Puțină lume a observat că acest faimos O.U.G. legiferează implicit în domeniul drepturilor fundamentale ale omului și că, mai grav decât permiterea abuzurilor în serviciu, cum bine scria cineva în USA Today, până la o sumă de mai multe ori venitul anual mediu din România, poate da mână liberă întocmirii unor acte, legi, normative, cum vrem să le numim, în domeniul care ocrotește drepturile fundamentale ale omului. Acte, legi, acte de putere publică prin care să se creeze, cu impunitate, limitări ale drepturilor sau situații de inferioritate ”pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA”. Ne putem trezi peste noapte (că noaptea se petrec lucruri ciudate în țara asta) cu legi, acte, rasiste, cu legi care să instituie discriminarea între femei și bărbați, între tineri și bătrâni, între români și mai puțin români, care să încalce libertatea religioasă sau care să declare ateismul obligatoriu… pentru că funcționarul public care le-a emis, aprobat sau adoptat, nu va răspunde pentru abuz în serviciu, conform paragrafului 3) nou introdus. (Pentru definiția ”funcționarului public” trimitem la Codul Penal, Titlul X, ”Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală” – art. 175. ).

Infracțiunea de abuz în serviciu are două modalități. Prima, cuprinsă în alineatul 1), se referă la bani etc. și nu face obiectul acestei discuții. A doua, cuprinsă în alineatul 2) are, în această modificare, următorul conținut: ” (2) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea serviciului, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDAse pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”

Funcționarul public va putea însă să creeze/emită/aprobe acte prin care să facă toate aceste lucruri care încalcă drepturile fundamentale ale omului, drepturile constituționale, drepturile cetățenești, să îngrădească așadar drepturile, să creeze prin acestea o situație de inferioritate pentru oricine, fără să răspundă pentru abuz în serviciu sau, probabil, pentru nicio altă infracțiune, fiindcă îi dă voie paragraful 3) : (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.”

N.B. Și pedeapsa s-a redus, în acest domeniu extrem de sensibil, la mai nimic, o lună sau un an sau amendă (amenda penală pentru infracțiuni considerate ”mici” este la același nivel, mic). În mod simbolic, drepturile omului vor putea fi încălcate aproape fără nicio răspundere de către micii funcționari publici și fără nicio răspundere de către înalții oficiali ai statului român.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro