Sinistra solidarizare cu tonomatele lui Basescu

Luni, 17 martie 2008, 1:18 Actualitate | Opinii

Televiziuni = puterea mogulilor. Traian Basescu a detaliat. Foarte bine. Presa a luat foc si a gasit repede un motiv sa nu mai creada in propria cadere. Vineri seara, Basescu a rostit nume, a lipit etichete iar efectul este naucitor: slugile fac astazi figura de martiri, gazetari onesti se amesteca grotesc cu otrepe si lepadaturi. O solidaritate de breasla prost inteleasa acopera ticalosia cu repetitie, zgomotul tonomatelor. Dar Basescu? Taticul din el a spus de-a valma prostii si adevaruri. De prostiile sale se folosesc acum slugile martirizate ca sa-i spulbere micile adevaruri stiute de tot satul.

“Dovezi!”, striga corul trusturilor concertate catre presedintele-familist. Dovezi ca un ziarist e tonomat? Va costa o apasare de buton pe Antene sau pe Realitatea. Puneti pe Omul cu Laptop, pe Cristoiu, Gadea, Ciutacu, Radu Tudor, Grecu sau pe eternul lor invitat, Sergiu Andon, avocatul sefului lor. Au alt subiect in afara de Basescu? Suna ca tonomatele? Vi se pare.

Adevarati profesionisti, sus-numitii iubesc adevarul, democratia si banii fostului turnator la Securitate. Ce importanta are ca Felix era turnator? N-are. Ca il cauta procurorii DNA? N-are nici asta. Sau are. Vi-l amintiti pe Dan Voiculescu amenintand procurorii sa-i lase familia in pace? Nu ca ar incape vreo comparatie, dar parca Felix avusese si el cumplite accese patriarhale.

Sa ne mai amintim: ca micile lor slugi, ciutacii iubitori de adevar, au lucrat pentru cercetatii penali Musetescu, Seres.  Sau ca nasesc consilieri de mega-cercetati penal ca Nastase. Sau ca spala cu inalt profesionalism, ca maestrul Cristoiu, toate cadavrele politice in stare de putrefactie. Micile picanterii ale vietii.

Gasiti ca Nistorescu ar fi mai bun? Dar Rosca Stanescu? Cu tot regretul, dar cei doi ziaristi au murit iar ce vedem azi sunt fantomele lor chinuite de dorinta de a avea si onorabilitate si bani garla castigati, vorba vine, cu masina de scris. Or, va dezvalui un mic secret: amandoua nu se pupa.

Mai puteti gasi dovezi in spatele tonomatelor, urcand pe degetul care apasa pe buton. Identificati persoana si cautati capete de proba in dosarele Vantu, Voiculescu, Patriciu.

Imi pare rau, dar nu ma pot solidariza cu colegii mei de la Realitatea-Catavencu-Vantu, nici cu asociatia jurnalistilor anonimi, nici cu fixurile lui CTP. Revolta lor principiala sufera de lipsa oricaror principii si dublu standard. Exigenta ceruta lui Basescu n-o aplica lor insisi, nici colegilor lor.

Nu pot apara otrepe, lepadaturi si ticalosi sub pretextul stupid al solidarizarii cu  gazetarii “multi si onesti”. Ce treaba au iobagii din redactii cu golaniile sefilor lor? Nu zilierii cu pixul dau tonul, nu ei fac agenda publica. Ziaristii “multi si onesti” injura printre dinti cand sefii lor urca PC prima stire in jurnal,  inghit si merg mai departe cand li se refuza anchete .
Prin urmare, ce scuze sa le ceara lor Basescu? Ele, tonomatele, ar trebui sa se scuze intai in fata publicului lor.

Decizia editoriala din redactiile mogulilor sta in cateva maini, prea putine fara pete. Iar degetele lor nu sunt murdare de cerneala si sudoare de gazetar, ci imbacsite cu rahatul dus seara de seara la gura.

Coalizarea marilor trusturi adanceste confuzia. Eu o vad mai degraba ca o solidarizare cu patronii lor, atacati in bloc, si un nou semn de slugarnicie. Ii doare in cot de breasla. Din nou: presa s-a comportat in scandalul “tonomatelor” la fel de jalnic ca medicii, preotii sau magistratii cand li se arata putregaiul de la varf.  La fel ca restul breslelor nereformate, trusturile se apara cu masele nevinovate si cinstite. Lasitatea semeata.

Vi se pare ca televiziunile au devenit altceva decat ambulante pentru muribunzi, perfuzii pentru ratati, cabine de dus pentru dalmatieni sau masini de prespalat cadavre politice? Da, televiziunile de stiri. Generalizez fara emotie. TVR e colonizat incet si sigur de oamenii lui Voiculescu, gata sa reintroduca publicitatea fara P in jurnale si sa scoata urgent filmulete de tip Remes. Realitatea TV cade in populisme planetare ca sa aiba o baza de audienta iar ratatilor de mai sus li se asigura un public si o tribuna.

O remarcabila prostie inaltata pe bloguri de jurnalisti si preluata de asociatii de anonimi cu pix: presa este patriomoniul unei democratii. Adevarat, dar ridicol de inselator acest enunt solemn. Cei mai multi gazetari sunt angajati ca parte din patrimoniu lui Vantu, Voiculescu si Patriciu. N-as baga mana in foc ca toti lucreaza in beneficiul democratiei.

CTP  a manifestat maxima indulgenta cu articolul anti-Basescu din Jurnalul National, scris cu vadita rea credinta  si neconvingator redactat, care incalca la  trei fraze norme deontologice. Atitudinea sa nu va credibiliza, din nefericire, nici presa, nici pe el insusi. La fel ca alte caste, si presa tinde sa-si pietrifice estabilshment-ul gaunos.  

Discursul lui Traian Basescu de vineri seara nu poate fi judecat la pachet. A rostit adevaruri evidente despre presa-tonomat. A comis gafe incredibile aparand ceea ce nu era de aparat: catastrofala traiectorie politica a fiicei sale. Aici CTP are perfecta dreptate sa-i ceara lui Basescu sa-si trimita intai mezina la scoli, si apoi sa se supere pe presa. Sa caligrafieze “succesuri” pana va avea succes in politica pe puterile si competenta sa, fara tatic la Cotroceni.

Din amestecul acesta de moguli si sentimentalisme patriarhale n-a iesit nimic bun. Si momentul a fost prost ales: debutul campaniilor electorale. Il putem suspecta pe Basescu ca foloseste autoritatea functiei prezidentiale pentru a grabi decredibilizarea mogulilor de presa, care isi vor arunca locotenentii si generalii in apropiatele batalii politice din 2008. Promisiunea ca va raspunde tuturor atacurilor pare sa fie tot un mod de a justifica prezenta sa in campania electorala. Corect, principial, abuziv? Greu de incadrat in lege. Eficient? Se va vedea la alegerile din 1 iunie si apoi in toamna.

In tot cazul, esenta problemei nu sta in formalismul expunerii de vineri seara, altfel discutabil, ci in continutul lui si efectele urmarite. Pe fond, are dreptate Basescu sau bate campii? De ce-si cauta dreptatea abia acum si inventeaza, dupa 322, un nou adversar: tonomatele in euro, mogulii? Sunt ei un pericol real pentru presa si democratie, cum ii zugraveste seful statului, sau doar pentru el si partidul sau tacut? Se vor coaliza Vantu, Voiculescu, Patriciu si Sarbu impotriva sa? Sau moguli vor intui ca orice atac concertat  va fi nul si va avea ca efect cel mult o victimizare profitabila pentru Basescu, asa cum s-a intamplat in 2004 cand PSD si-a subordonat presa? S-a rafinat, oare, jocul?