingrosat, cred ca sint peste 10.000. Pasnici. Daca e revolutie, atunci sint doua revolutii total diferite. De la boxe se aude o voce care face apel la calm. Ii implora sa fie pasnici. Pe margine, citiva tineri vin dinspre cealalta piata. Unul are un scut de politist pe care il agita.
 
Striga la lume sa vina cu ei in cealalta parte. Se apropie un domn in virsta, imbracat in costum. ”Ma copile, se vreti voi sa faseti?”. ”Acolo, acolo, sa luam Parliamentu” i se raspunde. Ei fug inapoi.       
 
Eu ramin fara cerneala in stilou. La naiba, de unde fac rost de pix la revolutie? Uimitor, chioscul de linga Piata e deschis si are si pixuri. E coada si aici.
 
O fata ma intreaba ceva in ruseste. Ramin perplex. Zic ca vorbesc romana sau engleza, ride si se intoarce. Cind ajung sa cumpar, o fata din chiosc imi zice: ”Dumneavoastra ati vinit aici de la Romania sa ne sustineti pe noi?”. De unde a stiut ca sint din Romania? Probabil dupa lipsa accentului si pentru ca nu vorbeam rusa. Zic ca sint cu alte treburi si zimbesc. Daca se va duce zvonul ca agenti din Romania au facut revolutia, sa stiti ca eram doar eu, cu un pix.
      
Tocmai cind terminam de vorbit cu fata se aude o explozie dinspre Parlament. Cred ca este gaz lacrimogen. Ma duc acolo. Pe drum ma intilnesc cu un grup care striga ”La televiziune! La televiziune!”. Pe bulevardul Stefan cel Sfint aceeasi atmosfera de promenada. La Fornetti este tot coada si eu mor de foame. Multe fete au bentite tricolore sau bratari la fel.
 
Nu am mai vazut asa bentita din scoala primara, cind luam premii impachetate in tricolor.   
 
La conferinta de presa  
 
15.30 La Parlament, aceeasi atmosfera de spectacol public. Aceleasi citeva zeci care dau asaltul la parter. Lumea scandeaza. Foarte putini jurnalisti. Un car al Pro-TV filmeaza in piata (intr-una din intilniri, cineva imi spune ca Pro-Tv local este o reduta antiregim.
 
”Stiti, nu este deloc ca Pro-TV din Romania, tabloidizat”. Mi se face rusine. Lasasem acasa televiziunile aparindu-l pe Becali). O petarda lacrimogena plezneste in multimea din fata. Oamenii fug. Dintre ei rasare unul plin de singe. Are tot spatele ars. Treningul sau supraelastic a ars la spate, i se vede fundul. Nu pare ca sufera prea rau, se misca mai degraba calm, poate nu e constient ca i-au ars hainele.
 
E negru de funingine si de singe. Dispare in multime. Deodata se aude un mare vuiet. Dintr-o parte a pietei vin scutierii. Lumea fuge de aceasta data in masa. Exista pericolul unei busculade. Scutierii stau putin intr-o parte a pietei, apoi se retrag. Nu stiu daca si-au propus asta, dar au dat o gura de oxigen celor care aparau Parlamentul. Cladirea nu mai este atacata pentru moment. Ca sa vad mai bine, ma urc pe treptele din fata Presedintiei.
 
Abia acum observ: cladirea este devastata la parter, usa mare de fier se hitina intr-o balama. Scutierii sint inauntru. Geamurile sparte la etajele inferioare. Pe trepte, este un pupitru, ca atunci cind oficialii sustin conferinte de presa in picioare. Pe pupitru este scrijelit ”Muie Voronin!”.       
 
Oamenii vin si se pun la pupitru. Vorbesc ca pentru presa.
 
Cunoscutii le fac poze. Citiva tineri arunca cu pietre pe o strada laterala. Nu pot sa vad ce se intimpla. Alta petarda lacrimogena. O alta. Aerul devine inecacios, dar vintul imprastie repede. Din multime se striga ”fara varsare de singe, fara varsare de singe”. Cineva de linga mine mormaie: ”fara varsare, dar daca prindem pe unu’ i-om da o batuta...”.       
 
Asaltul s-a mutat in dreapta cladirii.
 
