Lectia 1. Scopul nu scuza mijloacele. Exista un proverb rusesc: nu lovi ursul peste bot daca nu este legat. Mihail Saakasvili a incalcat aceasta regula elementara si a primit un raspuns pe masura. Miscarea lui Saakasvili a adus prejudicii grave si tarii sale si Statelor Unite, iar Rusiei i-a oferit o buna ocazie pe care o astepta de ceva vreme.
Lectia 2. Unde dai si unde crapa. Saakasvili a mizat pe o anumita strategie, iar ea s-a dovedit a fi un mare esec. Georgia a cazut intr-o capcana si mai mare. Incercarea de a accelera intrarea in NATO s-ar putea sa-l coste foarte scump: aruncarea tarii intr-un razboi nedorit de nimeni; pierderi imense si mai ales sacrificii umane; posibilitatea de a pierde definitiv Osetia de Sud; complicarea strategiei de intrare in NATO; punerea Statelor Unite, aliatii lor de baza, intr-o situatie foarte delicata; oferirea unei oportunitati imense in avantajul Rusiei.
Lectia 3. O victorie poate aduce dezavantaje. Rusia a cistigat acest razboi si a adunat cele mai multe puncte in favoarea sa. I s-a oferit o ocazie neasteptata si a profitat din plin. Din pacate (sau din fericire), este o victorie mica care aduce profit doar unor politicieni rusi si nu tarii. Creste, de exemplu, popularitatea si puterea lui Putin si a discursului nationalist.
Problema mare a Rusiei e faptul ca pe actuala ordine de zi a politicii sale se afla modernizarea tarii si nicidecum conflictele periferice si razboaiele. Razboiul din Caucaz arunca in planul doi adevaratele prioritati si creeaza mari probleme acestor proiecte de modernizare si economiei Rusiei. Si nu in ultimul rind, izoleaza tara, caci Rusia n-a avut aliati in acest razboi.
Lectia 4. Lupul paznic la oi. Se stie de cind lumea ca nu pui lupul sa-ti pazeasca oile. In 1992, pe vremea lui Sevarnadze, a fost acceptata instalarea trupelor rusesti in zona Osetiei de Sud in componenta trupelor de mentinere a pacii. Treptat, rusii si-au impus controlul, o mare parte a populatiei devenind cetateni rusi. Aceasta pozitie le-a permis sa actioneze cum au actionat si sa aiba suficiente argumente prin care sa puna probleme serioase diplomatiei europene si, mai ales, celei americane.
Lectia 5. Kosovo nu se uita. Rusia a tinut partea Serbiei si a fost afectata de faptul ca nu si-a putut ajuta aliatul in problema Kosovo. Diplomatia rusa insa este suficient de isteata pentru a nu trata problema Osetiei de Sud dupa modelul aplicat Serbiei de catre diplomatia americana. Rusia stie ceea ce stim cu totii, si anume, ca modelul Kosovo a creat un precedent periculos. Rusiei ii sta in putinta sa utilizeze acest precedent.
Lectia 6. Nici o mare putere nu renunta definitiv. Conflictul din Osetia de Sud, asa cum observa analistul Mark Almond (The Guardian), seamana mai mult cu razboiul din insulele Falkland, cind ele au fost invadate de junta argentiniana prost inarmata, iar evenimentul a fost considerat ca o tentativa de a deturna atentia de la falimentul politicii interne. Raspunsul Angliei a fost unul dur, iar argentinienii au capitulat.
Atunci, la finalul acestui conflict, Kissinger a concluzionat: nici o mare putere nu renunta definitiv. Acest nou conflict nu este nici „un nou razboi rece” si nici o „noua interventie ca in Cehoslovacia”. Fiecare mare putere are o limita pina unde poate ceda. Iar limita de suportabilitate a Rusiei este incercata nu de Georgia, ci de catre SUA. Rusia nu va renunta in situatia in care se afla la ultimele zone de influenta pe care le are.
Lectia 7. Agresivitatea Rusiei sau expansiunea Americii? Este o intrebare pe care si-o pun multi analisti occidentali care cauta explicatii intr-un context mult mai larg decit simplul conflict caucazian. Pina unde se poate extinde NATO? (pe care rusii il percep ca pe un organism pur american). Cine a incalcat primii intelegerile si conventiile internationale si in ce context? Sint credibile revolutiile „colorate” si au ele lideri de incredere?
Extinderea NATO si razboaiele Americii sint o „extindere a democratiei” sau o extindere a pietei, a protejarii ei si a cuceririi de noi resurse si trasee energetice? N-ar trebui sa ne indoim de strategia geopolitica a Statelor Unite pornind de la modul de utilizare a Georgiei in acest joc? Sint multe intrebari, iar presa occidentala analizeaza de zor.
Presa anglo-saxona, care se bucura de multa autoritate, condamna Rusia la unison si critica in mare parte gestul nesabuit al lui Saakasvili. Cel pe care ea l-a „confectionat”, alaturi de Casa Alba, este luat acum la bani marunti. Insa ceea ce e foarte important e faptul ca ea aduce o multime de critici dure la adresa politicii externe duse de Casa Alba.
La dezbaterea organizata de Stop the War Coalition (una din cele mai importante organizatii engleze anti-razboi) pe aceasta tema, mai toti vorbitorii au pus drept cap de afis pe lista vinovatilor politica expansionista a SUA. Ar fi fost foarte simplu sa fie vinovati doar rusii.
Lectia 8. Marele puteri nu se sacrifica de dragul aliatilor. Este o alta lectie a lui Kissinger, iar Saakasvili ar fi trebuit s-o stie bine, daca tot are scoala americana si consilieri de la Casa Alba. In anul 1918, lordul Arthur Balfour, ministrul de externe al Marii Britanii, a declarat: „Singurul lucru care ma intereseaza in Caucaz este calea ferata care transporta petrolul de la Baku la Batumi. Localnicii pot sa se taie in bucati, acest lucru nu ma intereseaza”.
Intimplator sau nu, conducta care traverseaza Georgia dinspre Azerbaijan spre Turcia este proprietatea firmei British Petroleum. Fraza lordului ramine valabila, caci cinismul impecabil al occidentalilor are o mare reputatie si consecventa. Rusii se inscriu si ei in aceasta logica.
Lectia 9. Am inteles ceea ce stiam deja. Americanii au aratat ca nu pun mare pret pe „aliati”, caci interesul propriu este mai presus de orice. Georgienii au inteles ca americanii, pentru care au facut tot ce li s-a cerut, nu pun mare pret pe asta, iar ei (ca orice stat mic) vor fi oricind moneda de schimb si lasati de izbeliste. Rusii au confirmat faptul ca si-au revenit, dar asta trezeste in cancelariile occidentale mai multa grija decit bucurie.
Diplomatia europeana dovedeste ca este divizata, iar Franta, printr-o conjunctura de factori favorabili, a devenit mediatorul conflictului si acum jubileaza. Interesant e faptul ca SUA, care a iesit sifonata din aceasta conflict, a adus multa bucurie in diverse medii europene. Bucuria ar trebui sa fie poate mai mica ca a fost sifonata de Rusia fata de care nu are prea multa simpatie.
Lectia 10. Putin ramine la putere. Modul in care s-au desfasurat ostilitatile si s-au luat deciziile ne arata inca o data ca liderul incontestabil si real al Rusiei este Vladimir Putin. Mai nou, Kremlinul foloseste in jocul sau diplomatic cu Occidentul tehnica „baiatul bun” (Medvedev) si „baiatul rau” (Putin). Cind e bataie iese Putin, cind e imbratisare iese Medvedev.
Lectia 11. PR-ul trece, podurile darimate ramin. Batalia de imagine a cistigat-o Georgia. PR-ul oferit de firmele amerciane i-a adus cistig de cauza. Gurile rele vorbesc ca fraza lui John McCain „noi toti sintem georgieni” si lobby-ul lui agresiv pro-georgian au costat Georgia 1 mil. USD, caci serviciile au fost oferite prin firma partenerului sau de afaceri, Randy Scheunemann.
Cert este ca Saakasvili a pierdut enorm din credibilitate atit pe plan intern, cit si extern, iar pierderile de vieti umane si economice nu se refac pe baza de PR. Rusia nu a trait insa niciodata din imaginea sa pozitiva, ci doar din cea negativa. Imaginea Rusiei si a rusului din mentalitatea colectiva occidentala nu poate fi schimbata de nici o masinarie de PR. Asa ca Rusia a ales doar sa se pozitioneze cit mai bine si sa-si arate muschii.
Lectia 12. Cit de sigure sint hotarele?In Rusia se discuta mult aceasta problema. Osetia de Sud este un teritoriu oferit Georgiei de catre statul Sovietic in 1921. Ucraina are in componenta Crimeea, care pina la Hrusciov a apartinut Rusiei. Poate deveni acesta un motiv de conflict si de revizuire a hotarelor Rusiei? E greu de spus.
Insa razboiul din Caucaz arata ca Rusia e pe cale de a-si modifica strategia, iar aceasta presupune nu numai modificarea strategiei unor tari precum Ucraina, ci si a Uniunii Europene si a Statelor Unite. Toti insa declara la unison ca nu vor razboi. Oare sa-i credem?
2
2
