Deunazi, pe strada, imi sare in ochi un banner electoral. Cristian Diaconescu, respectiv “habemus primar hihihi”-ul lui Mircea Geoana. Imaginea candidatului PSD m-a lovit. Mi-am dat seama ca imi pare foarte cunoscut si nu stiam de unde sa-l iau. Apoi mi-a picat fisa: acum, mai mult ca niciodata, Cristian Diaconescu seamana din plin cu Mircea Geoana. Dar de ce? Singura explicatie pe care am putut-o deduce este ca, provenind din fostul PCR, PSD-ul continua, voit sau fara sa-si dea seama, sa cultive “cultul personalitatii” in rindul membrilor sai.

Cultul personalitatii Foto: Subiectiv

De la stinga la dreapta, aliniind conducatorii marelui partid, nu poti sa nu le remarci expresiile fetei, privirea intotdeauna aceeasi, pozitia aproape la fel, iar intr-un final, pina si frezele aproape identice. Stramosul PSD-ului, nimeni altul decit intiiul, unicul, marele si inegalabilul secretar general al PCR si presedinte al Republicii Socialiste Romania, respectiv Nicolae Ceausescu, este privit ca model suprem in marele, unicul si inegalabilul Partid Social Democrat.

Nu e o noutate pentru nimeni ca, pentru sistemul comunist, o mare importanta a avut-o cunoasterea psihologiei maselor. Modelul conducatorului suprem din era comunista a fost preluat, fara doar si poate, de Ion Iliescu. Titanul comunist dinainte de ‘89 si proaspatul titan anticomunist de dupa ‘89 n-a ezitat nici o secunda sa se foloseasca de toate cunostintele de psihologie invatate in scolile comuniste de la Bucuresti si de la Moscova.

Nu stiu cine a remarcat, dar Iliescu priveste intotdeauna, atunci cind este pozat, in centrul obiectivului. Oricit de fals ar fi sentimentul transmis, omul retine determinarea si increderea in sine. Un exercitiu foarte interesant de manipulare a maselor. Nici nu e de mirare ca are in continuare succes la romani.

Nici cu Adrian Nastase nu ne e rusine. Daca ne uitam la pozele din campania electorala de acum patru ani, politicianul transformat peste noapte in blogger are o uitatura identica. Nastase, in schimb, probabil ca n-a tinut seama de sfaturile lui Iliescu, mai ales in perioadele in care a fost nu in centru, ci chiar centrul scandalurilor. In loc sa mearga pe strategia lui Iliescu, de a ramine cu capul sus si cu privirea inainte in orice conditii, pe Nastase l-am vazut de multe ori cu capul plecat si cu o mimica de plingacios, iar imaginea de determinare s-a pierdut pe drum.

Tentatia de a-si cultiva propria persoana s-a mostenit si la personajele care au iesit in fata ulterior, drept reprezentanti marcanti ai partidului. Totusi, orgoliul individual si-a spus cuvintul. “Eu stiu mai bine” a insemnat mai mult decit invatatura batrineasca a “tatucai Ilici”, iar imaginea a continuat sa se diminueze. Mircea Geoana, de exemplu, a fost omorit de orgoliu. A incercat sa arate ca e mai bun, insa nu s-a bazat pe o strategie durabila.

Problema pesedistilor, cu care se confrunta, de altfel, si Cristian Diaconescu, este ca nu sint in stare sa se hotarasca ce strategie sa adopte. Incercarea a combina indirjirea conservator-comunista a lui Ion Iliescu, pe de o parte, cu ideea de nou si proaspat si indreptat catre tineret, pe de alta parte, nu fac decit sa transforme mult-doritul cocktail intr-o posirca ordinara.

Banner Diaconescu Foto: Subiectiv

Probabil ca cea mai mare greseala pe care o fac pesedistii este cultivarea propriei personalitati pe baza unui model pe care nu reusesc sa-l copieze punct cu punct. Incearca sa ia din toti cite ceva, cind cel mai simplu ar fi sa fie ei insisi. Oricit ar incerca sa ma minta pe mine, un elector oarecare, nu fac altceva decit sa se minta pe ei insisi. Iar asta e dureros. Pentru ei.

Comenteaza pe Subiectiv.