Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

ANALIZA De la indemnizație la perspectivele populației

de Vasile Ghetau     Contributors.ro
Miercuri, 7 iunie 2017, 9:21 Actualitate | Opinii

Vasile Ghetau
Foto: Arhiva personala

●  Măsura concediului și indemnizației de creștere a copilului constituie cea mai generoasă măsură de susținere a natalității luată vreodată în țara noastră în context de acces neîngrădit la contracepție și întreruperea sarcinii.

●  Numărul de născuți a cunoscut o redresare moderată în mediul urban, unde se află preponderent mamele beneficiare, a acoperit regresul din mediul rural și a stabilizat pentru un număr de ani numărul total de născuți, fără a putea stopa însă declinul natural.

●  Există mari particularități teritoriale ale numărului de mame beneficiare ale indemnizației,  în funcție de gradul de urbanizare și de dezvoltare a sectoarelor economice cu forță de muncă predominant feminină – sănătate, educație, bănci și servicii financiare, comerț, unele industrii.

● Din puținele date disponibile asupra venitului net lunar al mamelor înaintea luării indemnizației, rezultă o proporție neașteptat de mare a mamelor cu cele mai mici venituri.

●  Este de așteptat ca numărul mamelor având indemnizație să crească după modificările aduse legislației, ceea ce ar însemna un progres al numărului de născuți.

● Fără a diminua importanța și contribuția măsurii la stoparea temporară a declinului numărului de născuți și potențialele sale  efecte pozitive viitoare, nivelul natalității se menține la o valoare scăzută, inferioară celei a mortalității și declinul natural este în creștere iar perspectivele populației țării  și implicațiile economice și sociale rămân grave.

● Măsura nu se adresează întregii populații și potențialul său este limitat. Doar programe adresate sutelor de mii de tinere cupluri care au luat și iau decizii ferme de a nu avea copii ori de a avea doar unul dar și populației rurale ar putea aduce o redresare autentică a natalității și perspectiva  reducerii declinului populației și ritmului de  depopulare a  țării. Dezideratele, aspirațiile și proiectele populației tinere trebuie însă investigate, cunoscute și luate în seamă în cel mai important  proiect național pe care  îl poate avea România.

Deasupra agitației create de intenția plafonării  nivelului  indemnizației de creștere a copilului și peste incoerența unor date și aprecieri vehiculate asupra numărului de copii născuți în țară și în diaspora se află realitățile demografice ale țării după  27 de ani de declin demografic. Institutul Național de Statistică  a publicat nu de mult date asupra numărului populației cu domiciliu în țară la începutul acestui an: 22,2 milioane locuitori. Este populația rezidentă, care locuiește în mod obișnuit în țară dar și populația care are reședința obișnuită în alte țări. În anul 2016  populația cu domiciliu în țară  s-a redus cu 38 de mii locuitori. Dacă privim originea și componentele acestei scăderi, vedem că,  de fapt, populația s-a diminuat pe cale naturală cu aproape 70 de mii persoane dar au existat câteva zeci de mii de persoane care și-au stabilit domiciliul în țară  (venind din Republica Moldova, în cea mai mare parte,  dar și din alte câteva țări în care au emigrat cândva în trecut). Populația rezidentă în țară era la începutul anului trecut sub 19,8 milioane persoane și s-a redus în cursul anului cu cele aproape 70 de mii de persoane deja amintite, constituind scăderea naturală, dar și cu alte zeci de mii de persoane reprezentând migrația externă netă negativă.  Aceasta a fost de aproape 60 de mii persoane în anul 2015 și acceptând o valoare similară pentru anul 2016  ajungem la o populație rezidentă în țară de 19,6 milioane locuitori la începutul acestui an. O populație de mărimea celei a țării noastre care se reduce anual cu peste 100 de mii locuitori  ridică  semne de întrebare asupra caracteristicilor mișcării sale naturale, migrației externe și gradului de deteriorare a structurii pe vârste, generatoare a evoluțiilor viitoare. Mă voi opri la aceste din urmă evoluții dar după o succintă analiză a efectelor introducerii măsurii concediului și indemnizației de creștere a copilului în primăvara anului 2003, în măsura în care date și informații sunt disponibile.  Sursele datelor folosite în articol sunt   Autoritatea Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), Ministerul Muncii (MM), Institutul Național de Statistică (INS),  informații furnizate presei de înalți oficiali ai Ministerului Muncii  și Guvernului,  presa scrisă.

