„DNA nu e Koveși”, „O instituție nu stă într-un om” – cât de bine a prins asta, extraordinar. Nu știu dacă e orbire, inerție, rea-credință, prostie, complicitate. Citesc siderat comentariul unui individ foarte sobru produce următoarea trăsnaie ridicolă: este clar că întrebările cu care e bombardată dna Koveși sunt parte a unei campanii de hărțuire, dar trebuie totuși să răspundă. La toate. Curat neconstituțional, coane, dar… O invazie de Ghiță Pristanda, parol! – de unde nu te aștepți. Alții insistă că dna Koveși trebuie să lămurească acuzațiile de plagiat, cu alte cuvinte să pună motivele pentru care crede că a plagiat într-o sesizare la CNATDCU, iar apoi să se ducă acolo să le desființeze. Chiar așa.
Ironic, pe undeva, am mai trăit asta. Acum, cel puțin, ar trebui să fie evident care a fost treaba cu suspendările prezidențiale din 2007 și 2012, și toată campania aia violentă, mediatic și instituțional. Acum, cel puțin, nu mai au chiar nicio scuză cei care încă-și închipuie că miza era Traian Băsescu în sine, că a fost o dispută personală sau politică. Era clar încă de atunci, iar ulterior Sorin Ovidiu Vântu a explicat limpede cum vine treaba, așa cum am explicat pe-atunci și eu: e modul de operare, modelul de afaceri al acestor oameni, proiectarea imaginii de putere informală prin care determină oameni, în principal din aparatul de stat, să acționeze în interesul lor, călcând eventual legea. Altfel spus, avem același model și motiv pentru care un mafiot omoară violent și public oameni obișnuiți, oameni ai legii sau alți mafioți, sau o combinație stranie de om al legii în ipostaza publică și coleg de mafie în privat. Despre asta a fost mereu vorba: să înțeleagă toată lumea, și cei din justiție în particular, că anumiți oameni trebuie ascultați, că nu te pui împotriva lor pentru că ei fac și desfac președinți.
Singurul lucru care e schimbat acum, înafară de actori, e că sistemul justiției penale e ținta primară dacă nu singulară, din motive absolut evidente. Restul e identic. Alde Ghiță, Udrea, Băsescu, Adamescu, Ponta și restul – oamenii aceștia nu au nimic cu persoana privată Laura Codruța Koveși – cel puțin doi dintre ei au fost implicați în numirea ei în funcție. DNA sub conducerea actuală este doar obstacolul care le stă în cale; iar dna Koveși cheia ca să revină la situația în care legea penală nu li se aplica lor și prietenilor, în care statul era slab și capturat. Atâta tot. Asta e întrebarea, asta e miza, în ce anume stă DNA: în calea corupției de la nivel înalt, sau undeva în decor, ocupându-se de conductori de tramvaie și pompieri, cum făcea pe vremea lui Adrian Năstase.
În acest context, să spui că DNA nu stă în șeful ei înseamnă, în cel mai bun caz, să fii complet orb sau indiferent la ce se petrece. Aici nu e vorba de înlocuirea șefului unei instituții, se poate presupune cu cineva cel puțin la fel de competent, într-o evoluție normală, necesară în orice instituție dintr-un stat democratic – și care se va întâmpla inevitabil și la DNA, peste trei ani. Aici este vorba de debarcarea forțată a șefului parchetului anticorupție de către inculpați cu bani și influență politică și mediatică. O instituție publică ar trebui să funcționeze la fel de bine și după i se înlocuiește la un moment dat conducerea – o afirmație pe cât de adevărată, pe atât de irelevantă în cazul nostru. Pentru o instituție anticorupție este relevant, nu, este esențial să nu existe cercuri de persoane inaccesibile; persoane care, dacă ajung totuși în atenția procurorilor, pot reacționa debarcând pe oricine, începând cu procurorul-șef.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
