N-am inteles niciodata de ce femeile din lumea politica de la noi s-au impotrivit unei formule de actiune pozitiva care sa asigure prezenta lor in prim-planul scenei politice – in consiliile locale si judetene si in Parlament. Respectiv, ideea aceea a alcatuirii listelor electorale in asa fel incat femeile sa ocupe pozitii eligibile intr-o proportie nu mai mica de 30%, dar care poate merge si pana la 50%.

Pentru ca, daca nu gresesc, femeile reprezinta ceva mai mult de jumatate din populatia Romaniei, iar daca dorim ca institutiile politice sa fie cu adevarat reprezentative, nu putem ignora o jumatate din populatie. Nu in democratie.

M-am cam plictisit cat am auzit ca, daca femeile doresc sa fie in anumite pozitii, trebuie sa se bata pentru acest lucru, ca numai competenta este cea care trebuie sa ne conduca etc., etc. Chiar asa? Vi se pare ca toti barbatii din politica de la noi si de oriunde in lume sunt chiar cei mai competenti sa ocupe pozitiile pe care le detin?

Au fost niste incercari timide in urma cu cativa ani, inclusiv de a promova o lege in acest sens, inspirata categoric din ceea ce exista in tari cu democratie mai consolidata decat a noastra, tari nordice in special, dar nu numai, unde astazi prezenta femeilor in politica, in pozitii de reala putere, in proportie de 50%, a devenit normalitate.

Din pacate, cateva doamne care erau foarte vizibile in politica la data acelei initiative si care ar fi putut sa o sustina, s-au impotrivit din rasputeri, considerand ca, daca ar accepta-o, perceptia publica ar fi, inclusiv in ceea ce le priveste, ca au ajuns acolo doar pentru ca sunt femei si nu pentru ca sunt si competente si luptatoare.

Ce greseala! Barbatii, evident, abia au asteptat ca ele sa iasa cu un astfel de argument, pentru ca in felul acesta sa mai elimine din competitie. Pentru ca politica e un joc de putere si nimeni nu lasa puterea din mana asa de usor.

Am pierdut un moment care ar fi putut duce la o alta configuratie a scenei noastre politice. Subreprezentarea femeilor in politica la noi – la varf, nu la munca de jos – continua sa fie studiu de caz. Si daca nu am reusit sa facem nimic atunci cand am avut vot pe liste, stati sa vedeti ce va fi dupa votul uninominal.

De ce vorbesc despre asta acum? Pentru ca, in urma cu cateva luni, a luat nastere o initiativa la nivelul UE care are drept tinta ca in viitorul Parlament European si in viitoarea Comisie Europeana femeile sa se regasesca in proportie de 50%. Spre deosebire de situatia prezenta, cand in PE barbatii reprezinta 70%, iar in actuala Comisie femeile sunt doar 33%.

"Nu exista democratie europeana moderna fara egalitate de gen". Acesta este titlul campaniei si al Retelei inter-institutionale a femeilor (Inter-institutional Network of Women), initiate de cateva dintre cele mai puternice femei pe care le-am vazut in politica europeana: suedeza Margot Wallstrom, vice-presedinta a CE, comisar pentru relatii institutionale si strategii de comunicare; englezoaica Diana Wallis, vice-presedinta a PE; italianca Luisa Morgantini, vice-presedinta a PE; Karin Riis-Jorgensen, vice-presedinta a Aliantei Liberalilor si Democratilor Europeni; Monica Frassoni, co-presedinta a grupului Verzilor, Doris Pack, presedinta femeilor din Partidul Popular European; Zita Gurmai, presedinta femeilor din Partidul Socialistilor Europeni.

Initiativa este puternic spirjinita de cateva membre remarcabile ale Comisiei Europene, de la poloneza Danuta Hubner, la olandeza Neelie Kroes sau cipriota Androulla Vassiliou, precum si de un numar mare de membre ale Parlamentului European, cu afilieri politice diferite.

Unele din cele mentionate mai sus in mod categoric nu vor mai candida pentru un nou mandat, fie la PE, fie la CE, inclusiv Margot Wallstrom, deci o incercare de a spune ca sunt motivate de interesul personal de a fi realese nu se sustine. Singurul lucru care le intereseaza cu adevarat este o reprezentare echitabila femei-barbati in institutiile europene, care sa reflecte realitatea societatii europene in care traim.

O astfel de campanie, care doreste sa-i faca pe sefii de stat/guverne si sefii de partide sa actioneze pentru o reprezentare de gen egala, nu se poate duce fara ajutorul organizatiilor neguvernamentale, fara sprijinul presei. Una din primele initiative a fost crearea unei pagini de internet www.send2women.eu, concomitent cu trimiterea de scrisori catre liderii la care m-am referit mai sus, chestionandu-i cu privire la felul in care inteleg sa raspunda acestei solicitari. Deocamdata, raspunsurile se lasa asteptate. A raspuns insa presedintele in exercitiu al Consiliului Uniunii, Nicolas Sarkozy.

"Cunoasteti importanta pe care o dau politicii de deschidere si am luat cunostinta cu mare placere de crearea unei retele transpartinice a deputatelor europene ale carei membre sunt gata sa lucreze impreuna, depasind clivajele obisnuite.

In consecinta, am luat cunostinta cu mare interes de tintele dumneavoastra in materie de paritate, in special in ceea ce priveste o participare si reprezentare feminina mai buna la alegerile europene, precum si cu ocazia nominalizarii viitorilor comisari europeni si repartizarea pozitiilor cheie.

Sunt convins ca, la sfarsitul presedintiei franceze si in urma implicarii mele, Europa va fi progresat in mod semnificativ. Participarea si sustinerea membrelor retelei dumneavoastra, a carei actiune o incurajez cu toata forta, vor fi un ajutor pretios la care voi fi foarte sensibil".

Sigur, ramane de vazut cum va traduce presedintele Sarkozy aceste cuvinte, in fapte.

Dincolo de initiativa europeana, nu pot sa nu ma gandesc ca acasa vom avea alegeri peste doar cateva luni. Inca nu stim exact cine vor fi candidatii si candidatele si cate din femeile care vor candida in colegii uninominale au sanse reale de a fi alese.

Pentru ca, dincolo de o necunoscuta care exista intotdeauna cand e vorba de alegeri, mai ales uninominale, este de notorietate faptul ca partidele stiu ca au sanse mai mari in unele colegii, fata de altele.

De aceea, imi permit sa adresez o rugaminte femeilor din Romania: sa mearga si sa voteze pe 30 noiembrie. Caci inainte de a ne regasi ca alese in structurile de putere politica, trebuie sa ne exercitam acest drept care poate parea banal, dar este fundamental, acela de a vota.