Nu este deloc surprinzator ca adoptarea Legii 298/2008 nu a starnit in Romania nimic mai mult decat o bombaneala generalizata. In urma cu doua luni, Parlamentul a aprobat legea care ii obliga pe operatorii de telefonie si internet sa stocheze timp de sase luni, date privind apelurile telefonice, mesajele si activitatea pe internet a utilizatorilor.
Autoritatile primesc astfel acces la o multime de date personale: numerele de telefon pe care le apelam, adresele de e-mail catre care trimitem mesaje sau site-urile de Internet pe care le vizitam.
Ascultarea telefoanelor este o obsesie nationala pentru un popor obisnuit inca din perioada comunista cu un regim de atenta supraveghere. Tocmai de aceea, Legea 298/2008 este perceputa intr-un registru fatalist, ca o expresie a atotputerniciei statului.
O lege cu arome ilegale...
Interdictia de a inregistra sau intercepta continutul convorbirilor si cel al mesajelor transmise este insa limpede precizat in lege. Mai mult, accesul la datele stocate poate fi obtinut doar ca urmare a unei autorizatii judecatoresti. Cu toate acestea, continutul legii poate fi considerat o violare a articolului 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, care protejeaza dreptul la viata privata al oricarei persoane.
Comisia pentru Drepturile Omului din Camera Deputatilor a avizat negativ legea, insa aceasta Comisie are doar un rol consultativ, legea fiind aprobata in Parlament fara dezbateri consistente, ca fiind o directiva europeana.
De altfel, legea privind retinerea datelor este prezenta sub diferite forme in toate tarile Uniunii Europene. In Marea Britanie, operatorii sunt obligati sa stocheze datele convorbirilor telefonice pe o perioada de un an. Situatia din Germania este similara cu cea din Romania doar in privinta duratei de pastrare a datelor (sase luni), protestele din partea societatii civile fiind insa numeroase.
La inceputul anului trecut, 30.000 de cetateni germani au actionat in judecata statul, invocand incalcarea dreptului la viata privata. Atunci, Curtea Constitutionala Federala a inasprit conditiile de acces la datele private, legea ramanand insa in vigoare.
Defecte din fabricatie
In Romania, Legea 298 permite stocarea acestor date private fara consimtamantul persoanei vizate, iar cererea neinregistrarii acestor date este inutila. Totusi, exista o alternativa: aceea de a solicita o verificare a respectarii legii catre Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal.
Cum poate banui un cetatean ca ar fi subiectul unui abuz? Este greu de raspuns. Pe de alta parte, articolul 20 al legii este calcaiul lui Ahile. Se precizeaza ca autoritatile cu atributii in prevenirea amenintarilor la adresa securitatii nationale pot avea acces la bazele de date in conditiile legislatiei in domeniu. Insa aceasta legislatie este neactualizata din 1992, pachetul legilor sigurantei nationale fiind deocamdata uitat in Parlament.
Cat costa datele personale?
Ideea stocarii datelor comunicarilor private a fost generata cu intentia de a preveni actele de terorism de pe teritoriul Uniunii Europene. Se pare insa ca legiuitorului nu i-a trecut prin minte ca orice adolescent poate arunca in ridicol aceasta lege prin simpla folosire a unei cartele telefonice pre-pay sau a unui computer dintr-un Internet Cafe.
Principalul scop al legii, cel de prevenire, este astfel ratat, insa expunerea cetateanului obisnuit la un potential abuz creste enorm. Istoria comunicarilor private ale oricarei persoane sunt de astazi la doar un click distanta. In cazul unor abuzuri, legea obliga la plata unei sume cuprinse intre 600 si 125.000 de euro. Practic, acesta este pretul datelor noastre personale.
0
2
