Initiativa senatorului PRM Gheorghe Funar si a deputatului PNL Ioan Ghise (n-o sa inteleg niciodata ce pot avea in comun, ideologic vorbind, cei doi), cu privire la obligarea posturilor de televiziune si radio ca in programele de stiri sa prezinte, in proportie egala, stiri pozitive si negative, va ramane in memoria noastra ca “legea stirilor pozitive”. Au curs deja rauri de cerneala pe tema asta, Curtea Constitutionala s-a pronuntat si ea. Ma intreb daca initiatorii si senatorii care au votat in favoarea legii au inteles ce este fundamental gresit in modul lor de abordare?
Eroarea senatorilor
Cum suna initiativa legislativa? Ea propune o modificare a legii audiovizualului, astfel: „Programele de stiri ale posturilor de televiziune si radio contin, in pondere egala, stiri cu teme pozitive si, respectiv, negative."
De ce o astfel de lege nu poate functiona intr-o societate democratica? In primul rand pentru ca pluralismul ideilor este sacrosanct, ceea ce exclude legiferarea in sensul restrangerii drepturilor jurnalistilor de a decide asupra stirilor care trebuie difuzate. In acelasi timp insa, pur si si simplu este imposibil sa definesti o stire ca fiind pozitiva sau negativa. O stire este o stire si atat. Faptul ca ea ne aduce in casa bucurie, pentru ca ceva bun s-a intamplat in lume, sau, dimpotriva, ne ingrijoreaza pentru ca se petrec lucruri rele, nu o defineste ca fiind pozitiva sau negativa.
Deschideti televizorul, nu doar pe canalele romanesti, ci pe BBC World, pe CNN, pe Fox News, pe Bloomberg, TV5, Euronews, pe ce doriti si veti vedea ca, de multe ori, daca stati exclusiv pe canale de stiri, puteti fi coplesiti de sentimentul ca planeta e pe punctul de a exploda, ca nu mai avem nici un viitor. De la atentate sinucigase, fie ele in Kabul, Bagdad sau Ierusalim, la catastrofe naturale inimaginabile, nu doar inundatii si cutremure teribile, dar si foametea care omoara azi mai multi oameni intr-o ora decat omora un razboi intr-o luna in urma cu o doua secole. Ce fel de stiri sunt acestea? Cu ce sa compensezi emotional ceea ce simti cand vezi la televizor trupurile sfartecate in urma atentatelor cu bombe? Cu numarul nasterilor fericite din maternitati ultradotate? Cand vezi miile de refugiati care trec zilnic din Zimbabwe in Africa de Sud, infruntand efectiv riscul de a fi mancati de crocodili, oare prezentarea dansurilor populare din Soweto ar putea fi o stire pozitiva?
Sigur, lumea s-a schimbat, dar nu chiar asa de mult. S-au schimbat enorm modalitatile de informare a publicului. Imaginati-va existenta televiziunii si relatarile la disparitia Pompeiului. Sau imagini televizate si transmise in direct despre comertul cu sclavi din Africa! Sau stirile televizate despre Jack Spintecatorul. Si altele, si altele. Chiar daca uneori felul in care sunt prezentate stirile ne poate nemultumi, chiar isteriza, stirea in sine trebuie sa ramana. Atat timp cat ea este adevarata si prezinta ceea ce se petrece in lume. Sau in Romania. La noi exista o adevarata “industrie” a ceea ce e cunoscut ca “stirile de la ora 5”: relatari exclusiv despre crime, violuri, jafuri, de multe ori prezentate intr-un mod stupid si, din pacate, exista si un public doritor de acest macabru (chiar daca in multe televiziuni occidentale ele nu si-ar gasi locul la
E absurd, intr-o societate democratica. E perfect posibil intr-o dictatura. Unii dintre noi ar trebui sa-si aduca aminte ca in Romania comunista chiar asta era ideea, de a prezenta numai aspecte care sa sustina intentia partidului de a ne convinge ca acela era regimul in care se petreceau numai lucruri bune. Nu se mai fura, nu se mai omoara, nu se mai viola. Doar tesatoarele isi depaseau luna de luna propriile recorduri, tot asa cum era depasita si productia de carbune sau de porumb. Evident, singura depasire adevarata era a cantitatii de minciuna debitate zi de zi. Eram avocata si imi aduc aminte cat de puternic era sentimentul ca traiam in doua lumi paralele: ce vedeam eu zi de zi la tribunal, procese peste procese, de la divorturi urate la batai si talharii, de la incesturi la violuri, omoruri sau furturi cu nemiluita, nu avea nicio legatura cu ce vedeam seara la televizor sau citeam in ziare. Dar scopul era, repet, dezinformarea. Evident, din cand in cand, mai erau si ceva stiri externe care sa ne demonstreze cat de putreda era lumea capitalista, unde se petreceau si omoruri si jafuri armate… Neprezentarea realitatii de la noi facea parte din proiectul comunist de spalare a creierelor.
Negativ sau critic?
Sper ca la acest tip de “stiri negative” s-au gandit initiatorii propunerii legislative si senatorii care au votat-o. Nici nu indraznesc sa ma gandesc ca ar fi avut in vedere criticile la adresa activitatii celor alesi. Sau prezentarea doar a aspectelor pe care ei le considera negative: absente, lipsa cvorumului, legiferari ciudate. Chiar prezentate “alb”, fara nici un comentariu, ele au, evident, un substrat critic. Nu sunt negative. Negativ este comportamentul pe care-l prezinta stirea. Am auzit deseori intrebarea: “De ce nu sunt prezentate si activitatile pe care oamenii politici le considera bune: initiative legislative bune, prezenta la vot, discutiile intersante…?” Simplu: pentru ca cei care ne dau un mandat sa-i reprezentam intr-un parlament pleaca de la prezumtia ca acolo vom actiona asa cum trebuie: vom fi prezenti, vom avea initiative bune, vom dezbate, vom vota in folosul public.
E sarcina noastra sa-i informam ca ne indeplinim acest mandat asa cum ne-a fost incredintat. Si, mai ales, ar fi bine ca publicul sa constate personal prin ceea ce traieste efectiv. E sarcina presei – caine de paza al democratiei! – sa semnaleze cand facem pe dos decat am promis. Chiar daca uneori pot sa fie si exagerari. O societate democratica trebuie sa accepte si criticile exagerate. Nu doar pentru ca asa spune, in nenumarate decizii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ci pentru ca piata libera a ideilor (inclusiv critice) este esenta democratiei.
Curtea Constitutionala, cu plus si minus
Cred ca merita un strop de atentie decizia prin care Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra acestei initiative. Au fost doua obiectii de neconstitutionalitate. Una se referea la dreptul la informatie. Curtea a admis-o, a retinut ca „orice persoana are dreptul de a fi informata prompt, corect si clar, de a primi informatii pe cale audio sau audiovizuala cu privire la orice problema sau eveniment de interes public”. Ea spune ca regula pe care senatorii au dorit sa o impuna “nu este guvernata de principii care sa asigure impartialitate si echilibru in ce priveste informarea corecta a cetatenilor in probleme de interes public, de natura politica, economica, sociala si culturala”. Mai mult, “textul evidentiaza o omisiune de reglementare“ si “aceasta partajare a stirilor, lipsita de orice criterii, poate pune in dificultate pe cei chemati sa asigure selectarea si redarea stirilor si, totodata, este de natura sa introduca subiectivismul in informarea opiniei publice.”
