Liviu Dragnea este un om remarcabil. Liviu Dragnea este un om pentru care îndoielile nu există: democraţia înseamnă, înainte de toate ,mobilizare şi disciplină, dincolo de dezbateri intelectualiste. Liviu Dragnea este un politician pentru care unicul ţel ce contează cu adevărat este binele României, iar binele României se confundă cu binele PSD. Liviu Dragnea este un om din popor, ale cărui cuvinte simple traduc dorinţa de pace şi de prosperitate a celor mulţi. Inima lui Liviu Dragnea bate în ritmul inimilor milioanelor de oameni ai muncii din patria noastră.
În România lui Liviu Dragnea, nu există loc pentru limba tehnocrată pe care o vorbeşte premierul Cioloş. În România lui Liviu Dragnea, nu există loc pentru artificiile periculoase ale statului de drept. În România lui Liviu Dragnea, egalitatea în faţa legii nu poate pune în pericol bunăstarea şi siguranţa celor care sunt chemaţi să ne conducă. În România lui Liviu Dragnea, cuminţenia este virtutea cea mai de preţ: fiecare dintre noi trebuie să ne ştim locul care ne revine, din bătrâni.
În România lui Liviu Dragnea, Gabriel Oprea este protejat de colegii săi, pentru că moartea unui poliţist din coloana sa oficială nu îi poate fi imputată. În România lui Liviu Dragnea, rolul legislativului este acela de a proteja privilegiile,până la capăt. În România lui Liviu Dragnea, vocea lui Călin Popescu- Tăriceanu este vocea moralităţii politice, a decenţei şi a curajului civic. În România sa, Liviu Dragnea este stăpânul care explică unui venetic, Dacian Cioloş, că prezenţa sa este una tolerată şi că vremea sa a încetat. În România lui Liviu Dragnea,tragedia de la “ Colectiv” este un complot infernal menit să înlăture de la guvernare cabinetul Ponta. În România lui Liviu Dragnea, revolta este suspectă, asemeni unui delict de opinie.
Scenele de ieri din Parlament sunt prologul acestui viitor pe care îl va scrie campania electorală. Dominaţia totală a noului USL, în care ALDE ţine locul PNL, este obiectivul asumat, fără ezitare. Cât despre proiectul de viitor, acesta este unul familiar- subdezvoltarea care să ofere castei cleptocratice dreptul de a domni peste masa lor de şerbi.
În România domnului Dragnea, cei care cârtesc, cei care se îndoiesc, cei care vorbesc altă limbă decât limba oamenilor adevăraţi şi muncitori nu sunt bineveniţi. Ei pot emigra sau pot tăcea, prinşi fiind în exilul interior pe care şi-l asumă. Dar ei nu au dreptul de a decide soarta ţării care nu mai este ţara lor. Alianţa dintre privilegii şi compolicităţi pare indestructibilă. Iar anestezierea civică consolidează acest edificiu monolitic.
