România a devenit în ultimul timp un spațiu al schimbului sofisticat de argumente tehnice din sfera juridică ori fiscală. E paradisul experților contabili și al celor în drept constituțional, voioși să iasă la rampă și să traducă omului de rând consecințele și impactul proiectelor legislative. E necesar, însă nicidecum suficient. Ne înecăm în argumente aride făcând exact jocul borfașilor care ne aruncă săptămânal câte un os de ronțăit. Intr-o țară normală la cap, studiile de impact și opiniile „plictisitoare” ale experților fiscali se dezbat în culise, în cercurile specialiștilor. In spațiul public, apar concluziile în formă distilată, percutantă și, dacă se poate, ambalate într-un program electoral. La noi, fiecare pasăre țipă în jargonul ei, încercând cu disperare să arate că ceva e în neregulă.
Filozofii, economiștii, jurnaliștii onești, intelectualii României, în general, trebuie însă să stea la bătaia din spațiul public. Ei trebuie sa vorbească până răgușesc despremarileschimbări de paradigmă propuse de PSD&Co: despresuspendareaseparării puterilor, despre checks&balances, despre diferența dintre un stat de drept și un stat mafiot, despre libertatea individului și egalitate/solidarități, despre modele economice care funcționează și bune intenții care eșuează lamentabil, despre nivelul suportabil de taxe dintr-o societate, despre distribuția justă a efortului. In fond, despre rețeta care îmbină capitalismul și democrația și care s-a dovedit câștigătoare pentru toate societățile care au adoptat-o. Și, mai ales, despre cum faci sigur indigestie dacă schimbi ingredientele din supa democratică și propui o ciorbă în loc.
PSD&Co. nu ne propun o nouă lege fiscală ori o schimbare a sistemului juridic într-un cadru economic și democratic comun acceptat.Ne propun o ALTĂ LUME, un STAT MAFIOT hrănit din DERAPAJE bugetare și TAXE. La naiba cu corsetul juridic și de deficit impus de UE. Să respirăm și noi, borfașii, nițel.
La ce mai folosește în acest context o dezbatere în care ne dăm în cap cu procentele plătite de angajat ori angajator, cu taxa 1 vs. scutirea 2, cu salariul minim ori mediu și cu cei 10,5 lei pe care cineva îi câștigă sau pierde la alba-neagra PSD-istă?Dezbătând strict la acest nivel, creăm noi înșine o perfectă ceață în spatele căreia guvernanții ne sufocă.Nu mai sunt noaptea-ca-hoții, ci doarîn-ceață-ca-borfașii.
Mi se va argumenta că puțini se vor ridica pentru principii și că mulți vor reacționa doar dacă îi arde direct la buzunar. Protestele din Februarie au arătat că nu e chiar așa, că nu suntem doar o gloată blândă care trebuie mituită adecvat.
In fond, ce ar fi de spus, pe șleau, despre tot circul fiscal din ultima vreme?
–Mutarea taxelor de la angajator la angajat = Spațiu pentru bir suplimentar și tensiune socială
Este de departe cea mai periculoasă măsură dintre toate! O bijuterie de perversitate!
Sub umbrela unei neutralități absolute („nimeni nu pierde, nimeni nu câștigă, stați liniștiți”), ea dezechilibrează total,în pasul 1,contribuția diferiților membri activi dintr-o economie (persoane fizice și firme) și deschide calea pentru o luptă de clasă versiunea sec. XXI între patronat și salariați. PSD își creează un spațiu fiscal suplimentar de 35% din masa salarială, urmând să taxeze,în pasul 2,angajatorii. Cine crede ca România va fi singura țară în care angajatorul nu va plăti contribuții sociale e naiv cuc. PSD – partid ultraliberal?! Aici va începe războiul viitor pentru scăderea ori menținerea salariului net și vinovatul e gata găsit: patronii, capitaliștii, multinaționalele, burghezii și străinii care sug sângele poporului. Dragnea&Co își vor lua ochelari 3D și popcorn pentru a viziona filmul social pe care l-au regizat. Taxele la buget vor intra. Sărmanul angajat nu știe să facă reținere la sursă ori nesupunere fiscală. Sărmanul angajator va face pușcărie după noua lege, indiferent de ce procente îi punem în cap în pasul 2. Șah mat.
Cine ar crea atâta deranj pentru o politică „neutră”?!Fiscalitatea și costul muncii în România vor crește semnificativ până la a se dubla(în funcție de diferitele nevoi ale bugetului, nu-i așa?). România pierde puncte grele la nivelul competitivității internaționale.
–Taxa pe cifra de afaceri = Semnal de stat falimentar
Am detaliataici, în vară, nocivitatea economică a măsurii, atunci când ea a fost anunțată în forma inițială. Firmele au un spațiu de activitate și un ciclu de viață diferit (cifra de afaceri, operațiuni -P&L- și profit diferit pe sector). A taxatop line,la grămadă,înseamnă a sări la beregată în pur stil mafiot pentru a colecta o sumă captivă de bani. Rolul statului într-o economie modernă este acela de a acompania printr-o fiscalitate chirurgicală sectoare de activitate. Un organism care se simte atacat reacționează. La fel se va întâmpla și cu companiile care își pot muta operațiunile din România sau îți pot micșora masa salarială și cifra de afaceri directă.Orice studiu de impact pe situația actuală e o pierdere de timp și bani.Economia e un organism viu.
–Taxa de solidaritate = Tolba cu scamatorii a stângii
Versiunea românească e total diferită de cea franceză (unică în lume) cu care Macron a dat de pământ în această toamnă, tocmai pentru că era o taxă total ineficientă. In România, vorbim de solidaritatea cui cu cine?! Atunci când o aplicituturorsalariaților,cuvântulsolidaritateîși pierde sensul. Să îi spunem pe nume: o taxă suplimentară inventată strict pentru colectarea banilor la bugetul discreționar al partidului-stat:contribuție asiguratorie pentru muncă– cat de frumos știu sa ne vorbească limba româna când ascund măgarii după nume pompoase de taxe.
De ce ne codim după analize și subtilități contabile?Birurile pe angajat SE VOR MAI MULT DECÂT DUBLA (16% vs. 16-6+35%) în noua lume propusă de PSD. Taxele pe angajator, nu știm încă procentual, dar vor veni într-un al doilea timp. Au început cu „solidaritatea”, vor urma altele. Superbă neutralitate de impact!
Singurul aspect pozitiv din spatele acestor scamatorii este că vom putea citi limpede de pe foaia de salariu câți bani pleacă lunar la partidul-stat (45%+2.25%). Vom putea mai apoi adaugă singuri cota TVA de 19%, alte accize si impozite locale.Fiecare român care pleacă la muncă dimineața trebuie să știe ca lucrează pana la 3 după-masa, zi de zi, pentru Dragnea&Co si abia apoi pentru familia lui.Suntem mulțumiți de ce primim în schimbul orelor de muncă la partid?
–Mărirea automată a salariul minim și a salariului mediu = Rețeta brevetată pentru a ucide o economie în creștere
Creștereaautomatăa salariului minim, a celui mediu și a pensiilor e consecința directă a scamatoriilor de mai sus. Știm prea bine din experimentele secolului XX unde au ajuns economiile în carepartidul,și nuproductivitateaeconomicădecreta cât trebuie să câștige fiecare. Aici nu mai e loc de dezbatere și de studii de impact: creșterea automată a salariilor total necorelată cu productivitatea economică te duce la sapă de lemn pe termen mediu. Punct. Pe Dragnea&Co nu îi interesează, nemaifiind la guvernare când efectele se vor face simțite.
–Lipsa de investiții = România intră în lumea a treia
Câte nu s-au scris despre absorbția fondurilor europene? Fondurile europene nu sunt însă un gadget, suntun pilier al paradigmei economice, sunt acel supliment pe care o țară îl primește la buget (de stat sau local) în schimbul unei fiscalități reduse. Este formula pe care Europa a decis-o pentru a permite Esticilor să își creeze primul țesut de firme private (printr-o taxare scăzută) și să își facă în același timp investițiile în infrastructura publică. Cu o singură condiție : SĂ NU FURE. Or, PSD a decis ca vrea în ALTĂ LUME: fără fonduri europene, cu fiscalitate dublată, dar nu pentru investiții, ci pentru consum și mită electorală.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
