Presedintele si premierul participa pe 24 ianuarie, la Iasi, la festivitatile dedicate Unirii Principatelor Romane. Pret de cateva ore sunt impreuna, in acelasi timp, pe aceeasi scena, la acelasi microfon. Se prind in aceeasi hora – a fratiei - si dau mana cu mana – cei cu inima romana. Un spectacol de PR politic mai fatarnic intre cele doua palate de la Bucuresti nici ca se poate, la sarbatoarea uneia dintre zilele de capatai ale natiunii romane.

Doi oameni de stat, obligati sa poarte pe umeri responsabilitatea si demnitatea nationala in fata intregii lumi, dar mai ales in fata semenilor lor intru o natiune unita participa la omagierea unirii ducand in inima sentimentul necrutator si catusi de putin maret al urii negre, viscerale, exclusive, unul fata de celalalt. O ura metodica ce a impartit deja audienta politica si asa puternic decimata, in pro si contra.

Sintaxa electorala confera o cromatica aparte Horei Unirii de la Iasi, care arata cam asa, in anul de gratie 2008: primar rosu PSD, prefect galben PNL, presedinte protocaliu de tara, prim ministru galben liberal. Toti inghititi de multimea sincer tricolora si mult induratoare, intr-o hora mare.

Coborand in abisul intereselor politice de zi cu zi, fiecare dintre reprezentantii culorilor politice enumerate mai sus nutreste – la reciprocitate - sentimente reale si solide. Se urasc, se invidiaza, se barfesc, se injura, comploteaza si colporteaza unul impotriva altuia.

Anul 2008 a inceput crancen.

Crancen va fi si crancen va ramane in amintire. Respectul personal intre politicieni s-a topit, relatiile intre institutii agonizeaza pompos, legile tarii sunt jucate la bambilici in piata publica, spre dezgustul popular atotcuprinzator.

Dar astazi, bravii nostri incing hora unirii. O hora pe cinste.

Hora Unirii a fost - acum 149 de ani, cand a pecetluit Unirea Principatelor Romane din 1859 - cea mai semnificativa actiune cu incarcatura politica intru desavarsirea visului national.

Si atunci, ca si acum, politica dicta istoria. O istorie cladita din visuri, din iubire, credinta si unitate. Suma acestor emotii a fost natiunea puternica. Natiunea Romana. Pentru cei dedati si dedulciti azi la lupta de gherila politica romaneasca, hora unirii nu este decat o alta hora. E drept, mai speciala. Mai glamour.

Transmisa in direct la radio si tv., fotografiata si relatata minut cu minut. In numele patosului national izbavitor. Astazi, cine nu huleste si nu stie a huli, n-are ce cauta in politica. Prin urmare, cei care nu hulesc profesional si politic, nici in Hora Unirii nu au ce cauta. La acest eveniment se califica doar luptatorii catodici ai natiunii.

Vreau o zi de 24 ianuarie in jurul careia sa ne adunam tacuti, sa ne unim mainile si sa ne plecam supus privirea. Ca in fata propriilor parinti, la masa de pranz, intr-o zi de duminica. La rugaciunea de familie.