Pentru ca, daca nu gresesc, femeile reprezinta ceva mai mult de jumatate din populatia Romaniei, iar daca dorim ca institutiile politice sa fie cu adevarat reprezentative, nu putem ignora o jumatate din populatie. Nu in democratie.
M-am cam plictisit cat am auzit ca, daca femeile doresc sa fie in anumite pozitii, trebuie sa se bata pentru acest lucru, ca numai competenta este cea care trebuie sa ne conduca etc., etc. Chiar asa? Vi se pare ca toti barbatii din politica de la noi si de oriunde in lume sunt chiar cei mai competenti sa ocupe pozitiile pe care le detin?
Au fost niste incercari timide in urma cu cativa ani, inclusiv de a promova o lege in acest sens, inspirata categoric din ceea ce exista in tari cu democratie mai consolidata decat a noastra, tari nordice in special, dar nu numai, unde astazi prezenta femeilor in politica, in pozitii de reala putere, in proportie de 50%, a devenit normalitate.
Din pacate, cateva doamne care erau foarte vizibile in politica la data acelei initiative si care ar fi putut sa o sustina, s-au impotrivit din rasputeri, considerand ca, daca ar accepta-o, perceptia publica ar fi, inclusiv in ceea ce le priveste, ca au ajuns acolo doar pentru ca sunt femei si nu pentru ca sunt si competente si luptatoare.
Ce greseala! Barbatii, evident, abia au asteptat ca ele sa iasa cu un astfel de argument, pentru ca in felul acesta sa mai elimine din competitie. Pentru ca politica e un joc de putere si nimeni nu lasa puterea din mana asa de usor.
Am pierdut un moment care ar fi putut duce la o alta configuratie a scenei noastre politice. Subreprezentarea femeilor in politica la noi – la varf, nu la munca de jos – continua sa fie studiu de caz. Si daca nu am reusit sa facem nimic atunci cand am avut vot pe liste, stati sa vedeti ce va fi dupa votul uninominal.
De ce vorbesc despre asta acum? Pentru ca, in urma cu cateva luni, a luat nastere o initiativa la nivelul UE care are drept tinta ca in viitorul Parlament European si in viitoarea Comisie Europeana femeile sa se regasesca in proportie de 50%. Spre deosebire de situatia prezenta, cand in PE barbatii reprezinta 70%, iar in actuala Comisie femeile sunt doar 33%.
"Nu exista democratie europeana moderna fara egalitate de gen". Acesta este titlul campaniei si al Retelei inter-institutionale a femeilor (Inter-institutional Network of Women), initiate de cateva dintre cele mai puternice femei pe care le-am vazut in politica europeana: suedeza Margot Wallstrom, vice-presedinta a CE, comisar pentru relatii institutionale si strategii de comunicare; englezoaica Diana Wallis, vice-presedinta a PE; italianca Luisa Morgantini, vice-presedinta a PE; Karin Riis-Jorgensen, vice-presedinta a Aliantei Liberalilor si Democratilor Europeni; Monica Frassoni, co-presedinta a grupului Verzilor, Doris Pack, presedinta femeilor din Partidul Popular European; Zita Gurmai, presedinta femeilor din Partidul Socialistilor Europeni.
Initiativa este puternic spirjinita de cateva membre remarcabile ale Comisiei Europene, de la poloneza Danuta Hubner, la olandeza Neelie Kroes sau cipriota Androulla Vassiliou, precum si de un numar mare de membre ale Parlamentului European, cu afilieri politice diferite.
Unele din cele mentionate mai sus in mod categoric nu vor mai candida pentru un nou mandat, fie la PE, fie la CE, inclusiv Margot Wallstrom, deci o incercare de a spune ca sunt motivate de interesul personal de a fi realese nu se sustine. Singurul lucru care le intereseaza cu adevarat este o reprezentare echitabila femei-barbati in institutiile europene, care sa reflecte realitatea societatii europene in care traim.
O astfel de campanie, care doreste sa-i faca pe sefii de stat/guverne si sefii de partide sa actioneze pentru o reprezentare de gen egala, nu se poate duce fara ajutorul organizatiilor neguvernamentale, fara sprijinul presei. Una din primele initiative a fost crearea unei pagini de internet www.send2women.eu, concomitent cu trimiterea de scrisori catre liderii la care m-am referit mai sus, chestionandu-i cu privire la felul in care inteleg sa raspunda acestei solicitari. Deocamdata, raspunsurile se lasa asteptate. A raspuns insa presedintele in exercitiu al Consiliului Uniunii, Nicolas Sarkozy.
"Cunoasteti importanta pe care o dau politicii de deschidere si am luat cunostinta cu mare placere de crearea unei retele transpartinice a deputatelor europene ale carei membre sunt gata sa lucreze impreuna, depasind clivajele obisnuite.
In consecinta, am luat cunostinta cu mare interes de tintele dumneavoastra in materie de paritate, in special in ceea ce priveste o participare si reprezentare feminina mai buna la alegerile europene, precum si cu ocazia nominalizarii viitorilor comisari europeni si repartizarea pozitiilor cheie.
Sunt convins ca, la sfarsitul presedintiei franceze si in urma implicarii mele, Europa va fi progresat in mod semnificativ. Participarea si sustinerea membrelor retelei dumneavoastra, a carei actiune o incurajez cu toata forta, vor fi un ajutor pretios la care voi fi foarte sensibil".
Sigur, ramane de vazut cum va traduce presedintele Sarkozy aceste cuvinte, in fapte.
Dincolo de initiativa europeana, nu pot sa nu ma gandesc ca acasa vom avea alegeri peste doar cateva luni. Inca nu stim exact cine vor fi candidatii si candidatele si cate din femeile care vor candida in colegii uninominale au sanse reale de a fi alese.
Pentru ca, dincolo de o necunoscuta care exista intotdeauna cand e vorba de alegeri, mai ales uninominale, este de notorietate faptul ca partidele stiu ca au sanse mai mari in unele colegii, fata de altele.
De aceea, imi permit sa adresez o rugaminte femeilor din Romania: sa mearga si sa voteze pe 30 noiembrie. Caci inainte de a ne regasi ca alese in structurile de putere politica, trebuie sa ne exercitam acest drept care poate parea banal, dar este fundamental, acela de a vota.
In prezent teoretic orice femeie poate accede in politica, in practica insa detinatorii puterii nu vor sa le cedeze locul.
E culmea sofismului de 2 bani cu care ne-au obisnuit mediocritatile trimise in PE.
Egalitarismul fortat e handicapant pentru societate, e sterilizant pt. excelenta si performanta.
Intr-o societate deschisa, de competitie (singura ce asigura un progres real artistic, stiintific, economic) a decreta egalitatea nu e doar contra naturii, e mai ales un act totalitar, tiranic si liberticid.
Contrar a ce vrea sa sugereze arogant d-na Weber (care se pare ca vede modernitatea numai acolo unde ideile coincid cu ale dumneai) , o majoritate de tari UE si organizatii feministe europene resping ideea ca femeile sunt niste handicapate "istoric" si sunt incapabile sa ajunga pe pozitii politice de responsabilitate fara sa fie trantite acolo de vreun decret egalitarist votat de..barbati!
Femeile au toate instrumentele naturale de care dispune si un barbat (inteligenta, vointa, capacitate de munca si concentrare), ba chiar au cateva si in plus fata de un barbat si adesea, nu ezita sa le foloseasca in cariera profesionala, publica sau in plan personal privat.
Tarile nordice nu au ajuns la egalitate reala prin decrete si constrangeri culpabilizante si acuzatoare, ci prin politici inteligente de protectie a familiei si a mamei, ce ce le-a lasat femeilor si timpul pt. a se interesa si de politica, daca doreau.
Dora Lessing, premiu Nobel pt. Literatura si "icoana" a miscarii feministe din anii '70, avea dreptate sa afirme, dupa premiere, ca "feministele au devenit niste ticaloase frustrate care lovesc in orice barbat, prosteste". Evident, a fost imediat injurata si pusa la index de "femei moderne si democrate", ca Weber :))
Barbatii si femeile sunt egali juridic, in fata legii si statutului, insa trebuie sa fii ipocrit, demagog si/sau incult sa nu observi ca sunt diferiti si in idealuri de viata. E ceea ce ne face complementari si interesanti!
mai vreau d-na renate si niste femei laureate ale premiului nobel in fizica; 90% sunt barbati,pai ce inseamna asta!
si nu in ultimul rand...va rog s-o convingeti pe prietena mea sa se uite la fotbal, e un comportament total discriminatoriu din partea ei sa nu se uite la meciurile stelei.
cu stima,
un feminist ce crede in egalitatea prostiei,
cucu.
pentru mine e clar ca femeile au fost si sunt (in mare masura in Europa, in Romania cu siguranta) private in mod STRUCTURAL de la accesul la pozitii politice / de putere in general. de ce nu sunt mai multe femei in IT, fizica cuantica si domenii ale premiului Nobel? pentru ca foarte multa vreme au avut accesul interzis sau in cel mai bun caz restrans de la educatie si manifestarea in stiinta si viata publica. 'femeia - la cratita'. oricine cu simt al realitatii si putina documentare nu poate sustine ca femeile au aceleasi oportunitati ca barbatii.
in ce priveste 'egalitatea' exista o problema: egale in oportunitatile de a ajunge lideri, nu in manifestarile si in tendintele actuale. eu unul nu mai vreau nici barbati nici femei care sa fie atat de nepriceputi in a conduce o societate. iar pentru a schimba situatia nu ajunge sa spunem '50-50 %' ci trebuie sa schimbam si STRUCTURA si CULTURA politica a societatii. iar educatia si o schimbare a paradigmelor actuale de gandire pot fi doua din multele solutii.
deci simplul fapt ca Rice, Thatcher, Merkel si Albright ajung puternice nu le face mai bune decat un barbat; din contra, au trebuit sa fie poate mai 'rele' sa ajunga acolo. avem de schimbat modul in care practicam notiuni ca 'putere', 'parteneriat', 'democratie'.
cum putem face asta, cum putem avea o relatie de parteneriat intre barbati si femei peste tot in societate, inclusiv in politica?
As paria ca femeile sunt mai numeroase in sist de invatamant superior din romania, poate are cineva niste linkuri cu niste statistici.
Sigur ca ar fi frumoasa o lume in care toti sa fie buni, corecti samd, dar sa pui in acest moment o zana buna muma a ranitilor in locul lui Rice de ex (si nu sunt fan al ei), nu cred ca ar rezolva nici un fel de probleme. E trist, dar nu e nevoie sa fie si patetic.
Prima presupozitie este ca diferentele de gen sunt mai relevante in raport cu alte diferente. Diferentele de varsta, educatie, background socio-economic, rasa, etnie, caracter, biografie etcetc, nu sunt destul de relevante cand vorbim despre o persoana ca sa merite o lege a distribuirii egale a indivizilor diferiti in viata politica.. E cam arbitrar, nu?
A doua presupozitie e ca femeile pot fi just reprezentate politic doar de catre o alta femeie sau barbatii doar de catre barbati. Faptul ca asa se gandeste in tarile nordice in astfel incat s-a dat o lege nu inseamna neaparat ca e corect.
Vreau doar sa mai spun ca sunt barbat si nu ma simt reprezentat politic de nimeni in Romania, viata nu e roz pt toti barbatii de aici iar femei romance oprimate, care sa vrea emigreze in tarile nordice din motive exclusiv politice nu am intalnit.
Pe Dna R. Weber o respect si o apreciez f mult desi sinuozitatile sale civico-politice sunt discutabile.
Doamnei R. Weber ii scapa un "amanunt" : marea majoritate a femeilor sunt si mame. A face politica - adevarata- si a fi si mama - si mai adevarata! - sunt doua activitati cvasicontradictorii. Daca un barbat poate sta la o sedinta de guvern sau parlament stiind ca ai sai copii sunt in grija mamei, reversul este infinit mai greu.
Constat - cu destula surprindere - ca feminismul tinde spre extremism ( cu sau fara ghilimele :) ).
Cunosc bine o femeie - si mama totodata- care a declarat ferm ca ea doreste sa faca o buna cariera. Si face. Pleaca la 8 si se intoarce cel mai devreme la ora 20. Si se cunoaste. Nici meditatoarea, nici bona si nici sotul nu suplini necesarul educational.
So...s-o lasam balta...Sorry!