Miza primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova este…. trimiterea lui Igor Dodon în turul doi. În care s-ar anunța o spectaculoasă confruntare cu Maia Sandu, liderul opoziției pro-europen și anti-oligarhice.

Armand GosuFoto: Arhiva personala

Dodon este președintele Partidului Socialiștilor, care a înregistrat cel mai bun scor la alegerile parlamentare din noiembrie 2014. Oficial, socialiștii sunt în opoziție, însă Dodon personal, cât și deputații socialiști, au votat proiecte politice importante alături de Partidul Democrat, controlat de controversatul oligarh Vlad Plahotniuc. Nu doar proiecte și interese politice ci și afacerile îi leagă pe Dodon de Plahotniuc.

Dodon a votat în Parlament pentru alegerea președintelui Nicolae Timofti, în martie 2012, alături de Plahotniuc. Sau, mai recent, acum un an, Dodon a votat pentru ridicarea imunității lui Filat și moțiunea de cenzură împotriva guvernului Streleț, tot alături de Plahotniuc. Chiar și atunci când făcea manifestații împotriva regimului oligarhic, Dodon se afla tot în serviciul lui Plahotniuc. De pildă, în toamna anului trecut, socialiștii lui Dodon și-au făcut propria tabără de corturi, chiar în fața parlamentului, demonstrând chipurile împotriva guvernului, în fapt pentru a submina manifestația anti-oligarhică din Piața Marii Adunări Naționale, organizată de Platforma Demnitate și Adevăr. Și pentru a consolida legenda vânturată cu succes de Chișinău vreme de două decenii, despre tancurile rusești, moment în care Occidentul trebuia să-și deschidă larg buzunarele și să pompeze bani unei elite cleptocrate, un mixt de lume criminală, nomenclatură și servicii secrete sovietice, de la periferia fostului imperiu. Oricum, convingerea fermă a oricărui interlocutor de la Chișinău este că Dodon este controlat de Plahotniuc cu dosare de corupție, care se referă la acțiuni mai vechi, din perioada mandatului ministerial, de pe vremea guvernării comuniste.

O victorie a lui Dodon la prezidențiale s-ar înscrie perfect în scenariul inaugurat în toamna 2014, cu ocazia alegerilor parlamentare. Atunci, Partidului Socialiștilor i s-a făcut culoar către primul loc, cu ajutorul resurselor administrative. A fost scos din joc printr-o decizie judecătorească cel puțin discutabilă Renato Usatîi, al cărui partid avea un scor în sondaje de trei ori mai mare decât al lui Dodon. Iar PCRM lui Voronin a manifestat un non combat greu de explicat, în vreme ce mass media de la Chișinău, controlată de oligarh, le-a fost favorabilă socialiștilor moldoveni. Plahotniuc a împușcat atunci mai mulți iepuri dintr-un foc. A mulțumit Kremlinul și i-a creat iluzia victoriei pro-rusului Dodon, care umpluse țara de afișe în care pozase alături de Vladimir Putin, liderul politic cu cea mai mare popularitate în Republica Moldova. Iar oligarhul a căpătat argumente suplimentare, de tipul “pun rușii mâna pe putere la Chișinău”, muniție pentru a continua șantajul la adresa Vestului, care dacă nu dorea să “piardă” Moldova, ar fi trebuit să bage mai adânc mâna după bani în buzunar pentru a nu aduce Rusia pe Prut, la granița UE și NATO. Totodată, a închis preventiv gura Occidentului în cazul în care la Bruxelles sau Washington, cineva s-ar fi arătat deranjat de standardele democratice precare, de corupția generalizată, și de funcționarea deficitară a instituțiilor, în special a justiției, din Republica Moldova.

De ce ar prefera Plahotniuc ca Dodon să câștige președinția? Pentru că pe Dodon îl controlează, spre deosebire de Maia Sandu, care n-are schelete de care să-i fie teamă în dulap, și cu care să fie șantajată și este o personalitate puternică, greu de influențat, și mai greu de manipulat; pentru că Dodon nu-i amenință actualul regim oligarhic, bazat pe controlul asupra Justiției, structurilor de forță și resurselor economice, pe când Maia Sandu a promis demantelarea lui; pentru că pro-rusul Dodon va fi împachetat mediatic drept o amenințare la adresa Occidentului, ceea ce va consolida poziția de negociere a lui Plahotniuc care va pretinde că este garantul orientării pro-vestice a Moldovei. Dar, nu doar Plahotniuc îl preferă pe Dodon, ci și unele capitale importante. Moscova va percepe victoria lui Dodon ca pe o revanșă în fața pro-europenilor de la Chișinău și va încerca să-l utilizeze atât împotriva Ucrainei cât și pentru a pune presiune pe frontiera NATO și UE. Însă, Kremlinul nu-și face mari iluzii, un Dodon fără un partid puternic care să controleze parlamentul și guvernul e un fel de butonieră la socoul de lux al lui Plahotniuc. Deocamdată. Pentru că dacă va fi lăsat, Dodon ar putea să crească și atunci va fi mult mai greu de controlat. Chiar și pentru Plahotniuc.

În primele săptămâni de campanie, Dodon – potrivit sondajelor – se aproapie de 40%. Era neconvingător în rolul de candidat al opoziției și mai ales a celei anti-oligarhice. Liderul pro-rus a beneficiat nu doar de bunăvoința media-killer-ilor aflați în slujba oligarhului ci și de retragerea candidatului PDM, Marian Lupu. Dar, pentru a-l scoate pe Dodon din turul unu președinte, era nevoie și de voturile candidatului Partidului Nostru al lui Usatîi, Dumitru Ciubașenko. Presiunile asupra lui Usatîi n-au dat rezultate. În momentul în care Usatîi n-a vrut să-și retragă candidatul, a fost pus sub urmărire internațională și amenințat cu arestarea. Nu doar Plahotniuc a făcut presiuni asupra lui Usatîi și Ciubașenko ci și Moscova, unde se refugiase primarul din Bălți. Cei doi lideri de stânga, pro-ruși, Usatîi și Dodon sunt în competiție pe același tip de electorat, nostalgic, anti-european și care vrea pro-aderarea la Uniunea Euro-Asiatică, deci orientarea spre Moscova. O mare parte din alegătorii lui Ciubașenko, în cazul retragerii acestuia, s-ar fi îndreptat spre Dodon, apropiindu-l pe liderul socialiștilor de bariera de 50%, cât să câștige din turul unu. Acesta pare să fie scenariul ideal pentru Dodon și Plahotniuc pe care însă, Usatîi și Ciubașenko l-ar putea bloca.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro