Democratia nu se cladeste cu apatie, cu lehamite, prin fuga de implicare sau pe lenea asumarii initiativelor publice. Nici cu biruintele unui erou basescian. In nici un caz cu non-combatul de campanie. Participarea publica cruta degradarea sa de sus in jos fara prea multe lamentari si remuscari.
Cred ca poporul poate face alegeri mai bune decat politicienii. Unii se vor grabi sa riposteze: ce prostie colosala! Poporul e prost! Romanii sunt suspect de prosti! Vor aduce si batranele argumente. Acum 18 ani romanii si-au dat votul in proportie de 80% lui Ion Iliescu. In 2000 l-au trimis in turul doi pe Vadim Tudor. Le scapa un lucru esential: alternativele propuse atunci de catre politicieni au fost sub nivelul celor doi corifei. Totul a functionat de sus in jos. Romanii nu sunt elvetieni, la fel cum nici vacuta noastra nu e la fel de ochioasa ca a lor.
Paralizie si somn civic
Desfiintarea CNSAS a scos in strada un numar incredibil de mic de protestatari. La fel de lesinate au fost cartelile si dupa eliminarea unui ministru reformist, Monicai Macovei, din Guvern. Referendumul pentru introducerea votului uninominal a fost un esec generat de neparticipare. Democratia directa sovaie. Pe fond, cumplita pietrificare domneste de la varful piramidei sociale pana la talpa satului.
Pare atat de simplu daca nu ne pasa exclusiv de propria noastra bunastare. De fapt, milioane de romani au contemplat modernismul occidental si au inteles ca democratia nu se exporta. Ea se dezvolta, se construieste, se reinventeaza la nevoie sub presiunile noastre. Ne asezam obrajii intre palme si ne intrebam: cum se poate naste eu-ul dupa atatia ani de gestatie? Dar raportul cu lucrul facut de noi?
Fondurile europene sunt un carlig la care doar se viseaza. Sperantele renasc, dar pe un alt principiu decat cel atat de bine insurubat pana acum: totul gratis, nimic pe bani si efort.
Acceleratia minoritatii active
Interesului particular, individual sau de grup, ii atasam doua umbrele. Una este dezvoltarea comunitatii locale. A doua tine de initiativele cetatenesti legislative care sa ne serveasca la atingerea propriului nostru interes. Cadru normativ exista, participare publica nu.
- De pilda, la nivelul consiliilor locale, proiectele de hotarare pot fi inaintate si de cetateni (Legea 141/2004, alin.5, art. 46).
- Consiliilor judetene (Legea 141/2004, alin.1, art. 109) li se pot pune pe masa propuneri sustinute de semnaturile a cel putin 5% din populatia cu drept de vot din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.
- Petitiile, contestatiile, consultarea publica sunt ale instrumente ale democratiei directe, reglementate clar fiecare in parte.
- Initiativa legislativa, este in egala masura un drept al cetateanului, care poate fi exercitat cu cel putin 100.000 de semnaturi. Ele trebuie adunate din cel putin un sfert din judetele tarii, cu conditia insa ca cel putin 5000 de adepti sa apartina fiecarui judet luat in calcul. Aberatia se desavarseste aici. Odata gestionat demersul, propunerea cetatenilor nu este obligatorie a fi luata in discutie de catre senatori si deputati. Singura datorie parlamentara tine de inregistrarea ei ca atare (Legea 189/1999).
Spre deosebire de noi, poporul elvetian isi poate exprima votul cu privire la orice proiect de lege nationala. Conditiile lor sunt mai laxe si luate in seama. Strangerea a 50.000 de semnaturi in termen de 90 de zile pentru organizarea unui referendum sau a unei initiative oarecare semnata de 100.000 de cetateni in 18 luni trebuie votate in Parlament. Wolf Linder ne convinge, cu argumente empirice solide, ca propunerile poporului nu sunt deloc inferioare celor politice (Democratia directa in Elvetia, publicata de Ambasada Confederatiei Elvetiene la Bucuresti in 2008).
Asumarea regulilor jocurilor in Tara Cantoanelor impune o autoresponsabilizare a decidentilor politici, nu doar in materie de politici interne, dar si externe. Probabil Elvetia ramane singura tara din lume care trebuie sa-si reinnoiasca periodic dreptul de a percepe impozit pe venit. Cetatenii isi echilibreaza astfel solicitarile de asistenta sociala cu dorinta unor cheltuieli reduse ale statului. Cert este ca in problemele de cea mai mare importanta, foarte disputate, autoritatea decizionala revine poporului elvetian. In cele de importanta mai mica, de regula Parlamentului. In celelalte, Guvernului. De pilda, poporul a respins pin referendum aderarea la Zona Economica Europeana (1992).
In definitiv, in mai putin de 7% din cazuri s-a apelat la instrumentele democratiei directe - refendumul contitutional, referendumul optional (impotriva legilor obisnuite) si initiativele populare -, iar in celelalte 93% ele au fost evitate prin negociere si compromis in faza pre-parlamentara. Minoritatea activa, adica masa critica necesara schimbarii, actioneaza ca o pedala de acceleratie. In schimb, conservatorismul popular este o frana.
Tara cu 50 de referendumuri pe an
Evident, dreptul poporului se transforma in drepturile grupurilor de interese care se mobilizeaza cel mai repede. Devine, fara echivoc, un model al democratiei consensuale, ramanand pe fond o democratie semi-directa. Participarea la vot se rezuma in medie la 45 de procente din populatia cu acest drept, iar sondajele releva un profil al electoratului in favoarea celor educati, documentati, in functie de complexitatea propunerilor.
De pilda, un subiect important poate scoate pana la 80% din electoratul elvetian. Melanjul de informatii, recomandari, sloganuri si propaganda duce la conturarea propriilor opinii ale cetatenilor. Argumentele solide nu cad prada usoara manipularilor. La nivel local si cantonal, elvetienii ies sa-si exprime dreptul la vot pe chestiuni diferite de 30 pana la 50 de ori anual. Elitele politice sunt constant controlate.
Ingamfarea romanului de perdant perpetuu opune vointa elvetianului de a se confrunta cu propriile aporii si interese. Ei isi cultiva idealismul, il plivesc, il uda cu grija, actioneaza. Detesta lenea, ratarea si bovarismul care-si infig tepii in dezvoltarea comunitatilor locale. Nu vor sa ramana absenti fata de destin, nehotarati. Si ei sunt nemultumiti! Nu vor miei, mititei si bere. Nu vor pixuri, sepci si alte flic-flacs-uri. Nu vor sa inspire pasivitate si sa expire mediocritate. Nici noi! Romanii insa mai vor ceva. Vor sa nu aiba piedici impuse de un stat corupt sau prost gestionat. Tanjesc la un viitor previzibil, in care vocea poporului sa conteze si urasc manevrele legislative ale politicienilor.
Ce ne-ar putea mobiliza si pe noi
Buzunarul, inima, ratiunea, solidaritatea, empatia, altruismul. O noua stare, o noua deschidere, o surpriza si un risc. Raspunderea si vina sunt preluate in proiectul libertatii noastre si devin asumate colectiv. Ramanem tot nemultumiti. Nu insa si idealismul patimas al elvetianului.
Noua ne ramane solutia si obligatia de a ne cultiva increderea in democratie, increderea ca solutiile stau in mana noastra si nu la politicieni. Increderea in puterea mica a votului si a unui sistem de valori clar articulat. Avem motive sa credem ca lucrurile se pot schimba, incepand de la Constitutie si pana la paralizia initiativei cetatenesti. Ne mai ramane doar sa ne informam, sa ne consultam si sa participam activ la decizia publica.

































Cat despre democratia elvetiana, ea a facut ca primul partid in parlamentul federal (cu 30% din voturi) sa fie UDC, o dreapta atat de dura incat pe afisul sau electoral erau reprezentate 3 oi albe care dadeau cu copita intr-o oaie neagra pt. a o da afara din frontierele Elvetiei. Imaginati un afis electoral romanesc cu 3 zimbri care fugaresc un tzigan dincolo de frontierele romanesti! Asta se putea vedea pe orice strada din Elvetia!
Iar in unele cantoane mai mici se voteaza in piata mare din sate, la gramada, cu mana ridicata, fara vot secret, si fara numaratoare precisa. Ar fi acceptabil in Romania?
In rest, sunt pt. democratia semi-directa, mi se pare normal ca pt. decizii dificile, unde clasa politica nu reuseste sa traseze cu claritate, sau pt. decizii care angajeaza soarta poporului roman pe termen lung, sa existe posbilitatea de a recurge la referendum.
Fie prin decizie parlamentara, fie prin decizie prezidentiala, fie prin initiativa populara (gen 1 milion de semnaturi, etc).
Este bine sa semnati cu adevaratul nume.
Incercati si dati si cele doua postari ale mele.
Poti sa gasesti o explicatie si pentru posterul cu mainile de culoare ce se intind spre a lua pasapoarte elvetiene? E si aici un sens subtil metaforic pe care noi [romanii] nu-l intelegem?
(cu referire directa la subjectul tau "Chiar esti roman" - de unde inteleg ca te dezici de nationalitatea ta, si iti respect parerea).
Si dupa ce gasesti explicatia, scrie-le te rog si la New York Times, si recomanda-le sa se informeze din surse corecte (pe care tu le stii, dupa tonul pe care ti-ai permis sa-l folosesti) , inainte de a scrie un articol ca acesta.
http://www.nytimes.com/2007/10/08/world/europe/08swiss.html?scp=1&sq=switzerland%20svp&st=nyt
Gruss.
1. Posterul cu maini. Te-ai uitat la el? Ai vazut ca mainile sunt de mai multe culori (inclusiv alba)? Sau ai vazut ca sunt (si) colorate si ti-a sarit imediat ideea de rasism. Eu vad mai degraba ideea de strain. Or chiar asta trebuie sa fii ca sa obtii cetatenia unui alt stat!
2. Nu ma dezic de nationalitatea mea (romana), dar ma intristez cand vad cum o mare parte a presei si a celor ce comenteaza au idei fixe, daca nu esti cu ei esti obligatoriu impotriva lor si sustinator/opzant al favoritului lor, deviind analiza/dezbaterea in cu totul alte directii, marunte si fara relevanta . Ex in primul comentariu, autorul se leaga de modul de vot in unele sate ca fiind negativ, cand articolul se refera la modul de a-ti exprima activ opinia, de a participa la viata cetatii.
3. Multumesc pentru articolul (bine scris) din NY Times. Daca il citesti atent vei gasi si explicatia pentru reticenta cu care sunt vazuti strainii in Elvetia (“about 70 percent of the prison population is non-Swiss”, “20 percent of Swiss inhabitants are foreign nationals” deci un raport de criminalitate elvetieni/straini=9/1).
Referitor la urmatorul raspuns, cunosc destui elvetieni ca sa pot sa-ti spun ca sunt intr-adevar toleranti, nu sunt rasisti, dar vor ca regulile (pe care ei le fac!) sa fie respectate. Si ce te faci atunci cu oameni care stau in Elvetia de zeci de ani si nu stiu nici macar limba cantonului in care locuiesc? In rest, parerea ta despre mine o consider ca si opinie personala, nu o comentez.
Grüss si tie
Altfel n-ai inteles nimic din solidaritatea elvetiana. Si ce inseamna sa ai coloana vertebrala.
Gruss.
Pana nu se impune obligativitatea adoptarii in parlament a deciziilor populare, similar modelului elvetian, evident ca dorinta politicienilor de a-i marginaliza pe cetateni din decizia publica este nula. Nici nu se discuta despre asta. Nu-i intereseaza. Pe noi insa da si vrem sa schimbam lucrurile astea.
Nu suntem singuri. Centrul de Resurse pentru participare publică din Bucuresti (CeRe) cauta mijloacele legislative si pragmatice pentru ca noi sa fim mai activi. Publica de curand si un amplu studiu care raspunde la intrebarea „Exista participare publica in Romania? Participarea publica intre legislatie si eficienta - editia 2007”, http://www.ce-re.ro/docs/materiale/ExistaparticiparepublicainRomaniaeditia2007_ro.pdf ).
Greu vor fi de ars etapele pana sa ne aliniem la cerintele noului program comunitar de promovare a cetateniei active 2007 - 2013 (www.ecas.org).
Romanul taran nu stie de legile mai sus mentionate, si doar promisiunea maririi pensiilor il face sa voteze pro coruptie, pro marsavii.
Ii judecam ca nu le pasa, ca asteapta totul pe tava, dar de fapt fiecaruia ii pasa de propria piele.
Invidia intervine cand vecinul are mai mult decat el, nu cand incerci sa-i explici ca, comparativ cu noi, elvetienii decid majoritatea legilor importante.
Romanii nu sunt in stare sa-si apere drepturile lor, ale omului, pentru ca sunt inca terorizati de anii comunismului.
Inca suntem condusi de sloganul: n-o sa se schimbe nimik, hotii vor fura in continuare si noi vom trai mereu in mizerie; numai cei cu bani au oportunitati: ban cu ban si paduche cu paduche.
Mizeria, lipsa curentului electric, case care stau gata sa te doboare, drumuri infundate, un singur put sapat si imbracat in ciment care asigura apa potabila celor peste 200 de rromi. Dar mai ales accesul sfidator la educatie.
Un copil de 9 ani declara senin ca repeta a treia oara clasa intai. Nu reuseste nicidecum sa scrie si sa citeasca.
Un mosneag peste care un cumplit incendiu s-a abatut, decimandu-i familia, nu gaseste sprijinul cuvenit la autoritatile locale. Gaseste mila si sprijinul in saracia din jur.
Chiar si asa, mainile intinse catre stat ale tuturor celor din jur nu justifica amorteala. Un put secat ameninta sa inghita copiii jucausi si, totusi, nimeni nu-l acopera cu cateva scanduri. Initiativa este deteriorata la cel mai elementar nivel, dincolo de pragul casei noastre.
Ce-i de facut?
In cazul rromilor dersidani, dojana nu e suficienta. Rupem din posibilele forme de participare directa cateva initiative concrete. Hrana si alimentele le colectam din restul comunei mai instarite. Problemele vor fi partial rezolvate, dar pe termen mult prea scurt. Invatatorilor le reprosam comportamentul educativ diferentiat. Chemam oamenii locali de afaceri sa gandeasca proiecte in care sa ii antreneze rapid, asigurandu-le venituri acceptabile pe termen mediu. In final, alegem un membru de-al lor si-l propunem consilier in primaria locala.
Cate cazuri similare intalnim langa noi?
Citindu-va expunerea am avut senzatia ca nu ati depasit statutul de telespectator superficial.
Va incepeti discursul incisiv:” Interogam pragmatismul, coerenta si transparenta deciziilor publice.” Cum se interogheaza pragmatismul de care vorbiti? Cu atat mai mult, nu puteti interoga "coerenta" sau "transparenta deciziilor publice". Stimata doamna, cu tot respectul, ne crezi inculti!
„Suntem fundamental nemultumiti.” Cine spune ca suntem nemultumiti? De unde asemenea judecati de valoare? Cum ati masurat gradul de satisfacere? Spuneti ca „[...] participarea cetateneasca este izolata si nu ne cunoastem drepturile [...]”. Inainte sa faceti asemenea afirmatii, cred ca ar fi de bun simt sa va documentati. Ar fi bine sa faceti aceasta operatie cu mult inainte sa va avantati in „expresii frumoase” si goale de continut.
Restul textului e o bulibaseala. Va recomand sa il cititi pe Mattei Dogan, Dominique Pelassy care au scris “Cum comparam natiunile”. Este o carte de introducere. Nu cred ca ati depasit acest nivel.
Jalnica prestatie!
E drept ca foarte greu, dar citeodata se trateaza si
anumite boli psihice. Va recomand sa cititi un compendiu de psihiatrie, eventual sa aprofundati si cu alte materiale.
Un doctor romanesc.
Cauza sunt deceniile de comunism.
Din pacate, solutia este doar educatia. Deci e nevoie de timp ca sa ne obisnuim cu exercitiul democratic, cu implicarea in comunitate, cu gandirea constructiva.
