În România, coincidenţele nu sunt întâmplătoare. În aceleaşi zile în care ministrul justiţiei saluta perspectiva adoptării unei legi a amnistiei şi graţierii, Avocatul Poporului contesta, cu entuziasm nedisimulat, legea 90 din 2001 la Curtea Constituţională: energia domnului Ciorbea este, în acest caz, alimentată de nerăbdarea lui Liviu Dragnea de a vedea eliminată interdicţia care îi blochează accesul spre puterea executivă.
Gestul lui Victor Ciorbea nu face decât să dovedească, dramatic şi brutal, decăderea în partizanat şi complicitate politică a unei instituţii care ar fi fost destinate, în baza legii fundamentale, să apere principiul egalităţii în faţa legii. Scrupulele de imagine sunt abandonate în aceste momente. Alocuţiunea domnului Ciorbea, prin care anunţa intenţia sa de a sesiza Curtea, avea loc în orele în care Guvernul Grindeanu se năştea în Parlament. Avocatul poporului acţiona, făţiş, asemeni unui lacheu al partidului de guvernământ.
Discretă până la irelevanţă în majoritatea timpului, instituţia Avocatului Poporului capată o relevanţă dramatică în contexte dramatice. Aşa a fost în 2012, când puciul constituţional al USL a implicat decapitarea acestui organism. Aşa este şi în 2017, atunci când satrapia lui Liviu Dragnea se instalează în România. Numitorul comun este dat de ambiţia de a lichida temeliile domniei legii, de intenţia de a ridica arbitrariul şi privilegiile la rangul de temelii ale României politice.
Căci Avocatul Poporului deţine, juridic şi politic, graţie revizuirii constituţionale din 2003, una dintre cele mai redutabile arme cu care poate modifica echilibrul legal: capacitatea de a contesta, la Curtea Constituţională, legile şi ordonanţele de urgenţă, acestea din urmă înainte de ratificarea lor de către Parlament. Instrumentul pe care îl poate pune în mişcare explică şi alocarea acestei poziţii unui client fidel ca domnul Ciorbea: desemnarea sa de către USL era răsplata serviciilor sale credincioase şi o garanţie pentru viitor.
În egală măsură, cazul lui Victor Ciorbea este prelungirea, naturală, a anului de graţie 2012. Recomandările Comisiei Europene şi a Comisiei de la Veneţia au făcut apel, cu egală energie, la depolitizarea acestei instituţii, prin introducerea unui mod radical diferit de recrutare al Avocatului Poporului. Neutralitatea sa era una dintre premizele evitării asaltului dramatic de acum cinci ani.
Previzibil,puterile de la Bucureşti, dominate toate, formal sau informal, de către PSD, au ignorat, deliberat, această sugestie de reformă a statului. Valer Dorneanu sau Victor Ciorbea sunt personalităţile ce permit, fără eforturi însemnate, domesticirea instituţiilor pe care le conduc. Domnia legii este subminată chiar de către gardienii săi.
