Nu mi-a placut scoala. Amestec de manipulare si nepotism, sistemul de educatie m-a deceptionat inainte de a-i intelege pe deplin logica de functionare. La 14 ani, abandonasem competitia cu cei mai buni elevi din clasa, dedicandu-ma unui proiect personal de formare. Pentru a putea citi si invata liber, eram capabil de orice compromis. Lasasem in sarcina maica-mii motivarea absentelor si rezolvarea corigentelor. Regret ca am intrat in joc, participand la olimpiada nationala de filosofie. Daca am terminat facultatea cu o medie peste 9, a fost numai pentru a-mi dovedi ca pot sa-i duc de nas pe profesori. Cat timp am stat in biblioteca si am studiat, aveam probleme chiar sa intru in examene. Frecventa la cursuri mi-a asigurat notele mari si bursa. Ar fi trebuit totusi sa abandonez facultatea inca din primul an. Dupa ce am citit ca prostul presocratici, Platon si Aristotel, profesorul meu a constatat ca nu ma cunoaste si, in ciuda lecturilor mele, mi-a dat un biet de 7. Numai lasitatea si frica m-au facut sa-mi doresc o diploma. Asta patesti daca vrei sa inveti cu adevarat.

Pe de alta parte, am avut intotdeauna o parere buna despre cercetatori, despre oamenii care si-au asumat cautarea adevarului, indiferent de domeniu. Dupa parerea mea, exista doua categorii de oameni: cei care traiesc in orizontul adevarului si al creatiei si cei pentru care studiile sunt doar o legitimare a propriei lor puteri. Cand port o discutie cu cineva imi dau seama imediat daca individul vrea sa clarifice un subiect, sa aduca si sa asculte argumente sau, dimpotriva, vrea doar sa ma domine, sa traga spuza pe turta lui. Cei mai multi oameni fac parte din a doua categorie. Il admir insa si il ascult cu placere, sunt in stare sa frecventez cursurile celui care cauta adevarul.

Cu doctoratele, lucrurile stau la fel. Numai o infima parte dintre cei care au in mapa diploma de doctor si-au adus o contributie reala la vreun domeniu. Sunt putini aceia a caror lucrare este cat de cat decenta. Cei mai multi au compilat, adica au plagiat la greu, dar nici macar asta n-au facut: i-au pus pe altii sa faca, uneori chiar pe profesorii lor.

Exista diverse motive sa vrei sa-ti iei un doctorat. Daca lucrezi in sistemul de educatie, este necesar sa ai doctorat ca sa avansezi, sa-ti creasca salariul. Daca lucrezi in alte sisteme, doctoratul contribuie la stabilitatea locului de munca si la ascensiunea in ierarhie. Multi isi iau insa doctoratul pentru ca si l-au luat si altii. Exista o presiune sociala ca nu cumva sa ramai necasatorit. Dar exista o presiune si sa-ti iei doctoratul. Este ca si cum, daca nu ai parcurs toate formele de educatie, nu poti avea nici o pretentie intelectuala. Oricat de bine pregatit ai fi in meseria ta, ceva iti lipseste. Ai veleitati de gandire, dar nu ai diploma in geanta? Vorbesti in gol si esti nebun.

Nu m-am mirat ca, facand abstractie de o minima decenta, Camera Deputatilor a extins dreptul de a organiza doctorate la aproape toate universitatile. In activitatea mea, am cunoscut persoane cu functii importante care si-au luat diplomele in sistemul de invatamant la distanta. Trebuie sa-si ia si asemenea oameni doctoratele.

Numai in masura in care cei care cauta adevarul vor fi recunoscuti si se vor distinge de cei care vor recunoastere si putere se poate spera la o imbunatatire a situatiei. Numai atunci cand doctoratul va deveni o miza pentru oameni exceptionali si o recunostere a exceptiei vom face un pas inainte. Asta o spun eu, care n-am iubit scoala si care n-am fost facut sa contribui la progresul vreunei stiinte.

In prezent, totul este confuz, iar doctoratul in Romania nu mai are aproape nici un rost.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Arthur Suciu.