Penibilii tragediei din Valea Jiului

Luni, 17 noiembrie 2008, 12:29 Actualitate | Opinii

De ce oare, de cate ori se intampla o tragedie, baierele pungii cu penibil se desfac larg?Tragedia de la Petrila a fost din pacate din nou ocazia ca politicieni si ziaristi sa se umple de penibil. Politicieni, guvernanti, presa au dat inca odata probe de teatru ridicol. Fie se dau mari cunoscatori a situatiei din Valea Jiului, fie fac gesturi de un fals ingrozitor.

Presedintele da o fuga in plina noapte sa fie vazut, fotografiat, filmat cum compatimeste alaturi de familiile disperate. Ca de obicei, ajunge primul. Cel putin nu face declaratii. Monica Ridzi de la PD-L isi aminteste subit ca se vrea deputat tocmai din zona Vaii Jiului si se invarte eleganta printre cei batuti de soarta.

Apoi, la spitalul din Petrosani, neaparat live la televiziuni, premierul se umple de penibil  mimand o inlacrimare. La capataiul unui ranit, scoate dintr-o punga de plastic o portocala si-o banana. Asa o fi auzit el ca se face atunci cand ai pe cineva intr-un spital. Ca penibilul sa fie total, grijuliul premier aseaza pe pieptul ranitului o portocala. Ce conteaza ca bietul om nu se putea misca! Portocala premierului trebuie sa fie vazuta. Mai lipseste un colacut si o lumanare ca penibilul situatiei sa fie complet.

Alti ministri cu fete plictisite ca minerii morti le-a stricat weekend-ul de campanie electorala ajung vrand-nevrand si ei la Petrila. Vosganian vorbeste a mia oara de nevoia de modernizare a sistemului minier de parca nu el e ministru peste industria asta de atata timp. De parca el nu stia pana acum ca banii din subventiile pentru minerit au mers doar in salarii, excursii ale sefilor si mai deloc in retehnologizare si securitatea muncii.

O doamna de la Munca se arata si ea foarte ingrijorata de viitorul celor ramasi fara tata. De parca bietii copii ar fi singurii din zona Vaii Jiului fara vreo perspectiva. Dar cum la televizor da bine o grija materna de moment,  poporului i se livreaza dovada grijii guvernamentale.

Un alt ministru, de la sanatate, se invarte ca un titirez intre spitalele din Bucuresti lasandu-se filmat cum supervizeaza el situatia. Se asigura ca ranitii au parte de tot ce este mai bun in spital. De parca nu orice om ajuns intr-un spital ar merita un asemenea tratament. O dovada in plus a sistemului bolnav pe care-l conduce devreme ce orice caz mai deosebit se trateaza numai la Bucuresti.

Televiziunile, ca tot vorbeam despre ele, au transmis orice altceva decat informatie.
Vestea tragediei a prins, cum era de asteptat, toate televiziunile pe picior gresit. Sambata, oameni putini, tehnica ioc.

O cititoare de prompter intreband pe cei de la fata locului idiotenii, reporteri din zona care au a mia oara dreptate in fata sefilor. Nu este tehnica de transmisii live in zona Vaii Jiului. Cum  Valea Jiului nu e  Snagov sau Stefanesti, nici Corbu sau Cornu interesul mass-media este aproape zero.

Si totusi, s-a ajuns la fata locului. Dar in loc sa informeze clar si sec, televiziunile s-au intrecut in stors lacrimi. Rudele sunt intrebate cum se simt, de parca a pierde sotul sau fiul poate fi altfel decat tragic. Un dinozaur TV aflat in treaba prin Valea Jiului joaca teatru rugand un ranit sa-i tina microfonul sa isi poata sterge lacrimile.

Cu trecerea timpului si peste aceasta noua tragedie se va asterne uitarea. Politicienii isi vor vedea de campanie, familiile isi vor plange disparutii si televiziunile se vor intoarce la analisti, becalisme, andonisme, bolcasisme. Iar in vale moartea se va intoarce poate tot intr-o sambata pe la amiaza.