Două schimbări cu semnificație istorică:

Anul 2004: numărul născuților în mediul urban îl depășește pe cel din rural

Anul 2007: numărul  născuților cu mame salariate este mai mare decât cel al mamelor casnice

Efectele pozitive ale măsurii concediului și indemnizației de creștere a copilului asupra numărului de născuți aduși pe lume de femeile salariate (și asimilate acestora ori având alte forme de venit impozabil) nu au întârziat să apară în anii următori prin stoparea scăderii și instalarea unei redresări consistente. Pe fondul continuării regresul numărului de născuți de la femei casnice, raportul s-a schimbat în favoarea născuților de  la femei salariate începând cu anul 2007 iar în anul 2015 acești născuți au depășit 50% din ansamblul născuților (figura 1).

Această dinamică net diferențiată se regăsește spectaculos și în inversarea raportului dintre numărul născuților din mediul urban (unde se află preponderent  femeile salariate)  și cel din mediul rural începând încă din anul 2004 (figura 2). Schimbarea are o semnificație istorică  într-un context în care  gradul de urbanizare nu a crescut, rămânând la fel de scăzut în context european ca la începutul anilor 1990 (54% din populație). Trebuie adăugat că populația rezidentă s-a redus substanțial în ambele medii atât pe cale naturală cât și prin migrație externă iar dimensiunea reculului este similară – 1,6 milioane locuitori în urban și 1,7 milioane în rural.

Redresarea numărului de născuți  din mediul urban prin efectele pozitive ale măsurii concediului și indemnizației de creștere a copilului a acoperit temporar  reculul constant din mediul rural și numărul total al născuților a avut o anumită stabilitate și chiar ușor progres în anii 2004-2010, pentru a se înscrie din nou pe o curbă descendentă moderată în anii următori (figura 2). Plasată în evoluția ansamblului născuților în  întreaga perioadă de după anul 1989, redresarea   reprezintă doar o întrerupere temporară a trendului descendent al numărului de născuți.

Mamele cu indemnizație de creștere a copilului. Cine sunt și ce îndemnizații au

După datele apărute în spațiul public în aceste ultime săptămâni numărul mamelor având  indemnizație de creștere a copilului (articolul are o viziune demografică și voi folosi în mod predilect acest termen știind  că beneficiar poate fi și celălalt părinte dar  pentru copilul adus pe lume de mamă)  este de aproape  160 de mii iar la 106 mii dintre acestea indemnizația este cea minimă –  1233 lei (reprezentând 85% din salariul minim brut garantat în plată pe țară). Cu alte cuvinte, dacă exercițiul este corect, mai mult de două treimi dintre mamele care au adus pe lume copii și primesc această indemnizație minimă au avut înainte de naștere un venit net mediu lunar mai mic decât salariul minim brut garantat de  1450 lei (in cele 12 luni de referință sunt precizate în reglementări destule perioade și  situații cu venit mic sau chiar fără venit). O comparație cu situația din anul 2015 nu este lipsită de semnificații.  Proporția mamelor  care primeau nivelul minim al indemnizației (600 lei) era, în perioada 1 ianuarie-30 septembrie, de 48% din cele aproape 139 de mii de mame beneficiare iar nivelul mediu al indemnizației era de 949 lei. Pentru întregul an 2015 datele INS  indică un număr mediu lunar al beneficiarilor de 138 de mii iar indemnizația medie era de 951 lei. Proporția celor cu indemnizația minimă nu putea diferi de cea menționată pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie.