Manifestantii ataca politistii, care raspund. Alta busculada. Un semn de circulatie este smuls de trei tineri care il hitinau de ceva minute bune. Il arunca intr-o gramada de  scaune care ard in centrul bulevardului. Oamenii vorbesc intre ei cum ca ar fi un mort. Un altul zice ca s-au gasit sute de pasapoarte intr-o cladire. Nu inteleg ce pasapoarte si de ce e asta suspect. Zvonurile lucreaza.
 
Camionul deturnat   
 
16.00 Ma intorc in Piata MAN. Tot calm, discursuri. Cineva de la unul dintre cele trei partide anticomuniste intrate in Parlament spune: singuri au dat foc acolo, ca sa ne acuze pe noi. Aceste trei partide nu au nici o legatura cu ce s-a intimplat la Parlament.
 
Este o provocare. Voi ati organizat manifestatia aceasta. Noi am venit sa va ajutam pe voi. Jos minciuna! Jos minciuna! Multimea repeta. Primarul Chisinaului trece prin fata guvernului. Cladirea este protejata de trei rinduri de scutieri. Spre deosebire de cei de la Parlament, acestia mai degraba se plictisesc. Chirtoaca este aplaudat. O vorbitoare invita la microfon niste oameni care sa depuna marturie de cum au fost fraudate alegerile.
 
O tinara spune ca a fost observator. ”Pe liste erau oameni care acum sint morti de trei ani in urma”. Vine alta femeie. Spune ca este mama si bunica, fiul este in piata. Stefan, te salut. Cineva din multime saluta inapoi. Femeia continua: printre voi sint politisti infiltrati, nu va lasati provocati. Nu va lasati provocati. Stam aici, demonstram pasnic, ii lasam pe ei sa ne atace. Multimea striga: ”vot repetat, vot repetat”.
 
16.30 Dinspre cealalta revolutie vine un camion blindat de politie. Se misca incet prin multimea de oameni de pe bulevard. O secunda cred ca politia va intra in manifestanti. Ce naiba cauta un singur camion aici? Este unul de tip vechi, micut, batrin. Apoi imi dau seama: este impins de vreo zece tineri. Un altul este la volan, mindru de el, se vede prin parbrizul spart.
 
L-au capturat de la politie. Se opresc. Se urca pe el. Flutura steagul UE si tricolorul cu stema Moldovei. Doua fete se urca in cabina. Isi fac poze. Prietenii de jos le fac poze, ele fac poze cu telefonul celor de jos. Cei de sus coboara, camionul se hitina. Vor sa il rastoarne. Nu reusesc. Un domn in costum, virsta mijlocie, vine si ii roaga sa nu il rastoarne. Ce vor sa faca? Zbiara la ei.
 
Ii roaga, tinerii inceteaza. Trebuie sa fim pasnici, le spune. Tinerii devin nervosi. Il inconjoara, el le spune ca e om batrin, sa-l asculte. O femeie in virsta vine si il ia la rost: ”Stati aisi si vorbiti, dar nu duceti un pahar de apa la tineretu’ care se liupta in partea ailalta. A fost Rosca, acu’ sinteti voi!” Vorbeste de Iurie Rosca, fost opozant al lui Voronin, acum vazut drept colaborator.
 
Tinerii se joaca cu camionul, nu il mai rastoarna, dar au descoperit cum se lasa cabina soferului in fata. O lasa si o ridica la loc de citeva ori. Au o jucarie. Vine o fata imbracata ca de birou, e nervoasa. Tipa la ei: ”Va rugam, fiti pasnici. Folositi-va capul. Lasati masina in pace!”. De la boxe se aude o poezie, ceva cu ”avem trecut mare / avem prezent falnic”. 
 
16.40 Dinspre Parlament se inalta o coloana de fum. Merg intr-acolo. Dar chiar la marginea pietei ma opresc uimit. Vreo 15 tineri stau pe jos, in cerc, pe niste ziare si cinta folk, cu o chitara. Parca habar nu au unde sint. Cinta. ”Te uiti cum trece fata zglobie...”. Stau cinci minute si ii ascult. Parca imi face bine. Un vuiet dinspre Parlament, momentul artistic se termina.   
 
 
Parlamentul sta sa cada        
 
16.50 In fata Parlamentului o adevarata batalie intre politisti si manifestanti. Au intrat pe geamurile de la parter. Flacari mari inauntru. Arunca monitoare si hirtii afara. Piata s-a umplut de hirtii. Unii dintre ei incearca sa-i calmeze pe altii. Ma impresioneaza un adolescent inalt. Calm, se cearta cu cei care se mascheaza si dau atacul. ”Pentru si faseti asta?” ”Pentru viitor” ii arunca unu’ peste umar.
 
”Asa e viitoru’? ”Viitorul in pula”, ii raspunde celalalt.       
 
Merg in dreapta cladirii. Aici, scena fabuloasa. Vreo 150 de politisti inghesuiti intr-un colt. Manifestantii i-au inconjurat. Scutierii stau in formatie ”broasca testoasa”, total ascunsi dupa trei rinduri de scuturi suprapuse. Unii arunca cu sticle de plastic in ei, altii striga ”Politia e cu noi”.
 
Fac poze cu telefonul mobil. Sper sa poata fi publicate pe Hotnews. Aici sint doar vreo 100 de manifestanti si o mare multime pe margine, ca la spectacol. Ma apropii. Figurile devin tot mai dubioase. Sint agitate. In interiorul cladirii, geamurile sint acoperite total de alte scuturi. Nu inteleg care e logica. In fata, intrarea mare este aparata, dar unii manifestanti devasteaza birourile din dreapta, intrind pe geam.
 
Aici, parterul este protejat de scuturi. Cei care au intrat in fata nu vin si incoace? Revin in fata cladirii. Focul din doua birouri este deja furios. Cineva striga linga mine ”Arde nomenclatura comunista” dar nu este urmat de nimeni. Cei violenti se tot suie pe geam

(si nu e usor, trebuie sa se catere pe zid aproape doi metri) si arunca lucruri de acolo. Au scos niste scaune pe roti si se plimba cu ele.
 
Un altul loveste un ceas de perete cu o bita. Apoi ii vine ideea de a-l lua la tinta. Il arunca in sus si incearca sa-l loveasca. Se joaca. Doi tipi care si-au facut masca de fata din tricolor ies din primele rinduri. Isi dau tricolorul jos si fumeaza linistiti.   
 
Mi s-a acordat un interviu 
 
17.00  Haos total. In fata au intrat in birouri, in spate scutierii fac zid in fata intrarii. Multimea striga ”Afara, afara”. Notez permanent si fac poze. Doi tipi se uita insistent urit la mine. Ma scotocesc dupa legitimatia de presa si dupa pasaportul romanesc, poate imi trebuie. Monitoare si calculatoare zboara de la parter afara. Unii le insfaca si fug cu ele, altii le fac praf metodic cu picioarele de masa pe care le au tot dinauntru.
 
Daca este organizata povestea asta, e prost organizata. Eu cred ca totul e haotic. Furie oarba.      
 
 Un tip trece pe linga mine cu un filtru de cafea in mina, ambalat in cutia sa. Pare nou. Captura de razboi. Un adolescent de nici 15 ani are o farfurie. Alba, cu eticheta pe ea. Se tot gindeste daca sa o pastreze sau sa o faca zob. Mai tirziu aveam sa-l vad iar in multime.
 
Avea farfuria in mina. Alta scena absurda: niste ursuleti de plus zboara prin aer. Tot luati dinauntru. Apoi se aglomereaza in fata: scaune, monitoare, carti, multe carti. Cei de jos fac poze cu telefoanele celor dinauntru, care arunca lucruri. La un moment dat, unul dintre cei dinauntru se opreste si face si el poze cu telefonul celor de jos. Revolutia online.       
 
In tot acest timp este un fum gros de la focuri si se aud permanent trosnete de la geamurile sparte si de la obiectele care cad.
 
Ma asez pe iarba sa-mi trag sufletul. La doi metri de mine, un adolescent se sprijina intr-un scut de politist. Prietenul sau are o cascheta. Esti ziarist? Da. Vrei sa-ti dau un interviu? Da-mi. Nu vrea sa-si spuna nici numele mic. ”Politia batie tare la noi, nu-ti spun. Unii fura, eu nu am venit sa fur. Am venit sa lupt”. Cit vor sta aici? ”Miine si poimiine si daca nu se intampli nimic, asta este”.
 