O a doua obiectie formulata avea in vedere libertatea de exprimare, mai precis interzicerea cenzurii. Aceasta obiectie a fost respinsa, Curtea considerand ca „cenzura de orice fel se refera la controlul prealabil ce s-ar exercita asupra continutului emisiunilor posturilor de televiziune si de radio, dar si asupra formelor sau modalitatilor de prezentare a elementelor serviciilor de programe” si „nu poarta asupra gruparii stirilor in cele cu teme pozitive si, respectiv, negative, in pondere egala”. Operatiunea de „filtrare” sau „selectare” a informatiilor cu teme pozitive sau negative in cadrul programelor de stiri este una „tehnica, de mare responsabilitate, care presupune competenta, in special etica profesionala si obiectivitate din partea celor care o efectueaza, dar nu poate fi considerata ca un act de cenzura”.
Sunt de acord cu decizia Curtii cand declara neconstitutionala propunerea. Dar nu sunt de acord cu motivarea. In primul rand, mi se pare gresita invocarea pericolului de introducere a “subiectivismului in informarea opiniei publice”, atunci cand editorii au de ales dintr-un noian de stiri pe care sa le prezinte. Eu cred ca exista subiectivism in selectarea stirilor si-l consider firesc. Nu poti prezenta tot ce se petrece la un moment dat pe planeta sau macar in propria tara. Profesionalismul jurnalistilor nu poate fi un criteriu absolut de obiectivitate. O selectie trebuie facuta, deci factorul subiectiv intervine in mod obligatoriu.
Pe de alta parte, in opinia mea, obligarea editorilor de stiri sa prezinte, in pondere egala, ceva pozitiv si ceva negativ reprezinta o forma de cenzura pentru ca o astfel de obligatie i-ar sili sa elimine ei insisi unele stiri numai ca sa poata face loc altora. O “autocenzura” impusa prin lege echivaleaza cu cenzura si n-are nimic in comun cu aplicarea firesca a regulilor profesionalismului jurnalistic in selectarea stirilor.
Am putea functiona diferit?
Propunerea stirilor pozitive a fost respinsa de Camera Deputatilor la 15 aprilie, dar adoptata de Senat la 25 iunie 2008. Asadar, aceasta initiativa a fost prezenta in Camerele Parlamentului timp de cateva luni. Ce bine ar fi fost daca mass-media sau organizatiile neguvernamentale ale presei sau drepturile omului ar fi remarcat-o si ar fi adus-o in dezbatere de la inceput. Ar fi putut astfel sa-i atentioneze pe senatori si i-ar fi oprit de la acest vot penibil.
Imi permit sa fiu chiar mai critica acum decat atunci cand eram in societatea civila, pentru ca acum simt in permanenta responsabilitatea actului de legiferare pe care-l fac in Parlamentul European. Incerc sa fac o paralela intre felul in care functioneaza Parlamentul Romaniei si cel in care ma aflu acum. Evident volumul de lucru e mare si intr-un caz si in celalalt. Dar fiecare grup politic isi desemneaza pentru fiecare act normativ in parte pe cineva care are obligatia sa urmareasca ce se intampla, sa-si informeze grupul. Pentru ca fiecare propunere de decizie sau directiva se discuta intens, cu argumente pro si contra in sedintele grupului politic, inainte de discutiile din comisiile specializate, dar si ulterior, inainte de votul din sesiunea plenara. Evident, se discuta intens si in comisiile respective. Exista, asadar, cateva filtre, ceea ce face ca astfel de nastrusnicii sa nu aiba sansa sa treaca. Nu va imaginati ca nu exista si acolo initiative – sub forma unor amendamente – care, daca ar trece, ne-ar face pe toti de ras. Sunt destule, credeti-ma. Dar functionarea institutiei este gandita astfel incat sa permita atentionarea cu privire la ele, iar dezbaterea democratica este cea care conduce la eliminarea lor.
Poate ca ar trebui sa schimbam felul in care functioneaza Parlamentul acasa. Nu tine de votul uninominal sau pe liste, ci de instituirea si respectarea unor reguli.
1
2
