Antena 3 a difuzat, marti seara, doua interviuri, primul cu liderul PSD, Liviu Dragnea, al doilea cu premierul Dacian Ciolos. Nici unul n-a livrat vreo mare noutate, deja vorbesc amandoi atat de mult incat nu mai prea au ce spune. Ciolos a mai avut doua iesiri in aceeasi zi, una in cursul diminetii la Adevarul, iar una seara la Radio Romania. Citite insa printre randuri, privite cu atentie la detaliu semnificativ, gasim aspecte relevante mai degraba din atitudinea protagonistilor si din unele teme impinse in fata. Ce merita, asadar, retinut si urmarit din cele doua interviuri?

Dan TapalagaFoto: Hotnews

Atitudinea lui Dragnea. In continuare joaca pe cartea unui non-combat voit, pe o falsa defensiva pentru a nu irita publicul cu agresivitatea si aroganta tipice PSD. Cu toate eforturile de a evita pozitiile contondente, Dragnea a amenintat destul de clar guvernul Ciolos cu raspunderea penala invocand vag modul in care a condus tara. Nu pentru eventuale fapte de coruptie, abuzuri sau altele. N-a indicat nici o secunda ceva concret. A fluturat steagul razboiului pentru simplu fapt ca tehnocratii au manevrat puterea timp de un an in locul politicienilor. Pare mai degraba o tentativa de intimidare a premierului Ciolos cu scopul de a-i paraliza pe cat posibil decizia. La fel a procedat in primavara, la locale, cand a proferat amenintari similare. Strategia a avut efect. Guvernul n-a facut nici un gest pentru a impiedica organizarea alegerilor intr-un singur tur, de care pesedistii au beneficiat din plin.

Dragnea a evitat din nou sa spuna cine va fi premierul sustinut de PSD, lasand deschisa varianta ca el insusi sa fie propus in ciuda condamnarii definitive. In paralel, in spatiul public a inceput o campanie de relativizare a importantei unui condamnari sau anchete in cazul unui politician. Ni se ofera exemplul lui Alain Juppe in Franta sau chiar Hillary Clinton in SUA pentru a sugera ca peste tot sunt politicieni cu probleme in justitie dar ca asta nu-i impiedica sa ocupe functii importante in stat. Asta nu inseamna, totusi, ca Dragnea doreste cu adevarat sa fie premier. Intuiesc mai degraba ca este o tinta falsa. Potrivit informatiilor HotNews.ro, Dragnea a cautat deja variante. Una ar fi primarul Bucurestiului, Gabriela Firea, insa aceasta ar fi refuzat. Cealalta, George Marior, in care pesedistii isi pun, se pare, sperantele.

De notat apoi atacul pe care Liviu Dragnea se pregateste sa-l lanseze la premierul Ciolos pe tema controverselor din jurul achizitiei statuii “Cuminteniei Pamantului”. A spus ca este un proiect care “incepe sa miroasa tot mai mult”, semn ca s-ar putea ca Dragnea sa atace si mai violent guvernul Ciolos pe aceasta tema. De urmarit evolutia scandalului.

As remarca apoi noua jucarie lansata de PSD in spatiul public: ideea unui Fond Suveran de Investitii. Ar fi un fel de mega-structura de stat, care va gestiona o serie de fabrici si companii noi. Acestea vor face cam de toate: de la autostrazi, la medicamente, procesare carne, farmaceutice etc. Gasiti detalii in programul economic al PSD intintulat “mai multi romani in clasa de mijloc”. Aceasta reinventare a industriei de stat propusa de PSD trebuie privita insa cu toata rezerva. Istoria ultimilor 25 de ani ne arata ca marele jaf s-a produs in special din companiile de stat prost administrate de clientela politica. Din pacate, se discuta prea putin despre solutia economica prin care Dragnea si PSD imagineaza reindustrializarea Romaniei si rolul statului in economie. La cum arata lucrurile acum, aceasta va fi noua masina de produs bani pentru PSD.

Dacian Ciolos in schimb a lansat in cursul diminetii, in timpul interviului de la Adevarul, unul dintre cele mai grave avertismente: “In ultimele luni Parlamentul a votat majorari de salarii de 9 miliarde lei, 1% din PIB. Riscam sa ajungem in aceeasi situatie ca in 2010, cand s-au votat mariri foarte consistente ce nu s-au putut aplica”. Ciolos joaca aici cartea responsabilitatii in opozitie cu dezmatul bugetar orchestrat de PSD in Parlament. Pe de alta parte, este o problema reala. Daca va ajunge din nou premier, Dacian Ciolos se vede de pe acum in situatia de a repara in continuare facut de altii. Nu e chiar cea mai placuta perspectiva.

La Antena 3 am vazut, seara, un Dacian Ciolos cedand nervos cam prea usor. Din acest interviu nu am retinut decat starea de iritare aratata si la HotNews.ro in urma cu o saptamana, atunci cand a fost intrebat despre formula guvernamentala pe care ar fi dispus sa o conduca. Ciolos a repetat marti seara o idee stranie: “nimeni nu-i poate impune ceva impotriva constiintei”. Adica, nu este clar deloc cine doreste sa-i impuna ceva, despre ce anume este vorba si de ce tot repeta ideea asta? Ce-l deranjeaza atat de mult pe Dacian Ciolos incat repeta obsesiv de cate ori care ocazia ca in plan politic va actiona cum doreste si cum simte? Observ in comportamentul premierului o anumita stare de inconfort, ceva nu pare sa-i placa deloc in drumul pe care merge acum.

Mai vad la Dacian Ciolos o supraexpunere mediatica, desi nu pare sa aiba prea multe de comunicat in afara de atitudinea generala a unui competitor aproape de epuizare inainte de a incepe cu adevarat campania electorala. In fine, manifesta in continuare o atitudine defensiva. De prea multe ori raspunde cu “nu stiu”, “nu cred” si lasa impresa ca refuza confruntarea. Nu reuseste sa impuna pe agenda publica teme si proiecte palpabile, care sa genereze dezbatere, sa capteze atentia publica.