Atât ascensiunea spectaculoasă a numărului  beneficiarilor de indemnizație minimă de  la 66 la 106 mii, cât și cea a proporției acestora în ansamblul beneficiarilor de la  48 la 68% pot ridica unele semne de întrebare și o explicație se impune. Indemnizația minimă de 600 lei din anul 2015 rezulta din aplicarea  coeficientului de 1,2 la valoarea Indicatorului Social de Referință (500 lei). Se poate însă găsi un echivalent  al  acestui nivel minim al  indemnizației în valoarea venitului mediu net căreia i-ar corespunde indemnizația minimă prin aplicarea proporției de 85%:  706 lei. Altfel spus,  la venituri medii mai mari de această valoare indemnizați era superioară celei minime. Da, dar multe dintre aceste indemnizații  au devenit inferioare noii valori minime de 1233 lei – după creșterile consistente ale salariului minim brut garantat în plată și atingerea nivelului de 1450 de la 1 februarie 2017 – și au fost  majorate la nivelul minim al indemnizației. În felul acesta,  atât numărul beneficiarilor de indemnizație minimă cât și proporția lor în ansamblul beneficiarilor s-au majorat substanțial.  Aceste  date duc în mod firesc la o întrebare delicată: faptul că aproape 70% dintre mamele beneficiare de indemnizație de creștere a copilului au o indemnizație minimă de 1233 lei este expresia nivelului general scăzut al veniturilor femeilor?  Informații asupra veniturilor nete lunare  ale mamelor având  indemnizații de creștere a copilului  pentru lunile dinaintea primirii indemnizației ar permite cunoașterea gradului de atractivitate al nivelului indemnizației în raport cu venitul mamei și ar constitui un reper valoros, alături de alte informații, pentru orientarea unor măsuri stimulative în viitor.  Singurele date (întâmplător) disponibile sunt pentru anul 2015 dar concluziile ar putea fi valabile și pentru anii 2016 și 2017. În proporție de 58% beneficiarele indemnizației aveau  un venit net anterior mai mic de 1000 lei pe lună, la 30% dintre ele venitul  era între 1000 și 2000 de lei iar la 7% între 2000 și 3000 de lei și doar 1,3% aveau indemnizații mai mari de 5000 de lei. Informația cea mai importantă și de semnificație majoră asupra veniturilor femeilor  este cea referitoare la proporția mamelor care aveau un venit mai mic decât indemnizația minimă (de 600 lei): 30 la sută.  S-a schimbat această proporție în anul 2017, la o indemnizație minimă dublă ca nivel față de cea din anul 2015? Datele lipsesc dar  un exercițiu  de estimare,  cu fireștile sale limite,   este posibil  pornind de la clase de venituri nete și  numărul de mame beneficiare  în anul 2015 aplicate la  datele asupra numărului  total de  mame  având  indemnizație și  al celor având noua indemnizație minimă  de 1233 lei.  Dacă numărul de mame cu venit net lunar mai mic de  acest nivel  este de 108 mii, cele având venituri  nete sub 600 lei (nivelul vechii indemnizații minime) ar putea ajunge la  aproximativ 45 de mii, reprezentând  28-29% din ansamblul mamelor cu indemnizație, proporție apropiată de cea din anul 2015.  Acesta ar putea fi răspunsul la întrebare.

Nivelul indemnizaților de creștere a copilului a crescut  după modificările aduse legislației în anul 2016 asupra nivelului minim al indemnizației de creștere a copilului corelate cu majorarea importantă a  salariului minim brut pe țară garantat, după eliminarea plafonării nivelului indemnizației și în contextul unei creșteri semnificative a salariului  mediu (date recente publicate de INS menționează o creștere a salariului mediu nominal net de 14,2%  în luna martie 2017 comparativ cu aceeași lună a anului trecut).

