Fostul premier Adrian Nastase nu ar avea, logic si procedural vorbind, a se teme de confruntarea cu procurorii DNA. El lanseaza de doi ani incoace mesaje mediatice cum ca ar fi anchetat abuziv de DNA, evident la ordinele presedintelui Traian Basescu, ceea ce este o minciuna de proportii. Din pacate, minciuna lui Nastase prinde la multa lume.

Din punct de vedere procedural, procurorii nu pot ancheta abuziv pe nimeni, cu atat mai putin pe demnitari. Ancheta penala este o simpla investigatie a unor presupuse incalcari ale legii, cam in genul celor jurnalistice, cu rezerva ca procurorii au nevoie de probe mult mai solide decat ziaristii, din simplul motiv ca actele lor au efecte mai grave.

In sistemul romanesc, ancheta penala are doua etape: cea a actelor premergatoare si urmarirea penala propriu-zisa. In prima etapa nu pot fi administrate probe, cu exceptia interceptarilor convorbirilor telefonice si a documentelor detinute de diverse institutii. Procurorul nu poate face audieri, iar faza este strict secreta, inclusiv fata de suspect. Astfel de “probe” au fost trimise de DNA Camerei Deputatilor in cazurile Mitrea si Nastase.

Este cat se poate de evident ca o astfel de colectare de indicii nu poate incalca vreun drept. Pur si simplu procurorul stabileste, sesizat sau autosesizat, o posibila fapta penala si cauta un suspect. Daca indiciile sunt convingatoare, primul lucru la care il obliga procedura este sa-l anunte de indata pe suspect ca a inceput urmarirea penala impotriva sa si sa-i prezinte indiciile de care dispune.

Abia apoi poate trece la audieri de martori, audieri care nu pot avea loc decat strict in prezenta avocatului suspectului/suspectilor. Ideea ca procurorul ar mai putea face anchete ca in anii '50, cu lampa in ochii martorilor pentru a-i determina sa faca declaratii incriminatoare, se exclude. In fapt, in faza urmaririi penale (cea de dinaintea trimiterii in judecata) procurorul este un simplu competitor al invinuitului.

Este obligat, asemeni judecatorului, sa admita orice probe pe care invinuitul le-ar prezenta in favoarea sa. In cazul in care este convins de nevinovatia invinuitului, procurorul renunta la ancheta prin Scoaterea de sub Urmarire Penala (SUP). Daca nu, cei doi se intalnesc in fata unui arbitru, numit judecator.

Judecatorul este singurul care poate decide vinovatia cuiva si, daca este cazul, gradul de vinovatie. In cazul in care si acesta greseste, exista instante de grad superior care pot desfiinta sentinta de fond. Singurele abuzuri, care chiar au fost comise in anii '90 si au fost sanctionate ca atare de CEDO, se leaga de asa-numitele “masuri preventive”: retinere, arestare, sechestru, perchezitie, limitari ale dreptului la libera circulatie.

Singura masura care a ramas in sarcina procurorului este retinerea, care nu poate depasi 24 de ore, timp in care anchetatorul este obligat sa se prezinte in fata judecatorului pentru a obtine mandatul de arestare. In rest, abuzul procurorului este imposibil.

In cazul demnitarilor, cum ar fi Nastase sau Mitrea, nici macar retinerea sau perchezitia nu se pot face decat cu acordul Camerei Deputatilor. A carei Comisie Juridica a decis joia trecuta ca dosarul primului ar fi o simpla “hartuiala politica”, deci un abuz al procurorilor DNA. Si a decis ca acestia nu pot trece de faza actelor premergatoare, adica la ancheta propriu-zisa.

Adrian Nastase n-a obosit sa acuze timp de doi ani “justitia televizata”. A omis in obositor de multele sale interventii ca el insusi si-a construit apararea exclusiv prin mass-media. Nu a desfiintat in instanta nici cea mai mica proba. Are si acum obsesia Monicai Macovei, desi a trecut mai bine de un an de cand aceasta nu mai este ministru al Justitiei.

In schimb, a folosit toate instrumentele statului, plantate cu grija de el si partidul sau, ca masuri suplimentare de siguranta, pentru a evita intalnirea cu judecatorii: Curtea Constitutionala si colegii parlamentari, care, chiar daca ar fi bine intentionati, nu se pot susbtitui magistratilor de profesie. Asa ca ramane intrebarea: de ce se teme Adrian Nastase de intalnirea cu procurorii? Raspunsul cel mai complet il are chiar el.