Mă implic de mulți ani aici în Germania în favoarea literaturii române, ca mijlocitor al culturii și ca traducător. Am organizat adesea lecturi cu autori români în spațiul german, dar mai ales aici la Düsseldorf, pe banii orașului. Consider că literatura română actuală este în parte o literatură de mare valoare, care merită să fie cunoscută aici în Germania. Și lupt nu de puține ori cu clișeul că România este o țară cu o cultură ce lasă de dorit. Am o fire în general optimistă și obișnuiesc să privesc realitatea, nu rareori tristă, dintr-o perspectivă umoristică, dar de data asta mi-a cam pierit râsul. Așa că, de data asta, nu mă voi lansa nici in binefăcătoare ironii, nici nu voi povesti anecdote amuzante, ci doar voi prezenta pe scurt câteva fapte recente, pornind de la care fiecare să-și tragă propriile concluzii.
La Târgul de carte de la Frankfurt din 2016, cam acum jumătate de an, România a organizat o conferință la standul românesc în care a prezentat pe larg un program de susținere a literaturii române în Germania. Desigur, asta în vederea Târgului de carte de la Leipzig din 2018, fiindcă anul viitor Romania va fi țară invitată de onoare la Leipzig. O șansă unică și extraordinară ca România să-și prezinte literatura întregii lumi, căci în 2018 la Leipzig toată lumea va fi cu ochii pe ea. Au fost invitați și prezenți la această conferință de la Frankfurt, alături de alte personalități, Oliver Zille, directorul Târgului de carte de la Leipzig, care și-a exprimat bucuria de a prezenta în 2018 literatura română în toată splendoarea ei. Au fost prezenți și diverși editori de carte germani, promițându-li-se prezentarea unui vast program de colaborare cu Romania. Au luat cuvântul rând pe rând diverși ambasadori oficiali ai culturii romane, care au subliniat amplitudinea evenimentului viitor de la Leipzig și li s-a explicat apoi pe larg editorilor germani, cum că merită să publice cât mai multe cărți românești, în parte cu suportul financiar al României. (Aici fac o mică paranteză, pentru că ideea de finanțare parțială a publicării în străinătate ar putea stârni unora iritații si nedumerire: ei bine, nu doar România, ci toate țările așa zis mici, în care nu se vorbește o limbă de circulație internațională, își finanțează în bună parte publicarea cărților în străinătate, căci numai așa ele pot deveni cunoscute.) Deci s-a spus la Târgul de carte de la Frankfurt din 2016 cam așa: veniți, dragi editori germani, publicați literatură română, noi vă susținem. Literatura română merită să fie mult mai cunoscută decât este ea acum în Germania. Iar traducătorilor li s-a spus: propuneți cât de multe cărți editurilor germane, noi vă acordăm tot sprijinul. Deci am pornit și eu, deși aș fi avut multe altele de făcut urgent, de pildă, să-mi termin propria carte, în căutare de edituri germane dornice să publice literatură română. Asta mi-a cam dat de furcă, pentru că nu-s prea multe edituri germane dornice să publice literatură română, din păcate, dar iată că, după o îndelungată căutare, am găsit totuși una, prezentându-i toate facilitățile publicării pe care le aflasem la Frankfurt. Am mijlocit apoi încheierea unui contract de publicare și apoi am vrut sa mă apuc chiar zilele astea de traducere, ca să pot termina treaba în toamna, când ar urma să predau manuscrisul tradus. Dar iată că tot zilele astea, când să mă apuc de treabă, aflu dintr-o dată că s-a decis la sfârșitul lui februarie, contrar promisiunilor făcute la Frankfurt, nu să se se mărească, ci să reducă substanțial sprijinirea financiară a literaturii romane la Leipzig. Păi cum?! Se promite cu surle și trompete una, pentru a face pe șest alta. Ce să mai spui? Și încă o veste demnă de casa de nebuni: traducerea mea trebuie sa fie, conform contractului, gata în octombrie, iar dacă se plătește ceva sau nu, urmează să se stabilească… în septembrie! Deci dacă am ghinion, lucrez câteva luni pe gratis. Zău că m-am cam saturat! Și mi-e cam rușine de editura căreia trebuie să-i explic toată tărășenia asta. Mă va mai lua în serios?
