Ghicitoare: cit faci din Iancului pina la Casa Presei cu masina, in dimineata primei zile de luni de dupa summit-ul NATO? Raspuns: trei ore si jumatate. E drept, via Soseaua de Centura. Si totusi, pe oriunde ai fi mers, probabil ca tot atit s-ar fi facut. De ce? Din cauza ca semafoarele n-au mers, din cauza ca toti politistii de la Circulatie de saptamina trecuta au plecat acasa, din cauza ca cei ramasi aveau alte treburi sau, cine stie, zile libere. Si tot asa.
La Dimitrov, Bulevardul Ferdinand era ticsit de masini. Avrigul era plin de la un capat la celalalt. Semafoarele care ar fi trebuit sa mearga erau fie moarte, fie setate pe galben intermitent. Soferi nervosi si nerabdatori, opriti in mijlocul intersectiei, blocind sensurile, de frica sa nu fie, la rindul lor, blocati. Strada Ritmului, plina ochi pe sensul dinspre Pantelimon catre Liceul Iulia Hasdeu. Pe Mihai Bravu, bara la bara. Cu continuare pe Stefan cel Mare, cu nervi si injuraturi, cu claxonari inutile.
Drum destul de lejer pe Pantelimon pe sensul catre Cora, dementa pe celalalt sens. Buluc-gramada la intrarea pe Soseaua de Centura. Se circula intr-un ritm fenomenal: cinci metri inaintati, cinci minute stat pe loc. Pina la podul de la Doraly, claie peste gramada pe doua sensuri, fiecare cu o singura banda. Tiruri care abia se misca si pe care nu le poti depasi.
De la Doraly si pina la prima intersectie se circula cu 15-20 de km/h. Pina la intersectia cu Soseaua Pipera-Tunari mai reusesti, ocazional, sa bagi intr-a treia. Dar numai pentru maximum 30 de secunde, cind il vezi pe cel din fata ta ca frineaza. Inca 500 de metri condusi cu viteza intii. Cind apuca si motorul sa ajunga la 3.000 de turatii si reusesti sa-i dai a doua, hop!, trebuie sa pui frina. Inca cinci minute de stat pe loc, inca doua tigari supte. De nervi, pentru ca trebuia sa ajungi de o ora jumate si nu esti nici la jumatea drumului.
Colentina era blocata, nici daca ai fi reusit sa iesi din Pantelimon, pe stradute, n-ai fi putut sa mergi mai departe. Pe Lacul Tei, alta nebunie. Vintila zice, la Guerrilla, ca orasul e pustiu dupa summit. Da, pustiu de oficialitati si de dirijorii circulatiei. Altfel, e plin de soferi care dau cu pumnul in volan ca sa urle claxonul, de masini pe care le-ar depasi pina si melcul si de o stare de agitatie care nu da pace nimanui.
Pe Soseaua de Centura, la vreo doi kilometri dupa intersectia cu Soseaua Pipera-Tunari, cind crezi ca, in sfirsit, poti sa o calci si ai sanse sa ajungi in Otopeni ca sa intorci spre Bucuresti, o macara incearca sa ridice un TIR rasturnat in mijlocul drumului si asa ingust. Se face coada in spatele tau si mai vezi, din cind in cind, cite o masina care vine de pe sensul opus. Intr-un final, iti dai seama ca sint cei care intorc si intorci si tu.
La prima intersectie, faci dreapta pe Soseaua Pipera-Tunari si tai jumatate din Voluntari. La Intersectia cu Erou Iancu Nicolae, alta nebunie. Faci dreapta, sa iesi prin spatele Carrefour si IKEA, dar intri in alta nebunie. Din nou, se circula cu 10 km/h. Injuri, mai aprinzi o tigara, raspunzi la telefon, suporti.
Intr-un final, intri pe DN1. Obligatoriu dreapta, intoarcere la intersectia cu Str. Horia, Closca si Crisan, adica taman prelungirea Soselei de Centura. Bara la bara din toate partile. Colac peste pupaza, bariera lasata, marfar care urmeaza sa treaca. Alte mai bine de cinci minute de stat pe loc.
Intr-un final, la 13.30, dupa ce ai plecat din Iancului la zece dimineata, reusesti sa ajungi la Casa Presei. Ma intreb cit or fi facut cei care au mers pe traseul obisnuit, pe soselele din Bucuresti. Si, nu in ultimul rind, ma intreb in ce alta tara cu pretentii de civilizatie o sosea de centura cu doua sensuri de mers are doar doua benzi.
Comenteaza pe Subiectiv.
0
0
