Libertatea se câștigă prin luptă continuă, în fiecare zi. Una dintre aceste lupte este dedicată realizării unui grad înalt de separare de facto între puterile statului. Din nefericire, câteoadată uităm acest lucru și avem impresia că libertatea se asigură de undeva din afara noastră și slăbim lupta. În țara noastră însă, drepturile de proprietate au fost permanent scăzute, iar corupția a fost înaltă. Inclusiv din această cauză, gradul separației de facto dintre puterea judecătorească, cea excecutivă și cea legislativă a fost permanent scăzut. Iar adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului (OUG) referitoare la modificarea Codurilor penale si de procedură a slăbit și mai mult această separare de facto. Cu aceste condiții îndeplinite, lupta pentru libertate trebuie întărită, nu relaxată. Este exact ceea ce se face acum prin demonstrațiile pașnice la care participă sute de mii de oameni în București și alte orașe din țară.
Au dreptate cei care spun că dacă nu luăm atitudine, prin prezența masivă în stradă, împotriva respectivei OUG, vom avea și alte asemenea inițiative. Dar nu au dreptate când spun că dacă vom fi prezenți în stradă permanent, până când vom reuși să schimbăm decizia de ieri, nu vor mai urma alte asemenea acțiuni. Vor urma, atât timp cât drepturile de proprietate rămân neclare și corupția rămâne înaltă, iar separarea de facto a puterilor statului rămâne precară. Pe această bază, eu am avertizat încă din 2 august 2012 că vor exista inițiative de deterioare a separării de facto a puterilor în stat. De atunci și până acum am avut cel puțin două astfel de inițiative majore. De aceea, subliniez că este important și ce se cere în stradă, în afară de renunțarea la OUG referitoare la modificarea Codurilor.
În afară de această condiție, care trebuie îndeplinită imediat, trebuie cerut un plan concret de clarificare a drepturilor de proprietate și de reducere a corupției în general și, în special a celei definite ca „utilizare incorectă a puterii publice pentru obținerea de beneficii private” (Transparency International, 2010). Referitor la drepturile de proprietate trebuie cerute măsuri concrete prin care guvernul protejează proprietatea, prin care se va reduce gradul de corupție din sistemul judiciar, prin care se va reduce influența altor ramuri ale executivului asupra sistemului judiciar, prin care se va crește eficiența sistemului de tribunale în asigurarea respectării contractelor, prin care, în final, se va reduce probabilitatea de expropriere etc.
Am avertizat, aducând argumente, că fără o justiție complet independentă și fără un învățământ de calitate vom pierde complet adevărul ca valoare socială (Croitoru, 2016a). Acest rezultat va avea consecințe negative grave: (i) va crește permisivitatea față de populism. Acest rezultat s-a văzut clar în campania electorală din 2016; (ii) va dispărea argumentul din discursul public și presa își va pierde independența. Dacă adevărul și argumentul ar fi fost o valoare comună, motivul pentru care lumea a ieșit în stradă în ianuarie 2017 nu ar fi existat, iar presa nu ar fi prezentat aceeași manifestație ca pe două adevăruri total diferite; (iii) în fine, în societate va fi prezent doar „adevărul” celor care ajung să domine justiția și presa.
Am arătat în diverse articole că fără drepturi clare de proprietate, fără libertate înaltă față de corupție, cu un grad redus de sepearare de facto a puterilor statului și, ca o consecință, fără adevăr ca valoare socială și fără argument în discursul public, vom ajunge să înființăm Republica Populară România (Croitoru 2016b), ca în 30 decembrie 1947. Văd că această perspectivă este împărtășită și de domnul Mihai Șora, care consideră că deja ne-am întors în timp la acel an.
După înființarea Republicii Populare Române, a mai trecut nici jumătate de an până când, la 11 iunie 1948, mijloacele de producție au fost naționalizate. Pentru unii această perspectivă nu pare în prezent probabilă, mai ales în virtutea faptului că suntem membri ai Uniunii Europene. Dar nu trebuie uitat că, în anumite conjuncturi, unele evoluții se desfășoară cu viteze incredibil de mari spre rezultate care, doar cu puțin timp înainte, ar fi fost socotite aproape imposibile. Probabil că aceasta este una din temerile celor câteva sute de mii de oameni din stradă.
Așa cum am subliniat mai sus, probabil că mulți alții nu cred scenariul prezentat de mine aici. Să admitem că eu greșesc și că nu ne vom întoarce la situația din 1947. Dar un motiv serios de îngrijorare tot rămâne. Îl sintetizez prin repetarea unei concluzii pe care am spus-o cu ceva timp în urmă, dar care rămâne foarte actuală: „Politicienii și presa ar trebui să fie foarte atenți: disprețul față de argument se va întoarce împotriva lor. Dispariția argumentului duce la dispariția limbajului comun cu ajutorul căruia descriem realitatea. La un moment dat, când argumentul își va pierde total rolul reglator în dezbaterea publică, oamenii nu vor mai înțelege problemele reale cu care se confruntă societatea și le vor nega, acceptând doar ceea ce este facil. Atunci, când vor avea nevoie să adopte măsuri corectoare necesare, politicienii vor descoperi că limbajul și argumentele lor în favoarea măsurilor corectoare nu vor avea tracțiune. Iar fără corecții nu se poate merge înainte.”
PS: Referitor la imaginea asociată acestui post, vreau să precizez că, în sens strict economic, eu cred că nu e posibil să existe „egalitate și libertate”, ci „egalitate sau libertate”, în sensul discutat de Erik Maria Ritter von Kuehnelt-Leddihn.
Bibliografie
Croitoru, Lucian (2016a), „Populismul și perspectiva de a recădea în servitute”, www.luciancroitoru.ro
Croitoru, Lucian (2016b), „Înlăturați argumentul din discursul public și veți înființa Republica Populară România”, www.luciancroitoru.ro
Șora, Mihai, citat de Hotnews.ro (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21573218-filosoful-mihai-sora-nu-1990-intoarcem-1947-daca-acum-pui-lacat-independenta-justitiei-maine-poti-trimite-oamenii-lagare.htm)
Transparency International (2010) „Corruption Perceptions Index 2010: Long Methodological Brief”, p. 2.
Articol preluat de pe blogul lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR
6
1
