Editorialul “Puterea exemplului” semnat de Cristian Pirvulescu in Cotidianul de miercuri are doua lucruri in comun cu celelalte articole ale autorului despre care am mai scris aici, afirma Mihai Damian pe blogul lui Doc. Primul este ca ia ca exemplu evenimente din viata politica franceza pentru a trage concluzii prin comparatie cu ceea ce se intâmpla sau ar trebui sa se intâmple la noi. Iar al doilea este ca încearca sa-si pacaleasca cititorii ! Iata despre ce este vorba. Citez din articolul dlui Pirvulescu :
“Cum si in Franta, si in Romania, presedintii sint hiperactivi, influenta lor asupra disputei electorale devine un subiect esential. Dupa experienta de la alegerile europene din noiembrie anul trecut cind, profitind de referendumul pentru votul uninominal, presedintele s-a implicat deschis de partea unor competitori politici, nu ar fi deloc surprinzatoare repetarea situatiei. Or, tocmai in legatura cu aceasta tema, o larga majoritate a francezilor se declara saptamina trecuta ostila oricarei implicari a presedintelui Nicolas Sarkozy in campania pentru alegerile municipale care vor avea loc la inceputul lunii martie. Dupa datele publicate in „Liberation“, 72% dintre francezii chestionati, dar si 63% dintre simpatizantii UMP (partidul lui Sarkozy) considerau ca seful statului nu trebuie sa se implice in campania pentru alegerile municipale si doar 19% dintre persoanele interogate erau favorabile unei astfel de ipoteze. Cu doar citeva zile inainte, Sarkozy tocmai isi anuntase intentia de a se angaja plenar in campania electorala, considerind ideea alegerilor depolitizate ca „absurda“. Iar presedintele francez, a carui politica ar putea fi respinsa cu ocazia alegerilor municipale, va trebui sa tina cont de starea de spirit a opiniei publice pentru a nu provoca un efect pervers.”
Pe scurt, dl. Pirvulescu ne spune aici ca Nicolas Sarkozy vrea sa se implice in campania electorala de la alegerile locale iar francezii ca buni si vechi democrati nu sunt de acord, nici macar cei care sunt votanti ai partidului UMP al lui Sarkozy. Timp in care in Romania, deplange dl. Parvulescu :
“implicarea lui Basescu pentru alegerile europene nu a constituit un obstacol pentru PD si PLD. Din contra cele doua partide au profitat de popularitatea presedintelui român.”
Cititind randurile de mai sus va veti intreba unde este pacaleala de care vorbeam. N-ati vazut-o fiindca dl. Pirvulescu “a uitat” sa traduca ultima parte a aticolului din Libération. O fac eu mai jos :
” Dupa LH2 (institutul de sondare care da rezultatele de mai sus, n.a.) 79% dintre electori vor vota gândindu-se mai degraba la aspectele relative la orasul (localitatea) si 20% la aspectele nationale. Intre motivatiile votului […] 9% dintre persoane citeaza apartenenta politica a candidatilor”
Aceasta a doua parte a sondajului constituie o motivatie foarte clara pentru cifrele citate de dl. Pirvulescu. Marea majoritate a francezilor voteaza la alegerile locale fara a tine cont de politica nationala si deci nu doreste implicarea presedintelui in aceasta disputa pe care doar 9% din alegatori o considera ca pe una intre partide ! Ceea ce este firesc având in vedere ca în Franta - spre deosebire de România - viitoarele alegeri parlamentare vor avea loc de abia in 2012.
Si tot continutul acestei parti a articolului din Libération ne arata motivatia evidenta pentru care dl. Pîrvulescu o trece sub tacere. Ea îi distruge toate argumentele din articol. “Politica lui Sarkozy sanctionata la alegerile locale” nu mai tine, “implicarea lui Basescu la alegerile europene” nici atât si se duce pe apa sâmbetei si minunata concluzie plina de speranta pe care dl Pîrvulescu o trage la final :
“puterea exemplului va face ca si în România rolul de arbitru neutru al presedintelui statului sa devina o tema de dezbatere publica”
In aceeasi nota optimista, îmi exprim si eu speranta ca puterea exemplului dlui Pîrvulescu va face ca si în România ziaristii care se afla intr-o anumita tabara politica - cum sunt de exemplu francezii de la Libération, ziar de stânga - sa nu mai foloseasca minciuni pentru a-si sustine argumentele. Si, à propos : rolul constitutional al presedintelui Frantei nu este cel de “arbitru neutru”. El detine puterea executiva si poate sa dizolve parlamentul.
Comentati exemplul negativ al dlui Pirvulescu, asa cum este el dezvaluit de Mihai Damian pe blogul lui Doc.
