Dragnea, la ultimul act

Marţi, 22 noiembrie 2016, 20:00 Actualitate | Opinii

O lege initiata pe vremea lui Radu Vasile, dar votata abia prin 2001 sub guvernul Nastase, interzice persoanelor condamnate penal sa faca parte din executiv. Cu asta, se inchide orice discutie despre o eventuala desemnare a liderului PSD in functia de premier. Condamnat in dosarul referendumul, Liviu Dragnea nu mai poate fi nici macar ministru. Presedintele Iohannis a tot spus ca nu va desemna un condamnat, insa n-a invocat nici un moment legea, ci bunul simt. Ultima data a spus ca nici paznic nu te poti angaja daca ai cazier. Dupa mica descoperire a legii, in vigoare de 15 ani, nu mai avem o dezbatere. Daca PSD castiga, n-au cum sa vina cu Dragnea, ii opreste legea.

Liderul PSD a tot spus la randul sau ca nu-si doreste functia de premier, dar adevarul e ca nimeni nu l-a prea crezut. Poate spunea adevarul. O fi realizat ca n-are cum sa mai reprezinte Romania, dar cu  pradatori innascuti ca Dragnea nu se stie niciodata. E mai linistitor sa pui pe masa o lege care sa-i tina la distanta.

Abilul Dragnea a avut, la randul sau, tot interesul sa mentina o stare de ambiguitate pentru a nu-si demobiliza partidul. Cat de tare vor mai trage baronii si pesedistul de rand daca le-ar spune, de pilda, ca vor merge pe mana lui Vasile Dancu sau cu alt nume acceptat de sistem? La ce bun sa se mai zbata daca seful suprem ar recunoaste ca in realitate n-are optiuni, spulberandu-le astfel iluzia ca intorsi la putere isi vor rezolva toti problemele cu justitia?

Cum nu poate spune una ca asta, nici sa admita ca marjele de manevra s-au ingustat teribil, Dragnea se vede silit sa joace teatru. De ceva timp, interpreteaza cu mult talent rolul justitiarului, sperand sa mai pacaleasca vreun pesedist care inca nu s-a prins. Ameninta cu puscaria, se zburleste la guvernul Ciolos, mimeaza vigilenta maxima la supravegherea procesului electoral, in fine, face pe durul atat cat poate.

Va spun sincer ca m-am plictisit ingrozitor de regia asta de foarte prost gust, de jocul cu papusari si marionete, dar ma tem ca alta solutie nu exista. Alternativa este un singura: razbunarea coruptiei pe vanatorii ei.

Cand l-am auzit spunand ca dupa alegeri vrea dreptate pana la capat, mi-am amintit de toate povestile despre scheletele nedezgropate din dulapul liderului PSD. De inteles, cumva, reactia scurta, dar foarte expresiva a presedintelui Klaus Iohannis care, intrebat cum comenteaza declaratiile lui Dragnea referitoare la o posibila frauda electorala, a raspuns zambind ironic: Chiar el?

Nu stiu cu ce-l piloteaza sistemul, dar pot sa vad ca Dragnea nu se comporta deloc ca un om liber. Dreptate pana la capat ar insemna, in cazul liderului PSD, eliberarea de tot trecutul. Ar fi util sa stim cu totii, de pilda, daca in afara de al doilea dosar, in care e acuzat de angajari abuzive, liderul PSD are altele mai grele. Daca averea din Brazilia e mit sau adevar, daca are vreo legatura de afaceri cu fostul patron Regiotrans, gasit spanzurat anul trecut in toaleta unui avion care zbura spre Costa Rica si daca vacantele in America de Sud ascund si altele sau reprezinta simple distractii de burlaci tomnateci.

Nu vreau sa cred ca toate acestea (repet, daca ele exista) sunt conservate cu grija pentru ca Dragnea sa poata fi santajat, manevrat din umbra si distribuit in roluri tot mai penibile. Nu cred ca liderul PSD spera, in mod realist, ca-si poate negocia libertatea. Dreptate pana la capat, remember?

In fine,  inchei pe un ton ceva mai optimist. Dragnea si PSD au sanse mari sa castige alegerile din mers. Exista doua variante de guvern: cu aventurieri gen Ponta, Teodorovici si alte solutii propuse de baroni in posturi cheie sau implanturi externe gen Dancu, Maior, Moisa, adica personaje bine conectate la sistem. 

Tot in cheie optimista trebuie citita si legea votata pe vremea lui Nastase, cam pe cand se infiinta PNA-ul inofensivului Amarie, devenit DNA-ul de azi al temutei Kovesi. Pesedistii au inventat anticoruptia de carton. Tigrul de hartie  s-a transformat sub Traian Basescu intr-o fiara dezlantuita care azi isi devoreaza parintii. Cercul se inchide.

Asa se scrie istoria democratiilor supravegheate de sistem, dupa ce coruptia partidelor a ruinat totul in jur, distrugand increderea publicului in jocul democratic. Fara sentimentalisme. Slabe, corupte sau santajabile, figurile vechilor partide se vad condamnate de cativa ani buni sa piarda mereu, sa joace in scenarii scrise de altii, sa cedeze teritoriile unde au pradat in voie un sfert de secol.

Va  mai trece timp pana cand rolurile se vor inversa. Nu cred ca politicienii teleghidati de azi vor avea ocazia sa-si ia prea curand revansa in fata democratiei cu epoleti. Poate urmasii lor, mai putin corupti si salbatici, vor reusi sa restabileasca ordinea firesca.