4. Cine a castigat, de fapt, alegerile? Pai, simplu : Negoita le-a castigat, la sectorul 3. Si Ontanu, la sectorul 2. Si Bottesch, in Sibiu; si Bolojan, la Oradea; Simiarad, la Iasi; Mazare la Constanta; Lokodi, la Mures; Iliescu in Giurgiu etc. etc. Acesta e singurul raspuns autentic. Restul statisticilor, sau mai bine zis interpretarea lor are o doza mai mica sau mai mare de artificial. Asta cu atat mai mult cu cat intrebarea implica un raspuns la nivel national, iar alegerile locale, repet, par din ce in ce mai putin conectate de cele nationale.
Putem sa adunam voturile de la Consiliile Judetene – cel mai “politic” vot, cu alte cuvinte scrutinul local in care partidul are cea mai mare importanta (in dauna candidatilor). Chiar si asa, sa comparam sumele intre ele are destul de putina noima. Suma poate eventual sa arate – de fapt, sa confirme – caracteristica scenei noastre politice actuale, tri-polare. Doua partide mari PD-L si PSD, plus un partid mediu, PNL; inafara de acestea mai sunt cateva partide la limita pragului electoral.
5.Aceasta scena tri-polara reconfirmata de locale ne spune si ce a pierdut, de fapt, PSD – mult mai important decat cativa sefi de consilii judetene. Pana acum, partidul dlui Iliescu, fie ca se afla in opozitie fie la putere, avea monopol politic in postura respectiva, inconjurat eventual de sateliti nesemnificativi gen PRM sau PC. A pierdut acest monopol. A pierdut posibilitatea de a castiga pasiv; de a astepta ca alianta sau coalitia heterogena de partide de guvernare sa se dezintegreze si implicit sa le cedeze din nou puterea. S-ar putea face o comparatie intre 2004 si 2008 dupa numarul de competitii de primari si sefi de CJ care s-au purtat si se poarta intre PNL, PD-L sau alte partide, cu alte cuvinte competitiile de unde PSD e exclus.
6.Dincolo de asta, daca facem o comparatie cu alegerile europarlamentare, de exemplu, PSD a punctat mult mai bine in aceste alegeri. Am spus deja ca cele doua tipuri de alegeri au trasaturi distincte, multi comentatori au remarcat in particular diferenta de mobilizare a electoratului rural fata de cel urban.
La asta se mai adauga, cred, un factor. Doua sunt problemele PSD, pe care le notam intr-un articol de la inceputul anului. Prima, situatia confuza a partidului in raport cu puterea la nivel central; dar “mesajul politic” fata de guvernare este un factor care, de data asta, a contat foarte putin la alegerile locale. A doua problema sunt disensiunile interne, dar si acestea se manifesta practic doar la nivelul conducerii centrale si nu a afectat campaniile locale ale partidului…
7. ..Cu exceptia celor din Bucuresti, si in special cea pentru primaria generala a Capitalei, unde ele au produs deja partidului un esec rasunator. Se dovedeste, daca mai trebuia, ca n-a existat o strategie a PSD de dublare a candidaturilor, ci doar un nou episod din disputa interna in acest partid; disputa care a iesit din nou la suprafata odata ce, desi partidul si-a transferat in mod oficial sustinerea catre “tradatorul” Oprescu, nici dl Ontanu, nici dl Vanghelie, ba chiar nici dl Diaconescu insusi nu par dispusi sa faca acelasi lucru.
De fapt, seful organizatiei PSD a Capitalei a facut invers, continuand atacurile furibunde impotriva rivalului sau. Pe undeva, are perfecta dreptate. Dl Vanghelie a fost oprit sa candideze de pretentia dlui Oprescu la aceeasi candidatura. Cele doua tabere au ajuns la un compromis, sustinand un al treilea candidat. Insa dl Oprescu a incalcat intelegerea si a candidat ca independent, primind sustinerea fatisa a factiunii sale din PSD, iar acum pe a intregului partid! Pe buna dreptate, dl Vanghelie poate reprosa conducerii PSD ca incurajeaza indisciplina si sanctioneaza disciplina in partid.
Comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.