Pana atunci, putem doar spera sa moara mai repede bunicutele, atat cea de la varf cat si cele de la talpa poporului.
Nu mai cred insa in explicatia deceniilor de comunism. Justificarile de acest fel le acceptam in primii ani de tranzitie. Dupa 20 de ani transez mai clar problema. Viteza de pro-activitate poate arde etapele istorice, la fel ca si in dezvoltarea economica diferentiata in statele ex-comuniste. Unii reusesc mai repede, altii mai tarziu. Exemplul ungurilor postat intr-unul din comentariile alaturate vine manusa la argumentul meu.
"Ingamfarea romanului de perdant perpetuu opune vointa elvetianului de a se confrunta cu propriile aporii si interese" foarte frumos scris nu insa si adevarat -vointa elvetianului nu e chiar vointa este 'educat' de un sistem de sute de ani este "educat" de niste legi foarte stramte nu incorecte dar stramte si sistemul lor are multe carente Oricum articolul este doar de fond fara cap fara coada adica in final ce vreti sa spuneti :"Romanilor iesiti pe strada si luati-va soarta in maini iar maine poate o sa traiti bine ca elvetienii" (jumate din populatia Romaniei nici nu stie unde e capitala Elvetiei si nici nu ii intereseaza)
Poate ar fi mai bine dna consilier sa faceti ceva pentru noi romanii sa aduceti fonduri sa ne faceti "vizibili' in Europa nu suntem si nu vom fi niciodata Elvetieni iar Europa nu ne vrea decat pentru avantajele pe care le oferim si sunt acelea pe care le-ati expus o mana de oameni usor de manipulat saraci dar intr-o tara bogata !
DEZAMAGITOR ARTICOL DE LA (citez din wikipedia - oare cum a ajuns acolo o asa 'personalitate')
-Grant de cercetare oferit de NATO - Departamentul de Ştiinţă şi Tehnologie, Academia Maghiară - Institutul de Economie Mondială
-Grant al Academiei Române - GAR;
-Bursa de cercetare “Nicolae Titulescu” oferit de către ONBSS;
-Grant de cercetare oferit tinerilor doctoranzi - TD-CNCSIS
si din poza - EXTREM DE BLONDA !:)
P.S. In Elvetia sint multe blonde.
Uitam noi insine, cetatenii. Daca printr-o minune urmarim mersul lucrurilor gasim greu sa le cerem socoteala intr-un cadru oficial si transparent. Loviturile sub centura, jocurile de culise si injuriile sub pseudonim sunt cele mai la indemana. Dar si cele mai ineficiente din perspectiva interesului general. Politicienii se bucura sau pur si simplu nu le pasa.
A.V. este actionar majoritar la voi ?
Asta nu este presa, este servilism curat.
- De ce romanii nu-si inteleg drepturile si nu sunt constienti de forta pe care ei insisi o reprezinta ? Cred ca radacinile situatiei se gasesc in comunism , cand masa nu era decat obiect de manipulare. Mai cred ca situatia se prelungeste periculos si astazi prin aroganta clasei politice oportuniste si printr-o presa care opereaza insistent pentru derutarea publicului, pentru descurajare si pentru pierderea oricarei stime de sine a cetateanului. O adevarata crima, facuta constient sau nu, dar in virtutea unor interese.
- exista, cum spune doamna Vass, structuri , dar la care cetatenii nu fac apel. De ce ? personal cred ca aceasta se explica prin mai vechea tendinta a romanului de bun simt, din timpul comunismului, de a nu se amesteca iccea ce evident facea parte din sistem. A ramas neincrederea, oamenii se tin inca de-o parte Ar mai fi si explicatia ca dupa rasturnarea comunismului, societatea romaneasca a fost "reconstruita", "restructurata" de oportunisti descurcareti emanati din vechiul sistem. Noile institutii, asociatii etc. nu au avut prin ce sa castige increderea cetateanului de rand.
Va mai trece timp pana cand roamanul va capata incredere in ceilalti si mai ales in sine insusi.
- romanul nu reactioneaza, nu se implica pentru ca nu se priveste pe sine ca subiect, a ramas cu imaginea veche de obiect. Nu crede-n propria-i forta Exemplele date de dna Vass sunt graitoare. Nu stiu, nu intrevad solutia prin care romanul sa-si ia soarta in mana, sa se implice si sa-si spuna cuvantul referitor la problemele care-l implica. Pentru moment, cetateanul e prins intr-un cerc vicios : victima a unui sistem pe care el insusi il cautioneaza prin neimplicare. Poate ca astfel de dezbateri, poate ca reactia celor care s-au trezit vor avea efectul bulgarului de zapada
In alta ordine de idei, ca o completare mai mult, gasesc adevarat faptul ca reactia romanilor la nemultumire este surprinzatoare fata de reactiile altor natii, dar cred ca asta este un efect, nu o sursa a "minus democratiei" noastre.
Intre aceleasi efecte se numara "capra vecinului" sau faptul ca dormim foarte linistiti daca mediul proxim este calm. Exemplul Dersida este extraordinar si poate ar fi facut un articol acceptat pe scara larga, chiar daca mai putin tehnic.
Desi sunt roman tipic in lumina celor scrise, ma bucur sa citesc articole ca acesta. Parerea mea de rau vine de la faptul ca judecata e cu atat mai buna, cu cat puterea de a schimba lucrurile este (aparent) mai mica.
Ceea ce ar fi de adaugat poate, este ca romanii inca percuteaza la ideea de "misiune", de "obiectiv". Iata cat de bine se mobilizeaza roamanii cand vine o televiziune si prezinta un stindard filantropic sub care romanii se aduna. Sau cum stau la coada ca sa dea de la ei cand inundatiile au chinuit o parte sau alta a tarii.
Ce inteleg eu de aici? Ca romanii sunt tipul de natie care are nevoie de lider. NU DESPOT LUMINAT cum propunea mai pe ascuns cineva la un moment dat. E vorba de liderul care aduce "obiectivul, tinta" si care mai si stie sa il arate clar si precis. Nu a fost pana acum nimeni sa vina cu idei clare si precise pe care sa le si enunte clar si precis. Nu a fost nimeni pana acum sa explice clar si credibil ca democratia nu "se da" ci "se ia"....si SE ASUMA!!!
* În prezent, un străin obţine cetăţenia dacă a trăit cel puţin 12 ani în Elveţia, dacă e integrat în comunitate şi e „obişnuit cu modul de viaţă”
* Majoritatea cantoanelor au respins propunerile dreptei populiste
Elveţienii refuză să îngreuneze străinilor obţinerea cetăţeniei
Discursurile alarmante privind o suprapopulare cu străini şi campania dură din presă prin care se denunţa „violenţa tinerilor străini naturalizaţi” nu au reuşit să-i convingă pe elveţieni că este nevoie de o înăsprire a procedurilor de obţinere a cetăţeniei. În ciuda evenimentelor din Italia, care au readus în centrul atenţiei problema imigranţiei, dar şi a faptului că Elveţia ar putea să devină una dintre destinaţiile favorite ale străinilor, cetăţenii din cantoane nu s-au lăsat conduşi de sentimente xenofobe.
Ei au spus un „nu” ferm propunerilor dreptei populiste anti-imigraţioniste, în cadrul unui referendum, care a avut loc ieri în cele 26 de cantoane. Aproximativ 64% dintre elveţienii, la nivel naţional, au respins supunerea candidaturilor la naturalizare unui vot popular, fără drept la apel, procedură care ar deschide calea unor decizii discriminatorii şi arbitrare (Curtea Supremă din Elveţia a interzis votul secret în această problemă acum cinci ani, după ce în câteva oraşe au fost respinse cu regularitare candidaturile unor străini din Balcani, Turcia şi Africa, în timp ce cererile celor din Europa de Vest au fost aprobate, conform Deutche Welle). În prezent, acordarea cetăţeniei este luată de o comisie ad-hoc la nivel cantonal, informează AFP.
Mai mult, nici actualele prevederi pentru acordarea cetăţeniei unui străin nu sunt tocmai lejere. Elveţia aplică dreptul rudeniei şi cei 20,7 la sută dintre străinii recenzaţi în 2006 nu pot obţine cetăţenia elveţiană decât la finalul unei proceduri de naturalizare foarte stricte.