Puncte-cheie:
•Una din marile virtuți ale democrației americane este că a reușit să creeze, în ultimii două sute de ani, instituții puternice, stabile, care își fac treaba independent și profesionist și servesc interesul public indiferent de rezultatul alegerilor, acestea din urmă având doar rolul de a desemna deținătorii temporari ai demnităților politice și de a indica marile direcții strategice pe care le vor lua politicile publice americane, desigur, în limitele date de Constituție și de tradiția culturală și administrativă robustă a unui stat de drept, în care nimeni nu este mai presus de lege (iar asta nu e doar o vorbă pe hârtie, ci o realitate non-negociabilă a tuturor legislaturilor);
•Michael Flynn, fost consilier de securitate națională al președintelui Trump (cel mai important post al administrației americane, prin definiție omul nr. 1 de lângă șeful executivului), și-a recunoscut vinovăția de a fi mințit FBI în legătură cu contactele avute în 2016 cu reprezentanți ai Rusiei, fiind al patrulea membru al echipei electorale a lui Donald Trump acuzat în cadrul anchetei desfășurate de procurorul federal Robert Mueller (72 de ani), numit chiar de Trump (!) pentru a investiga acuzațiile de cârdășie ale echipei electorale Trump cu Rusia. Ceilalți membri ai echipei, deja acuzați (unii și-au recunoscut între timp vinovăția, acceptând să colaboreze cu procurorii) sunt Paul Manafort, fost șef al campaniei electorale a lui Trump, Rick Gates și George Papadopoulos, fost consilier de politică externă;
•Acest comentariu nu intenționează să afirme că Trump este vinovat sau nu de cârdășie cu Rusia, pentru că justiția americană nu dispune (încă) de dovezi irefutabile ale implicării personale a actualului președinte Donald Trump, chiar dacă informațiile de ultimă oră, bazate pe declarațiile lui Flynn, par să indice că operațiunile de contactare ale diplomaților ruși ar fi fost făcute la indicația ginerelui președintelui, tânărul Jared Kushner. Articolul de față nu se dorește așadar o critică la adresa președintelui Trump. La ora la care scriu articolul nu avem o reacție a președintelui, vizibil incomodat tot anul acesta de acuzațiile tot mai insistente aduse pe tema relațiilor cu Rusia. Mai important, cred, ar fi să privim cu admirație și respect spre justiția americană, spre oamenii care își fac neclintiți datoria în acele poziții, și spre modul în care se raportează clasa politică americană (Congresul) la o cercetare penală care urcă pas cu pas spre alesul Donald Trump. Vor ieși oare cu o declarație bosumflată despre “statul paralel, care încalcă prezumția de nevinovăție și drepturile cetățenilor”? Vor schimba oare legile justiției, pentru a anula sau reduce independența justiției?
Cititi articolul integral pe contributors.ro.
3
3
