De la scandalul Watergate, care a legitimat intruziunea jurnalistilor în viata – mult prea secreta si discreta pana atunci - a politicienilor drept „calea regala de acces la inima cititorilor”, dezvaluirile privind trecutul documentabil al alesilor fac deliciul consumatorilor de presa politica.
Personalizarea pana la trivial a expresiei publice autohtone a creat din politicienii romani o armada de personaje caricaturale, carora cu greu le poate cineva sustine o candidatura, oricare ar fi aceea. Nu cunosc în Romania un personaj politic nepatat.
Nu stiu sa fi vazut în anii „90 o alta personalitate politica, cu exceptia absolut singulara a lui Corneliu Coposu, care sa fi obtinut sufragiile unanime ale publicului politic. Paradoxal ori nu, dupa 18 ani cazniti în democratie, mi-e imposibil sa gasesc în noile garnituri de partid oameni de o integritate profesionala, de o moralitate si o conduita ireprosabile.
Experienta de ziarist si mai ales cea dobandita în ultimii ani ma determina sa ma îndoiesc profund ca reformarea clasei politice, asanarea morala a acesteia, precum si relansarea puritatii ideologice în actiunea politica începe cu scoaterea la vedere a unor mape si executia publica a unor persoane.
Doua sunt motivele care ma îndeamna la scepticism, în ceea ce priveste „operatiunea mapa”:
1. Veridicitatea discutabila a informatiilor continute în evaluarile profesionale realizate de organele represive ale statului comunist. Securitatea, Partidul Comunist, Militia, Procuratura, Justitia au fost tot atatea instrumente de opresiune si represiune institutionala, înainte de 1989. Cine poate garanta autenticitatea si integritatea filelor si dosarelor ramase în arhivele institutiilor respective, dupa 18 ani de bulversari continue si de imixtiuni politice de necontestat?
2. Legalitatea discutabila a procedurii de publicare a evaluarilor profesionale în activitatea politica. Cateva întrebari se cuvin a fi puse: a) cine si în baza carei legi are dreptul în Romania sa ceara mape profesionale aflate în arhiva unei institutii apolitice, b) potrivit carui regulament de ordine interioara a institutiei respective este posibila publicarea în presa a mapei profesionale a unui candidat la o functie publica, c) cine din institutia respectiva decide ce intra si ce ramane într-o mapa de evaluare profesionala?
Am mai vorbit în editorialele mele anterioare despre betesugul de capatai al institutiilor romanesti: obedienta politica. Nu voi înceta sa vorbesc despre deprofesionalizarea institutiilor de forta din Romania, prin cedarea în fata comenzilor politice, a presiunilor politice.
Pe cine sa cred? Pe cel care demasca, fara baza legala si proceduri prestabilite, sau pe cel care este demascat? Care se jura ca filele mapei sunt contrafacute?
De ce mapa lui Norica a aparut, iar mapa lui Monica, nu? De ce nu au aparut pîna acum mapele profesionale ale mai marilor tarii? De ce mapele nu contin filele complete, în integralitatea lor, a ispravilor profesionale ale împricinatului? De ce dosarele unor politicieni lipsesc cu desavarsire din toate arhivele – Ion Iliescu si Traian Basescu sunt doi dintre cei mai notorii „fericiti ai sortii” – iar altele stau frumos si isi asteapta sorocul de oportunitate?
De ce pentru candidaturile politice la parlament sau pe functii obtinute prin vot uninominal nu au fost nici pana astazi stabilite filtre si proceduri legale de scanare profesionala la 360 de grade a trecutului profesional al persoanelor aflate în pozitii de eligibilitate?
Poate ca e mai bine sa traim vesnic sub zodia dublului standard, a capriciului si a deciziilor discretionare. Poate ca asa vom reusi sa ne prabusim într-o groapa comuna. Mapa peste mapa. Toti o mapa si-un pamant.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Nu mi se pare la fel de credibil si citeste posturile mele anterioare pro-Basescu.
P.S. Poate vede si Alex ca problema nu e ca il critica pe Basescu ci lipsa argumentelor si unei logici coerente in comentariile sale spre deosebire de articolul de fata care ofera totusi un punct de pornire a unei discutii legate de obiectivitatea policitienilor.
Ce-ti spune ca in cazul caltabos nu o persoana politica a trimis inregistrarea la TVR? Din cate se stie inca nu se cunoaste sursa TVR in acest caz. Deci poate fi oricare. Si nu vad de ce m-ar interesa ce batalie politica e la baza demascarii unui ministru corupt, insa n-ar trebui sa ma intereseze faptul imbucurator ca un astfel de ministru a fost demascat si impiedicat sa continue acele practici.
In aceasta ordine de idei poate ar trebui sa-mi explici de ce ar trebui sa uit faptul ca Norica si-a pus nepoata sa voteze in locul ei si n-a recunoscut nici cu probele in fata. De ce ar trebui sa uit faptul ca, procuror fiind, Norica a invocat necunoasterea legii in 1991 ptr. a justifica o practica nelegala si imorala intr-un proces. In schimb ar trebui sa-mi pun problema cine nu agreaza aceasta persoana (Norica) si ce chichita legala gaseste ptr. a incerca sa impiedice numirea ei pe un post pe care se pare ca nu prea il merita? Hmmmm... La ilegalitatile pe care le face, nu crezi ca Norica incita orice om normal sa caute un pic sa gaseasca in prezent si trecut mai multe informatii despre personalitatea ei?
Iar ptr. legalitatea publicarii informatiilor despre activitatea profesionala al procurorului Norica exista o justificare morala: transparenta necesara oricarei democratii. Exista si o justificare legala: legea accesului la informatiile de interes public (activitatea profesionala a unui politician devine de interes public din momentul in care politicianul trece de la conditia de simplu cetatean la conditia de politician).
Ce ma intereseaza este ca odata ajuns in aceasta functie sa-si faca treaba pentru care este pus. Pot sa ma uit si la ceea ce a facut in trecutul apropiat ca sa-mi dau seama ce fel de om este. Daca odata ales , nu-si face treaba, a doua oara nu mai primeste votul meu.
La Justitie problema este insa de o cu totul alta natura, sau mai bine sunt doua justitii in Romania, una pentru oamenii normali si alta pentru mafioti.
Un om de rand face puscarie cativa ani pentru un furt banar iar marii mafioti care fura miliarde de dolari sunt liberi.
Cand vrei sa alegi un ministru al justitiei trebuie sa vezi care este atitudinea acelui potential minisru. Norica Nicolae a arat ca o doar drept in kr de respectarea legii. Cazul 'nepoata' este relevand.
Un om care dispretuieste legea nu poate fi pus sa conduca o institutie care trebuie sa aplice legea
Ar trebui sa mai scoateti si voi capul in lume sa vedeti cum merg lucrurile in tarile cu adevarat democratice si dupa aia sa vorbiti. In Romania este o pseudo democratie o pseudo economie de piata, condusa de fostii comunisti.
Problema este mult mai simpla decat o prezinta mass media isterizata si politicienii mafioti.
Pentru orice job ti se cere trecutul profesional. Nu prezinti asa ceva nu se uita nimeni la tine.
Numai la comunisti conta doar activitatea si functiile detinute in PCR ca sa promovezi.
Liberalii vor sa se aplice cu ei aceleasi principii comuniste. Sa se duca drklui in China daca vor asta.
Sefa CSM a dovedit ca este o bolsevica daca a interzis accesul la dosarele profesionale ale procurorilor.
Pentru analizele tele politice de doi bani pot spune doar atat: Prostul pana nu e si fudul parca nu e prost destul.
1.Trimis in judecata fara ca cetateanul sa aiba calitatea de inculpat(dosar nr.24/1994-Parchetul General)
2.cetatenii romani sunt condamnati fara ca acestia sa aiba calitatea de inculpat(sentinta penala nr.331/13/08/1998 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia 1 Penala.
3.cetatenii romani sunt arestati fara mandat(a se vedea sentinta penala nr.162/03/02/2006 pronuntata de tribunalul Bucuresti sectia 1 penala dosar nr.6082/05.
4.cetateni romani condamnati cu incalcarea dreptului la aparare la prezentarea de probe constatata de judecatori(a se vedea decizia penala nr.1838/10/04/2003 a CSJ dosar.3793/2001.
Ma mir ca iti da gazduire HotNews, dar cum in ultimul timp si-a facut regula de a calca in strachini ... ii inteleg!
Mai bine ai face un curs de recalificare la ANOFM si s-o gasi vreun birou unde sa butonezi ceva la calculator ...
Sa traiesti bine!
asa, si??!! bine ai venit in mijlocul celorlalti romani in cautarea unor conducatori (nu a 'unuia', ci a 'unora'!) ceva solutii? altceva decat scris la ziar, fie el si on line? frate, eu m-as multumi si cu unul 'acceptabil' nu neaparat cu talente esentiale si populiste ireprosabile. in Romania NIMENI nu e ireprosabil. si nici rezonabil, din pacate!