Normalitatea lui Patriciu

Marţi, 10 februarie 2009, 10:58 Actualitate | Opinii

Petrolul naste si teorii despre stat, nu doar razboaie. Omul de afaceri Dinu Patriciu sustine de vreo doi ani teoria unui tip de liberalism economic care-l apropie de anarhia libertariana, de adeptii statului minimal. E doar o aparenta. Cel mai bogat petrolist roman pompeaza din zacamintele sale de filozofie politica un adevar indiscutabil – statul este cel mai prost administrator – pentru a justifica eliminarea totala a statului din marile afaceri cu petrol, gaz, resurse naturale in general. Patriciu a mai scris sambata seara o fila din teoria statului petro-liberal, un fel de ghid practic de navigare prin zacaminte de hidrocarburi.

Desigur, teoria statului minimal a mai slabit si in Europa si in America, odata cu marea criza.  Banci, grupuri financiare sau companii de asigurari intind mana dupa ajutorul statului pentru a se salva, iar stangistii proclama sfarsitul erei capitaliste, moartea legilor sale de aur potrivit carora piata regleaza totul. Acum, cand toata suflarea capitalista cere ajutor de la stat, Patriciu sugereaza ceva si mai indraznet: companiile pot fi, la o adica, insusi statul.

Aproape jovial, Dinu Patriciu si-a expus sambata, 6 ianuarie, la Realitatea TV, modelul sau preferat de capitalism: cat mai putin guvern, cat mai multi oameni de afaceri in guvern iar el plutind pe deasupra tuturor. Prin 2007 lansa ideea justitiei private, sambata seara a schitat organigrama Guvernului semi-privat. In viziunea sa, statul trebuie tinut departe de marile afaceri, redus la rolul de perceptor de taxe si distribuitor de bani. Colonizat de expertii marilor companii, un stat scheletic si debirocratizat, redus la functii vitale, ar putea fi eficient.  

Asa este in America de doua sute de ani, spunea domnul Patriciu, asa arata normalitatatea. In context, Patriciu declara ca Rompetrol n-are nicio legatura cu afacerea concesiunilor din Marea Neagra, desi venise in emisiune blindat cu date statistice despre presupusele rezerve de petrol si gaz. A explicat ca stie detalii chiar de la Sterling Resources, care i-ar fi facut o oferta de parteneriat, refuzata insa de Rompetrol.

Compania canadiana Sterling Resourices primise in noiembrie 2008, in ultima luna de mandat a Guvernlui Tariceanu, drept de exploatare asupra unor concesiuni din Marea Neagra. Sterling avusese pana atunci, ani de zile, doar drept de explorare. O afacere destul de incalcita, de pe urma careia statul roman ar fi iesit, ca de obicei, in dezavantaj. Mici conducte de petrol si gaz duc si catre Dinu Patriciu, inclusiv semnatura lui Dorin Marian, fost angajat la Rompetrol, pe hotararea de guvern.

Prea multe suspiciuni, a replicat Dinu Patriciu, recitand apoi teoria normalitatii: “Nu exista nicio conspiratie. Da, sunt prieten cu Dorin Marian. Dorin Marian a lucrat la Rompetrol. Si va mai spun: cu siguranta va lucra cu mine in viitor. Si va lucra cu mine pentru ca este geolog si este un foarte bun organizator. Asta este morala capitalismului: uneori oamenii trec in slujbe publice si, atata vreme cat sunt in slujbe publice, fac treaba comunitatii. Sunt servitorii comunitatii.

In momentul in care se intorc in viata privata, se intorc in afaceri. Asa functioneaza societatea americana de 200 si ceva de ani. Si nimeni nu-i banuieste, decat atunci cand are probe, ca fac vreo smecherie. Rep: Nu e din Romania, e din alt film. E din filmul din Statele Unite. DP: E dintr-un film al normalitatii. Unii oameni incearca sa traiasca in normalitate. Ma numar printre ei.”

Adevarul este ca normalitatea lui Patriciu ne rasfata de cativa ani. Guvernul Tariceanu a numarat cativa ministri care, fie au figurat pe statele de plata Rompetrol, fie erau buni amici cu omul de afaceri. “Nu am ce sa cer Guvernului”, a mai spus Patriciu sambata seara, desi ne amintim ca premierului Tariceanu i-a cerut totusi o mica favoare. In mai 2005, i-a cerut o intalnire cu fostul ministru al justitiei, Monica Macovei, sperand la o discutie amicala despre dosarele sale penale.

Modelul sau de normalitate n-a pierit cu totul dupa ce PNL a pierdut guvernarea, ci a urmat intocmai retetarul Rompetrol. Doar ca alte grupuri de afaceri, nu liberalii, au reusit sa-si trimita fostii angajatii pe post de experti-slujitori ai binelui public.

De exemplu, dupa toata agitatia iscata in jurul concesiunilor din Marea Neagra, am mai facut un pas spre normalitate: premierul Boc a numit un fost angajat al lui Sorin Ovidiu Vantu intr-un post cheie, la Agentia Nationala de Resurse Minerale. Un expert, fara indoiala, un om priceput, care a explicat pentru Hotnews.ro ca se angajase la Petromservice, companie controlata de prietenii lui Vantu,  "pentru ca am primit o oferta financiara de nerefuzat".

Fostul director numit de liberali a zburat in plin scandal legat de concesiuinile catre Sterling.

Resursele naturale alimenteaza si in Romania, dupa modelul rusesc, motorul normalitatii imaginate de Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vantu, Dan Voiculescu, Ovidiu Tender, fratii Cristescu etc. In vremuri de criza, modelul normalitatii intra evident in suferinta iar batalia pentru resurse se inteteste. Asa se explica interesul major si selectiv al unor televiziuni fata de afacerea Sterling.

Vizionarii ultraliberali din Romania nu exclud afacerile cu statul, ci doar statul din afacere. Statul trebuie inflitrat, sedus, imblanzit, controlat astfel incat sa slujeasca prioritar intereselor particulare.

Adriean Videanu si-a pus in slujba statului expertiza sa de la TitanMar, contabilul sef al companiei fiind numit ministru de finante. Alte grupuri de interese l-au instalat pe reprezentantul Ferrari la sanatate. Grupuri obscure din PSD au sacrificat deja doi ministri de interne pentru ca nu au decis experitza cui ar fi cea mai potrivita pentru sefia unui serviciu secret.

In treacat fie spus, controlul serviciilor secrete este o alta mare conditie a normalitatii. Vezi batalia PDL-PSD pentru impartirea serviciilor.

Elena Udrea scurma si ea prin maruntaiele Capitalei dupa ape termale, nucleele unor viitoare afaceri in turism. In cazul ei, expertiza poate veni pe filiera Bittner-Petrache-Cocos, experti in slujba mai multor guverne.

Altfel spus, normalitatea abuzeaza de noi. Politicienii si oamenii de afaceri se inghesuie sa faca treaba comunitatii, cum spune domnul Patriciu, sa fie servitorii ei. Un singur detaliu pare sa zdruncine increderea in teoria sa ultraliberala: numarul mare de dosare penale care paveaza drumul spre normalitatea lui Patriciu. In Romania, slujitorii comunitatii colectioneaza dosare si rechizitorii din prima zi in care ajung la putere.  

Nota: Textul a starnit putina confuzie, dar ca sa fie clar: Dinu Patriciu nu e nici liberal, cu atat mai putin libertarian. E o ironie la adresa celui care paraziteaza concepte liberale pentru a-si maximiza profitul in afacerile cu statul. Text aparut si in ultimul numar al Revistei 22