Televiziunile de stiri scarbesc tot mai multi oameni

Miercuri, 11 februarie 2009, 9:21 Actualitate | Opinii

Ultimul episod, moartea handbalistului Marian Cozma. Va recomand sa cititi comentariul colegului meu Vlad Epurescu, de pe Hotnews.ro, dar si comentariile postate de cititori. Mi se confirma tot mai des ca opinia pe care o am despre televiziunile de stiri, avide dupa rating si dupa senzational implicit, o au tot mai multi: lehamite, greata, dezaprobare, protest prin refuzul de a te mai uita la televizor, scrie Anne Marie Blajan pe blogul sau.

In timpul anuntarii deciziei de la Haga in procesul impotriva Ucrainei spuneam ca sunt uimita cum nicio televiziune nu considera ca un astfel de eveniment, care se petrece probabil o data la o generatie, nu merita sa fie transmis live. Si am avut un schimb de opinii in contradictoriu cu Maria Coman de la Antena, care imi explica ratiunile unei televiziuni de stiri si ma facea frustrata ca, din cauza unei zapezi in Anglia, n-am mai putut ajunge eu insami la Haga, asa cum era programat. Am inteles ratiunile omului de televiziune, care imi spunea ca nu poate transmite doua ore de discurs tehnic, pentru ca ar fi plictisitor. Dar, pe de alta parte, vazand marele interes al oamenilor pentru subiect, in mod sigur sedinta ar fi fost urmarita de multa lume, nu numai de mine, care sunt jurnalist.

Opinie confirmata de cele 60 de intrebari adresate marti pe chat lui Bogdan Aurescu, care a dialogat cu cititorii din redactia HotNews.ro.

Mi-am mai exprimat revolta la adresa televiziunilor de stiri si a comentatorilor invitati de elein perioada crizei gazului rusesc, intr-un comentariu, cand tonul panicard si alarmist - in ciuda incercarilor unor explicatii rationale din partea unor specialisti intervievati la aceste posturi - m-a exasperat.

Comentariile cititorilor au fost numeroase, iar parerea mea am vazut ca este impartasita de foarte multa lume. Eu am ajuns ca acasa sa nu ma mai uit la televiziunile noastre de stiri, chiar daca sunt jurnalist. Se gaseste intotdeauna un coleg sau un prieten sa imi telefoneze daca e ceva cu adevarat important sau socant. In schimb ma uit la CNN si la Animal Planet. Sau vad filme pe DVD sau la HBO. E modalitatea mea de a protesta.

Mai nou vad ca televiziunile au transformat moartea unui om in cancan si au intervievat fara compasiune parintii. Nu sunt in tara sa fi vazut, dar ii cred pe cititorii care au comentat articolul colegului meu. Si vad, din nou, ca tot mai multa lume este scarbita de aceste televiziuni de stiri.

Pe de alta parte, sunt jurnalist si ma gandesc ca este nedreapta aceasta atitudine si opinie pe care o am fata de niste colegi de-ai mei care muncesc de le sar capacele. Am lucrat in trustul Realitatea, la agentia de presa NewsIn, pana acum un an. Am impartit aceeasi hala cu cei de la Realitatea TV si am fost pe teren, la conferinte de presa sau alte evenimente, alaturi de reporteri de-ai lor care chiar muncesc foarte mult. I-am condamnat in gandul meu pe unii pentru neprofesionalism, atunci cand m-au intrebat despre subiect, dovedind ca erau complet nepregatiti. Dar mi-am spus ca este de inteles, cand sunt luati de masina de serviciu dintr-o parte si trimisi in alta, sa faca transmita live de la un eveniment despre care nu stiu mare lucru pentru ca nu e pe domeniul lor.

Cunosc insa oameni - de la externe de la Realitatea - foarte buni si competenti, care stiu despre ce vorbesc. Si atunci cand critic aceste televiziuni de stiri imi spun ca sunt nedreapta cu acesti oameni pe care ii stiu si despre care stiu ca sunt si muncitori si buni in meseria pe care o fac.

Exista un om in Realitatea de la care, dupa 7 ani de presa pe care ii aveam in spate inainte de a o intalni, inca am mai avut de invatat jurnalism, jurnalism de agentie. Este unul dintre cei mai echilibrati si mai bine informati, documentati oameni care apar pe sticla, dupa parerea mea, si care refuza - din cate se vede in emisiuni - sa accepte abordarea colegilor sai mai inflacarati, dar fara substanta care modereaza emisiunile.

Fata de acesti oameni sunt nedreapta si de aceea va si vorbesc despre ei. Fac o munca pe care o apreciez si le-o recunosc.

Si totusi, nu ma mai pot uita la aceste televiziuni. Daca nu as lucra in presa, chiar nu as face-o deloc. Dar asa cum citesc toate ziarele romanesti si straine, cred ca este o obligatie de serviciu si sa ma uit la aceste televiziuni de stiri. Sau sa le ascult, mai degraba, la munca.

Ma intreb daca celor care iau deciziile editoriale le pasa ca exista o mare categorie de oameni, as spune inteligenti si cu spirit critic, care nu se mai uita la ei de ani de zile sau care ii dezaproba total pentru modul in care relateaza informatia. Cred ca nu, atata vreme cat exista rating. Ei sunt preocupati sa nu aiba concurenta ceva ce ei nu au. Iar oamenii de pe teren sunt atat de stresati incat cameramanii de la Antena 3 si de la Realitatea se aseaza umar la umar la evenimente, sa aiba cadre aproape identice, iar reporterii merg in tandem la declaratii.

I-am intrebat adesea pe cei de la Realitatea daca mai raman la un eveniment la care era evident ca partea importanta trecuse, ca lucrurile lancezeau, iar raspunsul a fost: "Da, stiu ca e o porcarie, dar atata vreme cat Antena ramane, raman si eu".

Firesc, nu? Cand lucram la agentia de stiri am fost si eu in situatia respectiva, pentru ca unul dintre colegii mei de la celelalte agentii nu vroia sa inteleaga ca nu de la o conferinta banala ii iese exclusivitatea. Uneori, cei mai slabi in meserie dau tonul, pentru ca nu se stie ce fel de sefi au cei mai buni.

Citeste si comenteaza pe blogul Menaru.