Să spunem lucrurilor pe nume: PCR fost condus de către o bandă de briganzi inarmați cu o ideologie asasină care au capturat o ţară cu ajutorul direct al unei puteri imperialiste si expansioniste numită URSS. Astfel s-a născut si a funcționat totalitarismul comunist in România, prin complot, crimă, trădare. Acum 70 de ani, în luna noiembrie 1947, avea loc înscenarea judiciară organizată de slugile lui Stalin din România împotriva lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache si altor fruntași ai PNT. In fapt, pe banca acuzaților se afla istoria României democratice. Trădătorii țării îi acuzau pe întregitorii ei de “trădare”. Era ceva odios, monstruos și halucinant în toată această criminală dramaturgie. Am avut șansa să-l cunosc pe N. Carandino, directorul ziarului “Dreptatea”, mi-a vorbit despre comportarea de o inflexibilă demnitate a lui Maniu la proces si iî anii de temniță. Dupa câteva saptamini, printr-o lovitură de stat pusa la cale de agenții Kremlinului, Regele Mihai, monarhul constituțional al țării, era constrâns să abdice. Consecința era limpede: triumfase sinistra, demonica “tactică a salamului” inventată de Mátyás Rákosi, Stalinul maghiar. România înceta să mai fie România, devenise o gubernie sovietică, o colonie pentenciară dirijată de un grup de scelerați convinși că fusesera desemnați de Istorie să batjocorească un popor, o cultură, o tablă de valori întemeiată pe onoare și curaj civic.

Vladimir TismaneanuFoto: Arhiva personala

Pe 5 noiembrie 1947, Ana Pauker, femeia de fier, de oţel, de beton a comunismului din România, devine Ministru de Externe. Colaboraţionistul Gh. Tătărescu este eliminat precum o măsea stricată. Romania nu mai are de fapt politică externă, este cu desăvârsire vasalizată. Incep epurările din minister, vechii diplomati sunt concediati, multi vor fi arestati. Mâna dreaptă a temutei militante este Ana Toma, ilegalistă din categoria “pură si dură”, membră a CC, sotia agentului sovietic Pantelei Bodnarenko, zis Pantiușa, devenit, prin românizare cadristă, Gheorghe Pintilie, seful Securităţii chiar din clipa infiinţării acelei instituţii criminale in 1948. Cultul lui Gheorghiu-Dej se dezvoltă in paralel cu acela al moscovitei Ana Pauker, rivalitatea lor este ireconciliabilă. Sunt ca două săbii intr-o teacă. Isi zâmbesc, se sărută tandru, dar se urăsc de moarte. In iunie 1952, acuzată de simultană “deviere” de dreapta si de stânga (o sfidare a legilor fizicii!), Ana Pauker este eliminată din Secretariat si din Biroul Politic. A fost arestată in februarie 1953, acuzată de complot sionist. Doar moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, a salvat-o de o soartă similară cu aceea a lui László Rajk ori Rudolf Slánský.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro