Într-un articol din 20 iulie a.c., de pe platforma Contributors, Răzvan Orășanu critică vehement recent-publicatul „Raport consolidat al etapei de analiză calitativă a sectorului energetic românesc”, realizat de Ministerul Energiei în cadrul procesului de elaborare a unei noi Strategii energetice naționale. Dincolo de stilistica sentențioasă, ce oscilează între zeflemea și ton doctoral, autorul comite în articolul cu pricina o serie de confuzii, omisiuni și inexactități de analiză, a căror expunere și clarificare oferă prilejul unor necesare lămuriri pentru publicul interesat.
Probabil cea mai gravă eroare de interpretare ține de insistența dlui. Orășanu de a identifica menționatul Raport cu documentul final al Strategiei energetice. Evident, nu este vorba de Strategia energetică finalizată ci, după cum e clar menționat chiar pe prima pagină a Raportului, de un document de parcurs, parte a unui demers metodologic mai amplu, care a fost prezentat și explicat public încă din februarie în întâlniri cu părțile interesate, pe site-ul Ministerului Energiei și în presă.
Este utilă o prezentare pe scurt a reperelor elaborării noii Strategii energetice. În luna februarie a fost publicată analiza diagnostic a sistemului energetic, intitulată Analiza stadiului actual, care tratează in extenso subsectoarele energiei din România: resurse naturale, cerere și producție de energie, infrastructură, piețe și reglementări, cu puncte tari, vulnerabilități, oportunități și riscuri – însoțită de inventarul Angajamentelor naționale și internaționale ale României în energie.
Printre altele, Analiza stadiului actual oferă și o descriere detaliată a procesului de elaborare a Strategiei energetice. Sunt prezentate obiectivele strategice fundamentale (securitatea energetică, competitivitatea piețelor de energie și competitivitatea economică, și sustenabilitatea ecologică și climatică a activităților din energie), obiectivele strategice operaționale (menținerea unui mix de energie diversificat și echilibrat; decarbonarea sistemului energetic prin mecanisme ale pieței concurențiale; susținerea investițiilor în eficientizarea economică și decarbonarea sectorului energetic; interconectarea și integrarea în piețele regionale de energie; protecția consumatorului vulnerabil și diminuarea sărăciei energetice; îmbunătățirea guvernanței sectorului energetic; profilarea României ca pol energetic regional, la orizontul anului 2030). Așadar, critica dlui. Orășanu, cum că „Strategia” este lipsită de obiective și de direcție, e prost plasată.
Apoi, între 9 martie și 14 aprilie a avut loc etapa de analiză calitativă a sectorului energetic românesc – în fapt, cinci sesiuni de lucru, la care au participat specialiști de vârf din industrie, mediul academic și sectorul neguvernamental. Temele celor cinci sesiuni de lucru au fost: țiței, produse petroliere și gaze naturale; energie electrică; eficiență energetică, energie termică și cogenerare; guvernanța sectorului energetic; și securitate și diplomație energetică. Rapoartele întocmite după fiecare sesiune de lucru au fost supuse consultării publice și, cu observațiile și sugestiile consultării publice, stau la baza Raportul consolidat, ce face obiectul prezentei discuții.
Sunt importante câteva precizări în legătură cu natura și sensul Raportului. În primul rând, analiza calitativă a evidențiat deschiderea și transparența procesului de elaborare a Strategiei. Peste 250 de specialiști – în fapt, aproape 300, incluzându-i pe cei care au trimis observații ulterioare – au participat la acest vast și complex exercițiu consultativ. Departe de a fi motiv de deriziune, ca în titlul articolului dlui. Orășanu, participarea voluntară și constructivă a unui număr atât de important de specialiști constituie un element distinctiv și un punct forte al abordării noastre în elaborarea Strategiei energetice. Dar acest avantaj nu pare a fi evident pentru toată lumea.
Astfel, Răzvan Orășanu ne învață că „obiectivele … sunt eminamente politice și strategice și nu punem carul înaintea boilor – nu pot veni niciodată de la participanți prin distilarea gândului colectiv, trebuie anunțate și asumate de un ministru responsabil înainte de începerea procesului”; un alt articol de pe Contributors, acum câteva luni, trata cu sarcasm ideea că Strategia energetică se poate baza pe sesiuni de brainstorming.
Desigur, obiectivele strategice fundamentale sunt definite și asumate la nivel politic, însă dincolo de unele aspecte semantice, generalitatea lor le face relativ necontroversate. Pe de altă parte, operaționalizarea acestor obiective și, încă în și mai mare măsură, stabilirea de ținte concrete, de căi de acțiune și de mecanisme de transpunere a lor în politici nu pot fi independente de opiniile și preferințele părților interesate – urmând a fi eventual descoperite, impuse și asumate de „planificatorul luminat”. Dimpotrivă, întrucât obiectivele strategice fundamentale pot fi realizate în diferite configurații ale obiectivelor operaționale, acestea din urmă și căile corespunzătoare de acțiune sunt subiect de interpretare, dezbatere și chiar de dispută între părțile interesate. Ca atare, formularea lor trebuie să reprezinte o formă de exercițiu democratic, deși unul tehnic, încadrat de constrângeri stricte de ordin economic, tehnologic, ecologic și geopolitic.
Că așa stau lucrurile rezultă și din tentativa dlui. Orășanu de a schița unele „obiective prioritare”: „Cel mai important obiectiv ar fi probabil țintirea în următorii 25 de ani a unui preț al energiei mai mic cu între 30-50% față de nivelul actual, pentru susținerea competitivității economice, cu obiectiv secundar de pildă înjumătățirea până în 2025 a facturilor consumatorilor casnici.” (s.n.) Astfel exprimat, un „obiectiv prioritar” nu sună asertoric, ci mai degrabă ca o propunere într-o conversație, în care meritele și scăderile îi vor fi evaluate.
Este un atare obiectiv de scădere a prețului energiei consistent cu obiectivul deja asumat de integrare a României în piețele de energie regională și europeană, piețe pe care nu țara noastră nu le poate domina sau controla? În plus, este consistent cu necesarul foarte mare de investiții în infrastructură, tehnologie, eficiență energetică, protecția mediului etc? Nu e mai potrivit dezideratul piețelor funcționale de energie, bine reglementate și monitorizate, care să ofere consumatorului final cel mai bun raport calitate/preț al serviciilor energetice, concomitent cu politici eficiente de protecție a consumatorilor vulnerabili și de combatere a sărăciei energetice? Fără o analiză serioasă a unor astfel de aspecte, în compania experților cu cunoștințe tehnice avansate și experiență sectorială „la prima mână”, obiectivele vor fi stabilite „din poignet”, neputând fi impuse în mod legitim ca dimensiune a interesului național.
Un alt subiect de critică la adresa Raportului consolidat al analizei calitative privește cuprinsul său – mai exact, locul special acordat temei guvernanței sectorului energetic, pe care dl. Orășanu nu o consideră potrivită pentru tratare într-un document al Strategiei energetice. Fără a intra prea mult în detalii, trebuie observat că obiectivul îmbunătățirii fundamentale a guvernanței energetice s-a dovedit a fi o constantă a dezbaterilor în toate grupurile de lucru. Este vorba despre calitatea mediului instituțional și a actului administrativ în domeniul energiei, despre stabilitatea și predictibilitatea reglementărilor, despre transparență, debirocratizare și anticorupție. Aceste chestiuni nu pot fi relegate într-o notă de subsol, lipsită de valențe strategice; dimpotrivă, guvernanța unui domeniu atât de marcat de prezența covârșitoare a statului, precum energia, este un factor determinant pentru dezvoltarea sectorului și a economiei naționale.
În fine, ultima etapă în metodologia elaborării Strategiei energetice este modelarea cantitativă a datelor din sectorul energetic românesc. Ministerul Energiei a finalizat procedura de selecție prin licitație publică a unui consultant internațional de primă mărime, care va dezvolta trei scenarii, definite prin seturi distincte de politici energetice. Pentru fiecare scenariu, vor fi realizate proiecții în orizontul de timp al Strategiei (2030, respectiv 2050) pentru producția indigenă de energie, pentru importul net, pentru consumul primar, pentru cererea finală pentru producția totală de energie electrică, pentru cererea finală de energie electrică, pentru consumul casnic de energie, pentru cererea de combustibili, pentru evoluția intensității energetice, pentru necesarul de investiții, pentru emisiile de gaze cu efect de seră și pentru evoluția nivelului de sărăcie energetică.
Datele de intrare vor fi proiecțiile pentru creșterea economică totală și sectorială a economiei românești, cele de venit mediu și de distribuție a veniturilor populației, tendințele demografice naționale, evoluția estimată a costului tehnologiilor de producere a energiei, evoluția prognozată a costurilor petrolului, gazului natural, cărbunelui, uraniului și al tonei de dioxid de carbon, precum și o serie de modificări anticipate ale politicilor energetice. Echipa de proiect a pregătit un set extins de date despre capacitățile de producție, durata lor tehnică de viață, randamente, emisii, autorizații de mediu etc, precum și despre investițiile probabile în noi capacități.
Premisele generale ale modelării sunt următoarele: menținerea unui mix energetic diversificat și echilibrat; utilizarea eficientă a resurselor energetice indigene; neutralitatea tehnologică (adică egalizarea condițiilor de piață pentru toate tehnologiile apte să se încadreze în standardele de eficiență și de emisii stabilite prin directive europene); minimizarea costurilor energiei la consumatorul final; asigurarea adecvanței sistemului electroenergetic național (adică a siguranței sale în funcționare).
Modelarea va fi realizată cu modelul PRIMES, frecvent utilizat la nivel european, și cu instrumentele sale aferente, rezultatele urmând a fi livrate în a doua parte a lunii septembrie. Acestea vor fi apoi armonizate cu concluziile analizei calitative și prezentate în draft-ul Strategiei energetice, care va fi pus în dezbatere publică la sfârșitul lui septembrie 2016. După dezbaterea publică, va fi definitivat documentul final al Strategiei Energetice a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050, care va fi asumat de Ministerul Energiei și de Guvernul României.
În aceste condiții, deși dl. Orășanu pare a fi înțeles că etapa de modelare urmează a fi realizată, înverșunarea sa – desfășurată pe o bună parte a articolului – în a denunța lipsa de proiecții privind cererea și oferta de energie, necesarul de investiții etc, este greu de justificat.
Cu titlu de „inspirație externă”, dl. Orășanu evocă două documente americane: mai întâi, ca mostră de document strategic, Planul Strategic pentru 2014-2018 al Departamentului pentru Energie (DoE) al Statelor Unite; apoi, ca sursă utilă de informație („de altfel, ‚americanii săracii’ ne-au și scris un paper…”), studiul Romania’s Energy Crossroads, publicat la începutul lunii iunie de think-tank-ul CEPA (Center for European Policy Analysis) din Washington.
Cel dintâi este, de fapt, planul de acțiune pe cinci ani al DoE, care reprezintă, într-adevăr, un model de claritate și concizie, dar care diferă structural de un document de proiecție strategică pe termen lung. În plus, este instructivă trimiterea la stakeholder engagement, prin care DoE recunoaște contribuția părților interesate (angajați ai departamentului, laboratoare naționale – DoE are în subordine nu mai puțin de 17 astfel de laboratoare naționale, în care are loc cercetare fundamentală și aplicată de vârf în domeniul energiei – membri ai Congresului și public interesat) la realizarea Planului Strategic. Cât privește studiul CEPA despre opțiunile strategice de securitate energetică ale României, el nu „ne-a fost scris de americani”, ci de un colectiv de specialiști români, care îl include pe subsemnatul alături de alți cinci membri ai think-tank-ului românesc Energy Policy Group, precum și de alți experți, printre care și actualul ministru al energiei, Victor Grigorescu.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
