Am scris acum vreo doi ani o serie de articole initulate “Deconspirarea intre lustrare si frustrare”in care criticam legea CNSAS si modul in care respectiva institutie isi exercita activitatea. Ideea esentiala era ca “deconspirarea” nu inseamna un verdict de politie politica acordat in conditii complet lipsite de transparenta de niste “sacerdoti” numiti politic ci ea presupune pur si simplu publicarea dosarelor persoanelor respective. Iat-o rezumata in concluzia de la finalul articolelor cu pricina :

1. A deconspira inseamna ad litteram ” a da in vileag” sau ” a da pe fata” un secret.

2. Pentru informatorii deconspirati nu exista sanctiune legala (altfel vorbim de “lustratie”).

3. Fiind vorba de o culpa morala, verdictul este de ordin moral. Un verdict moral este prin definitie subiectiv. El nu poate fi dat de vreo instanta, ci este la latitudinea fiecaruia.

4. Este deci necesar ca fiecare sa aiba acces la probele din dosarul de securitate ale persoanelor publice vizate de acest proces care astfel s-ar putea numi “de deconspirare” in spiritul definitiei de la 1.

5. Selectia atenta si publicarea acestor probe ar trebui sa fie obiectul de activitate al CNSAS.

Ceea ce nu observasem este ca acest verdictele acestui pseudo-complet de judecata morala erau si foarte vulnerabile din punct de vedere constitutional. E drept ca la vremea respectiva inca nu exista inca tendinta spre “curat anticonstitutional” care a mutat arbitrariul deciziilor judecatoresti la cel mai inalt nivel posibil. Urmarea a fost ca distinsul “Avocat al Poporului” adica al nostru, ne-a vindecat de aceasta “otrava” care chipurile ne strica sanatatea desi in afara de o Musca nimeni nu paruse afectat de pe urma ei. Si ca toata lumea sa fie multumita si nimeni sa nu ramana fara ocupatie, guvernul a salvat CNSAS-ul cu o ordonanta ca sa putem in continuare sa ne facem ca deconspiram. Uitasem deja de aceasta poveste otravitoare cand - poate din cauza apropierii alegerilor - ea a revenit in atentia opiniei publice sub mai multe aspecte de care voi vorbi mai jos.

1. Deconspirarea reusita intamplator. “Felix” Voiculescu.

Un efect colateral surprinzator al desfintarii deciziilor CNSAS a fost ca am reusit in sfarsit sa aflam cate ceva din motivele care au stat la baza “condamnarilor morale” pronuntate de CNSAS. Iata un fragment din stenograma audierilor lui Dan Voiculescu.

Florin Maghiar (functionar CNSAS): Dvs. dati o nota olografa in care spuneti urmatorul lucru: „Din discutiile purtate cu Leopold in perioada ‘72-’77, retinem preocuparea acestuia de defaimare a politicii noastre. Cat si a metodelor comerciale folosite in relatiile internationale”.

Dan Voiculescu: Si care e problema?

Florin Maghiar: In cadrul acestor preocupari, practic Leopold profera atacuri vehemente deschise, cat si… Mai mult decat atat, in anumite situatii, da solutii originale pentru rezolvarea unor aspecte care, dupa opinia dansului, nu sunt corecte. Semnalam, de asemenea, tendinta lui Leopold de a atrage material si spiritual anumiti cetateni sau luarea de pozitie a unor revolutionari fata de legile tarii noastre.

Dan Voiculescu: Si ce e cu asta?

Florin Maghiar: Sunt de fapt radioscopiile politice ale unui cetatean strain.

Dan Voiculescu: Nu am voie sa am opinii politice? Cu atat mai mult ca aveam curaj sa am opinii politice. Se dorea sa fie atrasi romani sa fuga din tara. Nici acum nu sunt de acord ca romanii sa fuga din tara.

In mod clar “opiniile politice” exprimate mai sus de Dan Voiculescu ofera publicului o imagine mult mai clara asupra colaborarii sale cu Securitatea decat verdictele CNSAS exprimate cu majoritati foarte relative adesea dependente de programul concediilor membrilor Colegiului. Opinia mea de cetatean este ca sus-numitul a facut politie politica. Verdictul meu si al tuturor celor care citesc randurile de mai sus nu este contestabil la Curtea Constitutionala si in plus nu costa vreun ban din buzunarul contribuabilului. Ceea ce demonstreaza odata in plus functionarea defectuoasa a CNSAS-ului in toti acesti ani.

2. Deconspirarea prost-inteleasa. S. Antohi - H.R. Patapievici.

Un alt motiv pentru care subiectul fostilor colaboratori a revenit recent in actualitate este decizia Institutului Cultural Roman de-a co-organiza o scoala de vara la Berlin in care a institutia fost reprezentata de Sorin Antohi. Directorul ICR, Horia-Roman Patapievici s-a aparat de acuzatia de-a fi trimis un fost informator sa reprezinte Romania la o manifestare culturala invocand “valoarea profesionala” si lipsa unui “cadru legal in virtutea caruia cetatenii romani care au fost informatori ai Securitatii sa fie exclusi din viata publica ori academica”.

Trecand peste faptul ca “valoarea profesionala” a dlui Antohi a fost nitelus patata de faptul ca a obtinut diverse titluri universitare pe baza unui titlu fals de doctor, nu putem decat sa-i dam dreptate dlui Patapievici la modul formal : dl. Antohi avea tot dreptul sa organizeze acea manifestare ca reprezentant al ICR. Doar ca nu despre legalitate vorbim aici ci despre moralitate. Fiindca CNSAS-ul precum am spus mai sus emite judecati morale. Deci daca dl. Patapievici a socotit ca e moral Sorin Antohi sa fie co-director al scolii de la Berlin atunci el trebuie sa-si asume in mod public raspunderea pentru aceasta. Mai mult, argumentul legal opus de dl. Patapievici verdictului moral dat de CNSAS echivaleaza cu o pledoarie impotriva utilitatii institutiei cu pricina. De la autorul “Politicelor”, fost membru al Colegiului Director CNSAS aveam asteptari mai mari.

Comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.