Lumea e in criza. Modelul pietelor nereglementate a creat monstri economici (mari corporatii) considerati azi "too big to fail". Elefantul a intrat in magazinul de portelanuri si lumea se teme sa ii lase sa se prabuseasca, pentru a nu transforma totul in tandari. O singura cifra vorbeste de la sine despre cosmarul in care am ajuns: AIG a primit ajutoare de 180 de miliarde de dolari. O singura companie, scrie Claudiu Minea, pe blogul Jeopardy .
Guvernele au luat cartile despre ideologii si le-au asezat pe raft in biblioteca. Ele au devenit pompierii de serviciu. Toate actiunile au ca obiectiv sa evite prabusirea. Se reactioneaza la URGENTE. Un amalgam de masuri, provenind din ideologii diferite, sunt aruncate in joc.
Partidele de stanga exulta: "este sfarsitul capitalismului". Aliante bizare iau nastere, in numele "interesului national". Aproape orice idiotenie isi gaseste justificare prin prisma acestui "interes national".
Facand un pas inapoi si judecand lucrurile nesentimental, vedem ca multe din teoriile proaspat aparute nu au nicio sansa sa reziste probei timpului. Cand isteria urgentelor se va domoli, vom putea discuta, calm, despre PRIORITATI.
- Piata libera nu este moarta. Numai ca, uneori, ea trebuie reglementata. Obligatia organismelor de reglementare este de a mentine pietele functionale si concurentiale. Cat de multa reglementare? Atat cat este nevoie, fara a fi in exces sau deficit. De acord, usor de zis, mai greu de aplicat in practica.
- Ideologiile nu au murit. Dimpotriva, am uitat ca practica pleaca de la teorie. Managementul de timp pompieristic ("vazand si facand") nu are sorti de izbanda pe termen lung. Avem nevoie sa ne re-intoarcem la modele de dezvoltare. La principii.
- Prosperitatea si libertatea vor continua sa mearga mana in mana. Dupa moartea statului comunist, un nou "patriarh" a aparut in vietile noastre: corporatia. S-a impus inclusiv teoria responsabilitatii sociale a corporatiei (o tampenie, dupa parerea mea). Corporatia e responsabila pentru crearea de valoare pentru actionari. Nu pentru locuri de munca. Nu pentru protectie sociala.
- Intreprinzatorul a fost uitat. Modelul de dezvoltare a abandonat tacit rolul initiativei private. "Ce e mare, e bun".
- Este, din nou, vremea inovatiilor (economice, sociale, politice). Multe din institutiile de azi (pe care le luam ca un dat) au fost create cu 100 sau 200 de ani in urma. Unele au la fel de mult succes. Altele sunt perimate. Iar, in anumite domenii, e nevoie de institutii noi.
- Rolul statului trebuie reevaluat. Un stat mai mare nu e in mod necesar mai eficient. Dar nici un stat mai mic (avand in vedere strict elementul cantitativ) nu este poate cea mai buna solutie. Din nou, ca si in cazul reglementarilor, statul trebuie sa fie atat de mare cat e nevoie. Si localizat acolo unde este nevoie (aici ne este de mare ajutor un principiu al crestin-democratiei: principiul subsidiaritatii). Iar domeniul in care nevoia de reforma a statului este inca si mai stringenta este cel al instrumentelor statului. Inca tocam milioane de tone de hartie anual pentru a da de lucru birocratiei si pentru a crea numeroase procese paralele.
- Pe termen si mai lung, modelul de dezvoltare nu mai poate ignora impactul negativ pe care omul il are asupra mediului inconjurator. Respectul naturii este modalitatea prin care procesul globalizarii poate fi adus pe o linie care sa ii permita sa fie in slujba umanitatii.
Sunt numai cateva dintre PRIORITATI. Un articol nu e suficient pentru a crea un model. Dar dezbaterea publica trebuie sa treaca de la URGENTE spre PRIORITATI.
Comenteaza pe Jeopardy.
3
5