O privire asupra diferențierilor teritoriale ale indemnizației oferă informații nu lipsite de interes. Indemnizațiile medii au crescut în toate județele odată cu  modificarea legislației,  cele mai mici  trecând  de la 750-800 lei în  luna iunie 2016 la 1300-1400 lei  în aprilie 2017 și se află în județe mai puțin urbanizate și dezvoltate din perspectiva sectoarelor economice  în care predomină  populație ocupată feminină (Călărași, Harghita, Covasna, Olt, Vaslui, Gorj, Sălaj, Botoșani). Indemnizațiile medii cele mai mari, peste 1000 de lei  și peste 1800 de lei în cele două luni de referință,  se aflau și se află în București  și în  câteva județe  cu grad ridicat de urbanizare și dezvoltare a activităților economice specifice  populației feminine: Brașov, Sibiu, Cluj, Timiș, Iași  și Ilfov (cu particularitățile sale economice  dependente de Capitală). Aceste diferențieri  teritoriale ale indemnizației medii determinate de  economic și de grad de urbanizare nu se regăsesc decât în parte în  ierarhia județelor după  numărul de indemnizații la 100 de femei aflate la vârstele de 15-40 ani de la care provin cvasi-totalitatea născuților într-un an și în figura 3 este prezentată această ierarhizare.   Nu surprinde plasarea Capitalei și a județelor Ilfov, Brașov, Arad, Sibiu și  Cluj în categoria celor cu numărul cel mai mare de indemnizații la 100 de femei (între 6 și 7) și nici situarea județelor Teleorman, Călărași, Giurgiu, Dolj, Mehedinți, Olt ori Vaslui în categoria județelor cu cel mai mic număr de indemnizații (între 3 și 4).  Ceea ce reține atenția este plasarea unor județe cu grad mai mic de urbanizare și dezvoltare, având deci oportunități mai reduse de ocupare economică a populației feminine,  în categoria celor cu un număr mai mare de indemnizații.  Este cazul  județelor Harghita, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Maramureș,  Covasna. Disponibilitatea unor informații detaliate asupra profilului ocupațional al mamelor având indemnizație din aceste județe ar putea oferi explicațiile. Numărul mai mare de femei beneficiare ale indemnizației în județele din  regiunea Centru (Transilvania), mai urbanizate și mai dezvoltate decât cele din regiunea Nord – Est  (Moldova),  este pe cale de a schimba  o ierarhie  istorică – întâietatea Moldovei la nivelul natalității.

Alte informații, indirecte,  asupra mamelor având indemnizație

Măsura concediului și indemnizației de creștere a copilului constituie cea mai generoasă măsură de susținere a natalității luată vreodată în țara noastră în context de acces neîngrădit la contracepție și întreruperea sarcinii. Acest calificativ nu poate fi nici omis și nici subestimat. Cunoașterea caracteristicilor economice, sociale, culturale și demografice ale femeilor și cuplurilor  beneficiare ale acestei  măsuri  începând cu anul intrării î vigoare (2003) ar fi putut furniza informații esențiale asupra  unui mecanism extrem de complex și încă neelucidat pe deplin în literatura demografică și demo-economică internațională – luarea  deciziei de a avea copii  în funcție de astfel de caracteristici.   Din păcate,  nu sunt disponibile  date asupra distribuției pe vârste a mamelor, stare civilă, nivel de educație, etnie, mediu de rezidență, sector public și privat, categorie profesională, rangul copilului adus pe lume, condiții de locuit, planificare familială  și nici distribuția mamelor (cuplurilor) având  indemnizație după nivelul corelat al venitului net înainte de nașterea copilului și nivelul  indemnizației (pentru cele mai multe dintre aceste date situația este:  “Nu se colectează aceasta informație” / “Nu există informația în Safir”/“Nu este relevantă informația”).  Putem însă  cunoaște unele dintre  particularitățile  efectelor măsurii după câteva caracteristici ale femeilor  din mediul urban care au adus pe lume copii în anii 2003-2015  folosind  datele anuale ale Institutului Național de Statistică   asupra născuților (vii), date disponibile și  generoase în caracteristici.  Este vorba de  date  asupra distribuției născuților  din cele două medii după trei caracteristici semnificative ale mamei: categoria ocupațională (statut profesional),  nivel de instruire și  stare civilă.  Am adăugat rangul născutului.  Mamele beneficiare ale indemnizației (salariate în mare măsură)  se află net preponderent în mediul urban. Am  arătat deja succint (în figurile 1 și 2)  marile schimbări survenite în numărul născuților  având mame salariate și casnice și în  cele două medii  după anul 2002, odată cu aplicarea măsurii concediului și indemnizației.



Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro



























Material sustinut de Superbrands

Recomandari de vara de la librarii Humanitas

Librariile Humanitas au aparut ca entitate juridica in anul 1993, insa primele doua librarii au fost deschise sub egida Editurii Humanitas inca din 1991. Cu peste 25 de ani in piata de distributie si vanzare de carte din Romania, compania isi propune sa ramana in continuare lantul de librarii cu cea mai mare pondere de carte din Romania, acordand editurilor nationale si locale, dar si autorilor romani, sansa de a ajunge la public.

715 vizualizari






Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri