In articolul trecut am discutat despre evolutia in anul 2007 si prognoza pentru 2008 in ce priveste partidele pro-prezidentiale. Sa trecem acum la partidele din arcul anti-prezidential, in ordinea voturilor primite, scrie Doc pe blogul sau, incepand cu analiza PSD.

2. Partidul Social Democrat. 2007 a fost un an foarte prost pentru partidul condus nominal de dl Geoana si onorific de dl Iliescu.

I) Un debut ofensiv. Intr-o prima etapa PSD a initiat o ofensiva politica foarte energica si hotarata, bine condusa tactic si extrem de confuza strategic. Actiunile au fost executate meticulos, mesajele au fost categorice, si cele doua obiective propuse au fost atinse; dupa care partidul a lasat impresia ca de fapt habar nu are de ce si le-a propus de la bun inceput.

E clar ca cel putin atingerea unuia ar fi servit foarte bine partidului : distrugerea Aliantei D.A. Jocul cu amenintari si incurajari alternative adresate PNL a avut in final succes, PD a fost exclus de la guvernare iar Alianta a disparut. Ar fi fost in avantajul partidului dlui Geoana inlocuirea unei aliante fata de care era minoritar cu doua partide mai mici si certate intre ele. PSD s-ar fi reafirmat drept cel mai important partid de pe scena politica, un partid solid, unitar, responsabil, indispensabil pentru guvernarea tarii. Un succes categoric. Bun, poate ca n-au facut decat sa precipite un eveniment care ar fi avut pana la urma loc fara interventie din afara. E posibil.

Insa, oricum situatia ar fi fost in avantajul PSD …daca s-ar fi ajuns vreodata la ea. Nu s-a ajuns din pricina unei erori monumentale care, din intamplare, reprezinta cel de a-l doilea obiectiv propus si executat cu succes de acelasi PSD : suspendarea presedintelui Basescu. Cand spun eroare nu ma refer atat la faptul ca presedintele n-a fost si demis (nu cred ca-si faceau iluzii), nici chiar la faptul ca infrangerea la vot a propunerii PSD a fost categorica. Nu, esecul a fost dat de suspendarea insasi, care, intre multe altele, a facut ca scena politica sa se repolarizeze puternic pe axa pro/anti-prezidentiala. Separarea partidelor n-a mai fost data de prezenta in guvern ci de prezenta in coalitia “celor 322″. Ce incepuse ca un “divide et impera” clasic a produs in final un partid mult mai puternic, care i-a luat locul in opozitie, si unul mult mai slab, care nu poate fi indepartat de la guvernare. Cand episodul s-a incheiat, PSD a constatat nu doar ca e slabit, ci si ca in noua schema de partide are o dificultate serioasa sa-si mai gaseasca un loc bine definit.

II) Un final in degringolada. De unde si caracteristica celei de-a doua etape in evolutia de anul trecut a partidului, care incepe imediat dupa referendumul esuat : confuzie si conflicte interne. Imediat dupa anuntarea rezultatelor, liderul PSD anunta ca guvernul Tariceanu “este amenintat in orice clipa cu o iminenta demitere.” E vorba de cel care e in functie la ora actuala. in ce priveste guvernul, in ce priveste anticipatele, in ce priveste relatia cu PNL sau cu PD, in toate aceste privinte, partidul a emis serii intregi de mesaje incoerente. S-au auzit din interior mesaje pentru intrarea la guvernare. S-au auzit din interior si mesaje pentru intrarea in opozitie. si s-au auzit din interior mesaje de contestare a altor purtatori de mesaje, si a echipei conduse de dl Geoana. Mesaje din ce in ce mai apasate, si mai lipsite de echivoc din directia presedintelui onorific, dl Ion Iliescu. Totul a culminat cu un act de indisciplina fara precedent: un lider care voteaza impotriva deciziei luate de partidul sau privind o chestiune esentiala cum e sprijinul pentru guvern. si care nu pateste, apoi, nimic, nici macar o sanctiune; din contra.

III) Un electorat pe cale de pierdere. La astea s-a adaugat alta problema grava pentru partid. Relatia indelungata si apropiata pana la identificare pe care a avut-o cu statul i-a castigat, intr-adevar, o baza electorala impresionanta. Aceasta baza se pierde treptat, pentru ca locul PSD in relatia cu statul a fost luat de altii. Cu siguranta ca destui romani au tendinta sa voteze cu “stapanirea”, cu “seful suprem”, cu “tatucul” care-i asculta si apara. Doar ca in persoana acestuia nu-l mai vad pe Ion Iliescu, ci pe Traian Basescu, iar acesta intra in rolul acesta din ce in ce mai bine. Cu siguranta ca destui romani dau votul guvernului care “le da” sau “le face”. Doar ca acum guvernul respectiv nu mai e condus de dl Nastase de la PSD, ci de liderul PNL, dl Tariceanu. Iar celor care au uitat asta o agentie guvernamentala le reaminteste cu scrisorele venite prompt inainte de alegeri. Pe scurt, partidele adversare, componentele defunctei Aliante D.A., i-au intrat fara probleme peste electoratul traditional.

IV) Un scor decent. Aparent. Scorul din alegerile europene, 23,1%, s-ar zice ca nu justifica temerea asta ca PSD ar traversa vremuri intr-atat de grele. Dl Geoana a gasit chiar un scor mai mic in istoria PSD, mai precis scorul din 1996. Scorul e real; comparatia in schimb e fortata. Nu atat din pricina ca scorul de acum s-a obtinut in conditii de mobilizare mult mai buna decat cea din 1996 : in 2007 media prezentei in cele mai bune cinci judete ale PSD este cu 7 puncte procentuale peste cea din cele mai proaste cinci; in 1996 era cu 4 puncte dedesubt. Nici macar din pricina ca cele 21,5% de atunci reprezinta in valori absolute 2,6 milioane de votanti, in timp ce acum partidul a avut doar 1,2. Nu, comparatia celor doua scoruri este foarte nepotrivita, iar scorul obtinut acum de PSD e mult mai ingrijorator decat cel din 1996, dintr-un singur motiv principal: in 1996 partidul era la putere!! E natural si inevitabil ca un partid sa inceapa se uzeze electoral dupa o perioada mai lunga de guvernare; insa un partid care-si pierde sprijinul electoral dupa o perioada de opozitie are o problema cu mult mai grava.

V) Ce trebuie sa faca PSD in 2008. Raspunsul scurt: orice. Orice ca sa schimbe, cat mai radical, actuala stare de lucruri, cauza erodarii lor electorale. Sunt intr-un declin evident, daca lasa sa continue situatia asta, declinul o sa devina ireversibil.

Trebuie sa ofere ceva electoratului; acum nu ofera absolut nimic. si-au pierdut imaginea unui partid unit si puternic (cea cu care au triumfat in 2000). Unit nu e, disensiunile interne nu pot fi tinute departe de presa, dnii Nastase si Iliescu se simt foarte bine in postura de bloggeri, iar dl Geoana se simte foarte prost in postura de lider de mana forte. Puternic nu e, caci e eclipsat de PD-L, si e limpede ca, si in cazul cel mai bun, nu poate spera sa guverneze de unul singur sau doar cu parteneri minoritari. Alternativa la actuala guvernare nu e; caci presedintele apare ca opozantul ei cel mai constant, mai decis, mai autentic. Iar PSD pare adesea complice cu guvernul actual. Pe de alta parte, un rol in actuala guvernare nu are; oficial partidul isi zice opozitie, in declaratii publice guvernul e injurat. Iar daca PSD propune initiative populiste se pomeneste ca i le voteze toata lumea, iar guvernul i le adopta, eventual le captureaza sub forma de Ordonante proprii.

Pe langa nevoia de a opri intr-un fel sau in altul disputele interne, sau macar de a le tine ascunse, e evident ca PSD trebuie sa iasa cumva din situatia asta care-l tine suspendat intre putere si opozitie. Dintre cele doua partide inspre care trebuie sa se indrepte, spre PD-L era oricum dificil, iar acum e mult prea tarziu (presupun ca PSD nu va accepta un rol de aliat minoritar al partidului prezidential). Prin urmare, esentiala pentru viitorul imediat al partidului este relatia cu PNL.

Ceva ma face sa cred ca ceva similar i-au spus dlui Geoana si consultantii straini din vara anului trecut: PSD trebuie fie sa intre la guvernare, fie sa doboare guvernul. Fie imparte cu PNL beneficiile politice ale unui buget electoral, fie il indeparteaza pe acesta de la butoanele banului public. Solutia e aceeasi de anul trecut, cand punerea ei in aplicare a esuat.

VI) Ce va face PSD in 2008. Pronosticul meu, pe scurt, nimic. Nimic din ce ar trebui sa faca in mod esential. Ar trebui sa-si rezolve imediat disputele interne, dar nu vad sa aiba capacitatea sa faca asta, indiferent cum anume s-ar rezolva ele. si fara sa rezolve confuzia interna nu pot sa iasa din confuzia in care se afla partidul.

Dl Geoana a sugerat in mod repetat ideea punerii alegerilor parlamentare peste cele locale (cu alte cuvinte, anticiparea lor) – o decizie buna pentru partid, cum spuneam mai sus. Sigur, s-ar putea ca motivul sa fie si faptul ca e buna pentru dl Geoana insusi, pentru ca altfel, dupa alegerile locale (unde, presupun, PSD va inregistra un scor foarte slab) conducerea actuala a PSD sa piarda, intr-un fel sau altul, puterea. Dar initiativa asta nu pare sa fi avut cine stie ce ecou chiar in randul partidului propriu. in loc de asta, alegerile locale ar putea fi amanate catre cele parlamentare, probabil in speranta ca pe baza bugetelor mari primite de judetele - fiefuri in decembrie scorul partidului ar putea sa fie imbunatatit.

De asemenea, nu cred ca se va schimba nici relatia cu PNL. Partidul dlui Tariceanu are interesul sa se mentina la guvernare; inafara acestui scop, insa, PNL nu are nici un motiv sa ajute PSD. Iar pana acum, inafara de bugetul pe care altfel nu si l-ar fi putut trece, PNL a gestionat foarte bine relatia cu partidul dlui Geoana.

Sigur, situatia va fi influentata de data alegerilor locale si parlamentare, de forma legilor electorale (daca se mentine prevederea sefului de CJ ales prin vot uninominal cu un tur, atunci exista un argument ca PSD si PNL sa ajunga la o intelegere pre-electorala) sau de alti factori. insa eu nu vad posibilitatea unor schimbari fundamentale. PSD, conform declaratiilor de inceput de an “va continua sa se lupte cu puterea de dreapta”. Asta in ciuda faptului ca “dreapta” si “stanga” nu spun prea multe electoratului nostru; in ciuda faptului ca o buna parte din “dreapta” e in opozitie si se comporta ca atare; in ciuda faptului ca, altfel decat la nivel declarativ, PSD nu pare sa lupte cu nimeni.

Comenteaza evolutia PSD pe blogul lui Doc.