Discursul anual privind Starea Uniunii Europene pe care președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, l-a susținut ieri în Plenul Parlamentului de la Strasbourg a atins mai multe teme sensibile pe care România trebuie să le aibă în vedere pentru a-și consolida rolul și poziția în Uniunea celor 27.
Președintele Juncker și-a început discursul cu prezentarea unui mare adevăr, dar pe care, în ultima perioadă, mulți politicieni îl ignoră: sunt 70 de ani de când s-au creat primele instituții care astăzi alcătuiesc Uniunea Europeană (UE) și tot 70 de ani de când în Europa este pace. Datorită UE, Bătrânul Continent își trăiește cea mai lungă perioadă fără războaie, dar cu o dezvoltare și o prosperitate continuă și neegalată în istoria lui zbuciumată. Oamenii călătoresc liber în Europa, locuiesc, trăiesc și muncesc oriunde doresc. Un adevăr dureros spus tot ieri de președintele Juncker este că niciodată, în istoria recentă a Uniunii, nu au mai existat atâtea poziții divergente între statele membre, divergențe care au culminat cu votul cetățenilor din Marea Britanie pentru părăsirea UE. În acest context tulbure, marcat și de criza refugiaților, și de creșterea popularității partidelor extremiste în unele țări din Europa, ce propune președintele Juncker pentru depășirea provocărilor ? Cu unele dintre soluțiile propuse România poate să fie de acord, cu altele nu, dar aceste provocări există și au nevoie de soluții, iar România trebuie să fie parte a tuturor acestor soluții dacă își dorește un rol important în viitorul Uniunii. E de la sine înțeles că românii vor avea de câștigat dacă țara noastră va fi o voce credibilă la nivel european în anii care urmează.
Prioritățile UE trebuie să fie mai aproape de prioritățile oamenilor
Cetățenii europeni trebuie să simtă că sunt luați mai mult în seamă de către instituțiile comunitare care lucrează în slujba lor. Instituțiile europene trebuie să facă ceea ce așteaptă de la ele cetățenii din statele membre UE toate statele membre. Oamenii așteaptă siguranță și locuri de muncă. Uniunea Europeană trebuie să se concentreze pe ceea ce este cu adevărat important.
Capcana „noi și ei” sau cum combatem populismul eurosceptic
Cele două crize care ne-au lovit în ultimii ani, cea economică și criza refugiaților, au creat o falsă percepție în rândul cetățenilor UE că unele state membre beneficiază mai mult de pe urma Uniunii decât alte state. Iar de această falsă percepție au profitat partidele populiste eurosceptice care au câștigat teren în ultimii ani – multe dintre aceste partide beneficiind și de finanțare din afara Uniunii, exact de la acele entități statele sau non-statale care ar avea de câștigat de pe urma unei Uniuni Europene slabe economic și politic. În țările din Vest, partidele populiste au prezentat o Uniune în care lucrătorii din estul și centrul continentului vin și le fură locurile de muncă, fără să se spună nimic despre faptul că tocmai noi am contribuit la creșterea economică din țări care astăzi sunt mari economii ale Europei, Germania, Marea Britanie sau Italia. De cealaltă parte, în Est, partidele populiste au propagat tema unei Uniuni Europene colonizatoare, care ia decizii peste capul autorităților naționale, care cumpără tot, de la fabrici la terenuri, fără a prezenta realitatea, că fără fondurile europene structurale și de investiții, bani gratuiți primiți din bugetul UE, deci de la celelalte țări membre contributoare, țara noastră nu ar fi avut posibilitatea de a prospera economic așa cum a făcut-o. În plus, în lipsa liberei circulații a bunurilor, serviciilor și a forței de muncă, niciuna dintre țările din Europa nu ar fi prosperat la nivelul la care se află astăzi. Se vorbește nepermis de puțin în statele din estul și centrul Uniunii despre politica de coeziune prin care statele din Vest contribuie cu miliarde de euro în fiecare an pentru ca statele din Est să se dezvolte. Dacă luăm doar exemplul României, putem vedea că, datorită fondurilor europene, salariul mediu net al românilor este astăzi cu 25% mai mare decât ar fi fost fără aceste investiții și că fondurile europene au creat peste 300.000 de noi locuri de muncă în țara noastră.
De la politica de coeziune la o politică de investiții strategice
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a anunțat în discursul său de ieri președintele Juncker este intenția de a prelungi Fondul European pentru Investiții Strategice (FEIS) până în 2022 și de a dubla valoarea investițiilor generate prin acest fond de la 315 miliarde de euro, la 630 de miliarde de euro. Denumit, generic, Planul „Juncker”, FEIS este un instrument lansat în iunie 2015 de Comisia Europeană care finanțează proiecte de investiții private cu nivel de risc ridicat în domenii strategice precum infrastructura de transport și telecomunicații, cercetare, educație și inovare, și care, totodată, oferă împrumuturi pentru întreprinderi mici și mijlocii și companii cu mai puțin de 3.000 de angajați. Acest fond a generat deja, în primul an de la lansare, investiții totale la nivelul UE de peste 100 de miliarde de euro. Mai mult, există deja un curent de opinii la nivelul UE ca acest sistem de garantare a investițiilor să primească mai mulți bani din bugetul european, în detrimentul alocărilor către politica de coeziune. Sunt, însă, două probleme pe care trebuie să le discutăm aici. Prima problemă este de unde va lua Comisia Europeană banii necesari pentru a prelungi proiectul. FEIS a fost finanțat, inițial, cu 8 miliarde de euro din bugetul Uniunii Europene, la care s-au adăugat alte 5 miliarde de la Banca Europeană de Investiții (BEI). Aceste 8 miliarde au fost obținute cu greu, tăind de la alte programe europene. De aceea, trebuie să vedem de unde propune Comisia obținerea fondurilor necesare pentru dublarea perioadei de funcționare a fondului, în condițiile în care Consiliul de Miniștri al UE propune tăieri în bugetul Uniunii, în special de la cercetare, infrastructură și agricultură. Vrem în continuare FEIS, dar nu vom fi de acord ca pe termen lung să fie afectate ajutoarele nerambursabile de la politica de coeziune sau de la politica agricolă comună. A doua problemă vizează în mod particular România. La 15 luni de la lansarea fondului, țara noastră a reușit să obțină garanții prin FEIS pentru o singură linie de finanțare care va genera investiții de 54 de milioane de euro. Asta înseamnă doar 0,05% din valoarea totală estimată a fi generată de contractele semnate până acum prin FEIS la nivelul întregii Uniuni. Cauzele eșecului sunt mai multe: incompetența vechiului Guvern de a realiza o listă de proiecte strategice care să fie finanțate prin FEIS, lipsa unei bănci promoționale, care are un rol crucial în atragerea de investiții din acest fond, lipsa de experiență cu proiecte desfășurate în parteneriat public-privat și slaba dezvoltare a instrumentelor financiare din România, sprijinul de logistică insuficient oferit de Comisia Europeană și de Banca Europeană de Investiții autorităților locale. Prelungirea fondului pentru încă 3 ani este un mare semnal de alarmă că, la nivelul Comisiei Europene, se dorește o eficientizare a cheltuirii banilor europeni prin garantarea de proiecte de finanțare în detrimentul acordării de granturi. Astfel, dacă la fondurile europene, de bine, de rău, am atins o absorbție de 70%, la fondurile de garantare trebuie să venim cu proiecte viabile dacă vrem să atragem investiții. Nu mai este timp de pierdut și este cât se poate de clar că România, dacă vrea să fie mai competitivă la nivel european, trebuie să își dezvolte capacitate de generare a investițiilor prin acest instrument de garantare.
O temă spinoasă – securitatea UE
Astăzi trăim cu toții mai bine în Europa datorită deschiderii spre alte piețe, spre alte continente. În secolul 21, în care produsele și serviciile sunt mai mobile ca niciodată, izolarea nu poate fi o soluție. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să avem în vedere și riscurile deschiderii. Trebuie să fim conștienți care sunt vecinii noștri: Federația Rusă, care își folosește toate resursele pentru a destabiliza Europa, Turcia, care nu mai prezintă garanțiile unui stat de drept și care este condusă de un lider autocrat în care astăzi UE nu mai poate avea încredere, țările din Africa de Nord și Orientul Mijlociu de unde sunt originari mare parte a imigranților care se îndreaptă spre Europa. Suntem un continent înconjurat din aproape toate părțile de regiuni instabile. Anexarea Crimeii de către Federația Rusă, criza refugiaților și înmulțirea atacurilor teroriste din ultimii ani ne fac să spunem: vrem o Europă mai sigură.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