Imi spune cum s-au organizat. Trebuia sa fie luni un flash-mob la statuia lui Stefan cel Mare. S-au strins si a iesit ce a iesit. Nu sint condusi de nimeni, nu stie nici un sef. Nu au legaturi cu cei din piata mare, aia doar vorbesc, nu fac nimic. Pot sa-i fac o poza? Da, dar sa astept sa-si puna tricoul pe cap. Si-l pune si pozeaza mindru, isi umfla pieptul si tine scutul ca pe un trofeu.
 
Citi ani ai? ”Am. Am ceva peste 18”. Minte in mod evident. De la ce ziar esti? De la Dilema veche, o revista din Romania. Aha, aveti site? Da, avem.  
 
17.20 Ma intorc la cealalta manifestare. Sintem foarte multi oameni. Aici va fi centrul de greutate, imi spun. Piata enorma este plina, sint si pe margine. Discursuri, indemnuri multe la calm.
 
Fiti pasnici. Fiti pasnici. Parca asta este singura ideea a zilei. Nu va lasati provocati. Apeluri disperate aproape. Stiu ca daca se va intimpla ceva semnificativ, acesta este locul. Dar sint ziarist, violenta este spectaculoasa. Nu ma pot abtine, fug iar la Parlament.   
 
Intram sau nu intram? Cade Parlamentul 
 
17.40 In spatele cladirii, acolo unde era zidul de scuturi in forma de broasca testoasa, oamenii s-au inmultit. Coplesesc scutierii. Acestia primesc ordine sa se retraga. O fac organizat. Rindurile din spate si de deasupra mai intii, apoi urmatorul, incet. Sint speriati. Niste copii si ei. Ofiterii tipa sa se retraga in ordine, o fac incet. Multimea inainteaza pas cu pas in locul ramas liber.
 
”Politia e cu noi, politia e cu noi”. Nu se mai arunca cu nimic. Este un calm parca anormal. Zidul de scuturi se subtiaza incet, incet, scutierii intra in cladire. Deodata apar oameni in uniforma printre manifestanti. Ciudat. Imi dau seama ca sint pompieri. Vor sa stinga focurile. Nimeni nu ii deranjeaza. Sint agitati, dau drumul la un hidrant din parcul din spate. O coloana de apa improasca manifestantii.
 
Unii urla: ”Fiti, ba atenti, in pula!”. Imi vine sa rid de indignarea omului stropit, dar ma abtin. Pompierii isi vad de treaba mai departe, astupa spartura cu un furtun, scutierii continua sa se retraga incet. Oamenii ii alinta: ”Hai, ba, ca sintieti d-ai nostri. V-au trimis pe voi, niste copii”. Ei nu zic nimic. In fata lor nu mai sint doar adolescentii agitati de acum citeva zeci de minute.

Pe masinile de pompieri scrie mare ”Feuerwehr”. Or fi vreo donatie nemteasca. A mai ramas doar un rind de scutieri afara, si cei care blocheaza geamurile inauntru. In tot acest timp, in fata, manifestantii intra si ies pe geamuri. Cladirea e parca rupta in doua si cele doua parti nu au legatura. Deja scutierii din ultimul rind au lasat scuturile jos, se retrag cu spatele, oamenii inainteaza pas cu pas in spatele lor.
 
Parca nu le vine sa creada. Acum ce facem? Un tip ceva mai in varsta cu o fata de gangster urla ”Nu intram, nu intram. Stam aici”. Imi amintesc de saracul Dan Iosif. Astia fac revolutiile. Un altul, un malah enorm, zice: ”Cum, ba, sa nu intram, esti timpit. Ne asezam pe fotolii si dam noi legi, ha-ha-ha”. Incep sa atraga atentia, sint singurul imbracat in costum, am ramas asa de la intilniri, fac poze, notez.
 
Ce caut acolo? Sint ziarist. Aha. Dar scap repede de atentie, se cearta intre ei. Un tinar urla: ”Cum sa nu intram, trebuie sa intram, sa dam semnalul ca am luat Parlamentul”. Un altul ii da cu flit: ”Hai, ma, lasa-ma”. Primul urla si mai tare: ”Ba, tu di se ai vinit aisi? Ca si furi?”; ”Unde, ma, viezi tu ca am furat?! Eu nu am luat nimic”.       
 
In spatele meu, printre copaci, o alta scena suprarealista: un mosneag a apucat o oala din aluminiu.
 
Se uita in ea. Miroase. Apoi da cu oala de un copac, sa o goleasca. Era un orez galben inauntru. Mosul pleaca cu oala goala. Inapoi la intrare, o mica busculada. Un domn in costum, elegant, le spune ceva agitatilor care dezbateau daca sa intre sau nu. Le zice ca nu e frumos sa fie violenti, ca trebuie sa fie pasnici, sa lupte pasnic. ”Ba, da`, sine esti tu?”; ”Sint X (nu vreau sa dau nume), sint jurist.
 
Nu trebuie sa li dam motiv, ca vor declara stare de emergenta la noapte Si pun tancurile pe noi”; ”Si de la se partid esti?”; ”Am vrut sa candidez independent. Am agonisit semnaturile sele nesesare, dar nu m-au lasat”. Am agonisit semnaturile. Ador arhaismele si accentul din Basarabia.       
 
Dezbaterea se lungeste. Tot discuta daca sa intre sau nu, parca politistii retrasi inauntru nu ar exista.
 
Imi inchipui ca politistii au sectionat cumva comunicarea intre laturile cladirii, pentru ca dupa colt oamenii tot intrau pe geamuri. Sau nu au apucat sa ajunga aici dinauntru, e o cladire mare. Tot mai discuta. ”Ma, tu se zici?”. Pe mine ma intreaba. Dau din umeri si zimbesc. Asta mi-ar lipsi acum, sa am pareri despre asaltul Parlamentului. Dar e momentul sa ma retrag. Ma duc spre parcul din apropiere sa ma odihnesc.
 
In fata hotelului de lux de linga, citiva straini privesc ca la spectacol, parca intrigati, parca cu frica sa se apropie. Aveam sa regret ca am plecat. Nici nu am ajuns bine si aud aplauze. Vad politistii iesind din cladire. Pina ajung eu, manifestantii intrasera deja. Pe aceeasi usa, scutierii ies, ei intra. Scutierii par demoralizati, abia tirasc scuturile. Citiva ii aplauda si striga ”Politia e cu noi”.
 
Unu le striga: ”Dati, ba, jos caschetele, pizdetilor!”.       
 
Gata, oamenii au intrat. Geamurile de la scara interioara incep sa zboare. Zgomot infernal. Scara se umple de oameni, aproape se calca in picioare, urcind. Cei dinauntru striga ”Nu farimati, nu farimati”. Citiva insa farima cu pofta. Unul apare la etaj cu un TV imens, o plasma. O tine prin geamul spart.
 
Sa o arunce sau nu? Pina la urma, coboara cu ea pe scari. Un altul flutura un tricolor. Multimea de pe margine aplauda. Unul cite unul, geamurile de la etaj se fac tandari. Prin cite o gaura, un adolescent extaziat scoate capul. Unul tine o piine in mina. Incep si aici sa zboare monitoare pe geam, scaune, mese. Izbucneste focul in citeva birouri. Scutierii s-au oprit peste drum, linga hotel.
 
Stau intr-un fel de formatie, aliniati, dar nimeni nu ii baga in seama Zgomot de geamuri sparte si de lucruri care se busesc de pamint. Niste tineri ies din cladire cu monitoare si calculatore invelite in fete de masa. S-au ales cu ceva. Zimbesc larg. Mosul care fugise cu oala s-a intors. Are un prelungitor zdrobit in mina, il izbeste de un pom, se alege cu firul si pleaca. Apar pompieri cu furtunuri, sa stinga focurile.
 
Nimeni nu ii deranjeaza.
 
Peisaj dupa batalie  
 
18.00 Merg in fata cladirii. Parlamentul a cazut. Geamurile incep sa se sparga la etajele doi si trei. Dar mai sus nu. Doar unul singur la etajul cinci face spectacol. Cineva din acel birou este ca intr-o staza distructiva: arunca incontinuu pe geam monitoare, haine, carti, hirtii.
 
Multimea de jos e in pericol de capete sparte. Un telefon zboara si el pe acelasi geam, dar ramine agatat de fir, hidos. Cum monitoarele se farima jos, zgomotul este infernal. Deodata multimea de citeva mii care urmareste spectacolul in fata aplauda. Sus de tot, pe acoperis, cineva flutura un drapel al UE zdrentuit. E imaginea zilei. Tocmai acum mi se umple telefonul. Nu mai pot sa fac poze.
 
Nu mi-am luat de la Bucuresti nici cartela suplimentara, nici firul de transfer. La ce mi-ar fi trebuit? Abia cind ma intorc le voi putea publica. Steagul UE zdrentuit este infipt sus de tot si ramine sa fluture acolo. Alta scena suprarealista: doi batrini bine imbracati, cu alura de burghezi, stau intre pomi pe doua scaune de birou, evident aruncate din cladire, si privesc spectacolul. Linga ei, un tip mestereste ceva la un fax, pare ca vrea sa-l repare.
 
Un altul rupe dintr-o rama o pictura, ceva ieftin, probabil de pe holurile Parlamentului. Din toate cele aruncate, deja sint doua focuri foarte mari in stinga cladirii, fum inecacios. Pompierii vin si aici sa stinga. Sint admirabili, isi vad de treaba, nu zic nimic, asteapta sa mai apara un foc, apoi alearga si il sting. Nimeni nu ii deranjeaza, doar furtunurile le fac necazuri, se tot incurca.
 
Linga ei, doi tipi vin cu un dulap de fier. Incep sa bata in el cu un picior de scaun, tot de fier. Bataile atrag multimea, oamenii se ingramadesc sa vada ce scot din dulap. Un pompier care tocmai stingea unul din focuri urla: ”Ba, mi-ai calcat pi furtun”. Omul se da jos de pe furtun. Reusesc sa sparga dulapul. Carti, documente, hirtii. Le arunca in toate directiile. O fata cu ochelari pe nas vine si se uita prin carti.
 
Alege citeva si ramine cu ele in brate. Linga dulap, un frigider strivit, aruncat de sus. Parlamentul a cazut.   
 
Provocatorii in visiniu 
 
18.20 Plec spre cealalta piata. La Fornetti e tot coada, nimic de mincare. Tot atmosfera de promenada pe bulevard. Parlamentul a cazut aproape anonim. Piata este plina.
 
Multime cit vezi cu ochii. La o terasa din parcul din fata, lumea sta si bea bere, maninca pizza. Trebuie sa maninc ceva. Dar ma atrag discursurile. O femeie: ”Dragi cetateni, nu va lasati provocati. Sint zvonuri ca sei de la Parliament sint reprezentanti ai partidelor politise. Nu ieste adevarat, noi sintem aisi”. Urmeaza apeluri disperate la non-violenta. Primesc sms viral de la Bucuresti: manifestatie pro-Moldova la TNB in seara asta.
 
Ha-ha-ha. O alta voce la boxe: ”Un grup de tineri de la Parliament au vinit aisi. Le multumim ca sint aisi si sint pasnici”. Multimea aplauda. Dupa ce am vazut la parlament, parca nu ma obisnuiesc cu aceasta multime calma. Parca e alta tara. Prin multime trece un tinar mascat cu tricoul, flutura un scut de politist. Oamenii ii fac loc si se uita la el parca mirati, parca acum afla ca dincolo s-au batut.
 
Parca el este din alta tara. La microfon, o fata tinara spune ca cele trei partide nu ii reprezinta. Un poet celebru vine si tine un discurs patetic nationalist. Ma enervez. Intr-una din intilnirile mele cineva mi-l daduse de exemplu de tip care consuma fonduri romanesti pe niste publicatii obscure si dubioase, fara sa dea socoteala (a nu se confunda cu publicatiile scoase in Basarabia de ICR, banii respectivi sint alocati pe proiecte si controlati).
 
Tocmai pe asta il prind la microfon. ”Bun venit la revolutia tinerilor”. Nici macar nu s-a intimplat si revolutia asta are profitorii ei. Cere Partidului Comunistilor sa se autodizolve, altfel va fi scos in afara legii. Omul aiureaza, dar multimea aplauda. Cere scuze multimii ca liderii celor trei partide i-au numit pe tinerii de dincolo ”copii vandali”. Asa or fi facut? Pare ca microfonul ii este smuls, pentru ca imediat o voce feminina nervoasa il pune la punct: eu am fost jurnalista si acum sint politician.
 
Nu-i lasati pe cei care vor sa va separe de politicieni, sa fim uniti, noi va aparam drepturile dumneavoastra. Si ea este intrerupta in mod bizar de o voce de copil care recita o poezie. Nu apuc sa notez totul, decit: ”O, Stefan, trezeste-te / Uita-te la tara.... O, limba cea romana / Vorbita de strabuni”. Femeia de mai devreme o lasa sa termine poezia, apoi spune: ”Fiti calmi, avem informatii ca printre noi sint multi provocatori.
 
Bita nu este strasnicia. Fiti pasnici. Avem informatii ca grupuri de provocatori imbracati in visiniu si cu bite vin spre piata. Nu le raspundeti”. Nu e momentul sa fii imbracat in visiniu. O alta voce spune la microfon ca este o manifestatie legala, ca e dreptul lor sa se adune.   
 
Si Europa... 
 
19.00 Ajung din nou in fata Parlamentului. Chiar vis-a-vis, pe treptele Presedintiei, primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca, tine un discurs. Este calm si stapin pe sine. In sfirsit, ceva calm si in aceasta piata. Focurile au fost stinse, cladirea pare pur si simplu abandonata. Cum s-or fi oprit din spart geamuri? Doar etajele inferioare sint foarte afectate si celebrul geam de la etajul cinci.
 
Telefonul atirna inca acolo. Chirtoaca spune ca se negociaza cu guvernul si cu Voronin. Au pus citeva conditii, sa se renunte la acuzatia de lovitura de stat, sa se permita manifestatiile pasnice si sa fie repetate alegerile. Le spune sa mearga cu totii in Piata MAN, la manifestatiile pasnice. Domina un calm ireal. Toata piata il asculta. Ii implora sa fie pasnici. Le spune ca reprezentantul UE, Solana, a condamnat vandalismele, iar acum este momentul sa arate ca sint un popor civilizat.
 
Daca au incredere in el, sa mearga in cealalta piata, sa fie pasnici. Vreti? Daaa, raspunde multimea. ”Haideti sa mergem de aici. Cladirile astea nu vor pati nimic daca vor ramine nesupravegheate”. Pleaca spre cealalta piata, cu un mare grup dupa el. Cele doua cladiri ramin in urma, afumate si parasite. Eu merg sa maninc. 
 
Nu uitati, ceva mai coerent si ceva mai analitic, saptamina viitoare in Dilema veche.


Citeste mai multe despre   





Citeste pe Stirile ProTV

Sotia pune poze pe Facebook din Italia, iar el schimba scutece. Povestea lui Radu, romanul care isi creste singur cei 5 copii

Mirajul unei vieti mai bune in strainatate destrama tot mai multe familii din Romania. Victime ale fenomenului sunt copiii care raman in tara, ingrijiti de un singur parinte sau de bunici. Intr-o comuna din Cluj, un tata isi creste cu greu cei 5 copii, cel mai mic in scutece, dupa ce sotia plecata la munca in Italia i-a spus ca nu se mai intoarce acasa.








9760 vizualizari
  • 0 (0 voturi)    
    Si s-a intampla asa intamplator sa fii acolo... (Miercuri, 8 aprilie 2009, 1:23)

    bogdan [anonim]

    Vezi ca la cum le e obiceiul, or sa e ia la intrebari niste baieti cu ochi albastri inainte sa ne povestesti totul in Dilema.
  • +4 (4 voturi)    
    excelent (Miercuri, 8 aprilie 2009, 1:24)

    mihnea [anonim]

    absolut excelent!
      #showComment
  • +3 (3 voturi)    
    bravo! (Miercuri, 8 aprilie 2009, 1:27)

    Radu [anonim]

    Na asta da articol! Excelent! Si fix la momentul potrivit!
  • +6 (6 voturi)    
    fain (Miercuri, 8 aprilie 2009, 2:49)

    catalin [anonim]

    bine omu'! m-ai ajutat sa imi formez o imagine mai bine decat n televiziuni de breaking news.

    Multam!
  • +7 (7 voturi)    
    Cu lacrimi in ochi... (Miercuri, 8 aprilie 2009, 4:59)

    doinas [anonim]

    citesc notele si-mi aduc aminte de mine, de noi, in 89.
    De mult n-am citit un articol atat de bun.
    Mi se strange sufletul cand vad ca televiziunile cintinua sa bata campii despre Becali in vreme ce, in numele a 3 milioane de romani, Voronin da un comunicat in rusa.
  • +3 (3 voturi)    
    nu exista intamplari intamplatoare (Miercuri, 8 aprilie 2009, 7:23)

    micul kgb-ist [anonim]

    este evident, asa cum au sesizat si ceilalti, ca nu ai ajuns "intamplator" luni dimineata la Chisinau.cand duminica seara s-au anuntat rezultatele. voronin stie. este o actiune bine plamadita din afara. sigur te-a trimis o "agentura straina" ;) misto articol. cine ar fi crezut ca moldovenii sunt un stare de nu una ci doua revolutii in acelasi timp.
  • +2 (4 voturi)    
    Jos Comunismul in Republica Moldova (Miercuri, 8 aprilie 2009, 8:04)

    eu [anonim]

    Romanii si Moldovenii din toata lumea, haideti sa dam jos ultima dictatura comunista de la Chisinau.

    Speram ca Moldova sa se uneasca cu Romania si sa fim uniti in Uniunea Europeana.
  • +3 (3 voturi)    
    - (Miercuri, 8 aprilie 2009, 9:21)

    rontzaila [utilizator]

    excelent reportajul!
  • +4 (4 voturi)    
    :D :D :D (Miercuri, 8 aprilie 2009, 11:26)

    eu [anonim]

    :))) v-am vazut langa Parlament. scriati incontinuu cele vazute. iata ca am si citit cele scrise.
    asa a fost.
  • +3 (3 voturi)    
    minunat (Miercuri, 8 aprilie 2009, 11:45)

    vlad [anonim]

    Sper ca ceea ce ai relatat pe viu sa devina o pagina de istorie candva. Iar pentru asta trebuie ca evenimentele de la Chisinau sa se transforme intr-o revolutie adevarata. Sper din tot sufletul ca Basarabia sa devina o tara libera iar romanii de acolo sa se apropie cum e firesc de fratii lor din Romania.
  • 0 (0 voturi)    
    22 de ani in urma (Miercuri, 8 aprilie 2009, 14:56)

    meritzak [anonim]

    PAcat ca nu e asa cum speram...sa fie Basarabenii cu 20 de ani in urma...pacat ..mare pacat..se pare ca is cu 22 de ani in urma...adica astea par evenimentele de la Brasov din '87 si nu cele de la Timisoara si Bucuresti din '89.
    Pacat...dar sperant aramane...Voronin mai are maxim 2 ani..si ar fin bine sa-si faca bagajele daca nu vrea sa raceasca de glontz...
  • 0 (0 voturi)    
    moldova (Miercuri, 8 aprilie 2009, 22:54)

    alin [anonim]

    imagini surprinse de cei care au fost acolo http://www.myvideo.ro/watch/6187012 trebuie vazut
  • 0 (0 voturi)    
    moldova - ghinea (Joi, 9 aprilie 2009, 11:49)

    liliana [anonim]

    Mi-au placut f mult insemnarile tale. Simple, umane, fara inflorituri si fara exagerari. o "fotografie" excelenta a "celor doua revolutii", dincolo de relatarile seci sau patimase de prin alte parti. felicitari.
  • 0 (0 voturi)    
    nota 10 (Joi, 9 aprilie 2009, 15:31)

    guitarist2 [utilizator]

    excelent articol, foarte buna imagine a ceea ce se intampla zilele astea in Chisinau
  • 0 (0 voturi)    
    insemnari (Vineri, 10 aprilie 2009, 14:24)

    victor L [anonim]

    Jos palaria, dle Ghinea!


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri