Raportul Comisiei prezidentiale a fost publicat si fiecare poate sa se pronunte cu privire la directiile unei eventuale revizuiri. Bine ar fi insa ca acest Raport sa fie citit mai intai. Nu de altceva, dar invitatii de meserie la televiziunile de trust il criticau ieri fara macar sa il rasfoiasca. Pana cand termina ei lectura, am sa tratez eu alta chestiune – anume daca e momentul si cazul sa revizuim actuala Constitutie.

Va propun, mai intai, sa ne notam anul adoptarii: 1991. Acesta o face moderat de veche – chiar si unele state vest-europene au Constitutii mai noi (Elvetia, spre exemplu, din 1999). Polonia, spre exemplu, din 1997. Cu exceptia legii fundamentale a Ungariei, singurele Constitutii mai vechi sunt, evident, ale democratiilor vest-europene (cazul Letoniei e, si el, destul de special).

Actuala Constitutie a Romaniei face parte dintr-un grup de Constitutii adoptate in contextul turbulent al inceputului anilor '90. Dincolo de optiunile noastre politice, trebuie sa recunoastem ca multe lucruri s-au schimbat de atunci. Legea fundamentala nu trebuie sa ramana in urma vremurilor.

Mai grav este insa altceva. Rata revizuirii legii fundamentale e foarte, foarte redusa. Romania a avut o singura revizuire (in 2003). Slovenia, din 1992, a avut 4. Slovacia, din 1992, a avut 5. Franta, din 1958, a avut 19. Estonia nu a avut nici o revizuire, dar Constitutia sa este din 1992. Grecia a avut doua, din 1975 incoace.

Daca luam in considerare ambele elemente (data adoptarii si numarul revizuirilor), cred ca putem spune ca doar trei constitutii ale tarilor UE sunt mai rigide: Danemarca (1953), Cipru (1960) si Spania (1978). Iar Cipru, evident, e un caz special, unde revizuirea e blocata din cauza divizarii insulei.

Acum, e clar ca nu exista un raspuns unic la intrebarea „Cat de flexibila trebuie sa fie o Constitutie?”. Pe de-o parte, legea fundamentala trebuie sa fie adaptabila unor conditii noi. Pe de alta parte, aceeasi lege fundamentala nu poate fi chiar plastelina in mainile legislatorilor. Unde este insa „termenul mediu”?

Ideal vorbind, eu as fi de partea conservatorilor: o Constitutie buna si neschimbata. Viata insa ne arata ca in sistemele democratice, practic toate Constitutiile sunt flexibile. Constitutia Statelor Unite, cea mai veche (1787) are nu mai putin de 27 de amendamente. Constitutia Germaniei (1949) a fost amendata de 51 de ori. Cea a Irlandei (1937) de 20 de ori.

Constitutia Belgiei, “consolidata” in 1994, a fost amendata de atunci de 24 de ori. Nu mai vorbesc de constitutiile Austriei sau, mai ales, a Regatului Unit, prin definitie usor de revizuit in detaliile lor si unde, pe cale de consecinta, revizuirile sunt prea numeroase pentru a fi usor de cuprins intr-o lista. Avem asadar o Constitutie extrem de rigida. Pe de alta parte, in plan istoric, avem un regim constitutional instabil.

Romania moderna a avut 7 constitutii, incepand cu aceea din 1866. E vorba si de aceea din 1923 (tehnic, o revizuire a precedentei), din 1938, 1948, 1952, 1965 si 1991. De fapt, numarul lor este mai mare, pentru ca cel putin doua revizuiri (acelea din 1881 si din 1974) au schimbat destul de mult caracterul regimului. Sa zicem ca am avut 9 Constitutii diferite. In nici 150 de ani. Altfel spus, una la fiecare 16 ani.

Sa reformulam. In anii Romaniei moderne, practic nici o generatie nu s-a nascut si a murit sub aceeasi Constitutie. Probabilistic vorbind, fiecare generatie a trait sub 3 sau 4 Constitutii diferite. Un proces care s-a accelerat, desigur, in secolul al XX-lea. O combinatie paradoxala si nefasta: un regim constitutional instabil, alcatuit dintr-o serie de constitutii rigide.

Ce concluzii extrag de aici? Am sa incerc sa fiu scurt.

Noi avem o problema care nu e legata strict de prezenta Constitutie, in forma din 2003. Noi avem o problema practic cu intreaga traditie constitutionala romaneasca. Solutiile pe care le vom gasi – presupunand ca le vom gasi – trebuie sa vizeze si aceasta problema istorica. Altfel, ea ne va bate la usa din nou, pentru ca asa se intampla in istorie. Prima data ca tragedie, a doua oara ca farsa, cum a spus un celebru autor.

A doua concluzie: judecand in perspectiva comparata, in raport cu experientele constitutionale ale democratiilor consolidate, Romania are un deficit in materie de adaptare constitutionala. E cazul sa facem ceva.

Nu de alta, dar fie ca vrem, fie ca nu, o Constitutie este schimbata si “ajustata” sub ochii nostri, prin alte mijloace decat cele ale revizuirii (sau rescrierii). Curtea Constitutionala deja a “interpretat” sau a “completat” unele prevederi constitutionale in sensuri adesea contra-intuitive, ca sa ma exprim caritabil. Tratatele internationale in care statul roman este parte au si acestea – unele dintre acestea, mai precis – implicatii constitutionale. Cu alte cuvinte, daca nu revizuim noi Constitutia, va fi ea revizuita pentru noi.

Nota: Catalin Avramescu este consilier in cadrul Administratiei Prezidentiale si lector la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti.