În timp ce Bruxelles-ul pare un câmp de bătălie pregătit pentru marea înfruntare – revizuirea Cadrului Financiar Multianual (CFM) al Uniunii Europene (UE) 2014 – 2020 pentru a răspunde provocărilor ridicate de valul de refugiați – autoritățile române trebuie să știe clar ce obiective au, cine ne sunt aliații, care sunt riscurile şi să fie pregătite pentru negocierile care vor urma.
În această săptămână, am votat, la Strasbourg, prioritățile Parlamentului European pentru revizuirea Cadrul Financiar Multianual (CFM) al Uniunii Europene (UE) pentru perioada 2014 – 2020. Cadrul Financiar Multianual al Uniunii Europene este, pe scurt, bugetul multianual al UE 2014 – 2020. Aceste priorități vin înaintea propunerii de revizuire a perioadei cadrului financiar pe care Comisia Europeană o va adopta până la finalul acestui an.
Buget vechi, priorități noi
Toată lumea are așteptări ridicate de la această propunere de revizuire a bugetului european, mai ales că, în prezent, operăm într-un cadru bugetar adoptat în 2013, deci înainte de valul de refugiați veniți în Europa, dar și anterior invaziei Rusiei în Ucraina. Problema majoră este că actualul buget multianual a fost construit în jurul priorității de la momentul adoptării lui, adică nevoia de revenire la creștere economică sustenabilă prin generarea de locuri de muncă, investiții în infrastructură, cercetare, inovare și prin finanțarea politicilor tradiționale ale Uniunii Europene (UE), precum coeziunea și agricultura.
Ne aflăm acum în situația în care noile priorități apărute între timp, criza refugiaților, situația din Vecinătatea estică, nu pot fi finanțate adecvat din cauză că reglementările europene plafonează alocările pentru categoriile bugetare destinate combaterii efectelor crizei refugiaților sau acțiunii externe, iar instrumentele bugetare pentru situații neprevăzute fie sunt prea rigide, fie nu sunt mobilizate suficient de des.
Soluții de revizuire: buget mai mare sau mai multă flexibilitate
În prezent, discuția despre revizuirea bugetului se poartă în jurul a două posibile soluții: alocăm mai mulți bani pentru bugetul comunitar, în special pentru stoparea fluxului de refugiați și acțiunea externă a UE, sau extindem flexibilitatea actualului buget. Această extindere s-ar putea traduce fie printr-un transfer mai ușor de resurse între capitolele bugetare, fie prin introducerea unor prevederi care să ne permită mobilizarea de resurse noi doar atunci când apar noi priorități sau dacă Uniunea se confruntă cu crize pentru care nu există resurse bugetare suficiente.
Prima soluție, deși este de dorit, fiind în permanență cerută de către Parlamentul European, are slabe șanse de reușită pentru că statele membre contributoare nete la buget nu vor să dea mai mulți bani către Uniunea Europeană. Valul de populism antieuropean din unele state occidentale îi face pe actualii lideri foarte sensibili și reticenți la propuneri de majorare a bugetului.
Soluția a doua este o mai mare flexibilitate bugetară. Însă ce înseamnă această flexibilitate și cum poate ea afecta România? Parlamentul European propune ca instrumentele speciale din buget care permit să se mobilizeze bani în plus față de cei prevăzuți să devină cu adevărat funcționale și, în același timp, să aibă o valoare mai mare.
Până în prezent, mobilizarea unor bani pentru situații neprevăzute se putea face cu condiția ca acei bani să fie compensați de la alte capitole bugetare sau din bugetele anilor următori. Acest lucru înseamnă că, practic, mobilizarea a 1 miliard de euro în anul 2017 pentru securizarea frontierelor trebuie să fie compensată fie în același an prin reduceri de la alte rubrici bugetare, fie diminuând plafoanele bugetare ale anului/anilor următori.
O altă variantă este folosirea banilor neutilizați la buget într-un an ca venit la bugetul pentru anul următor. În prezent, bugetul UE nu poate avea surplus sau deficit, deci ceea ce rămâne neutilizat într-un anumit an (sau din cauză că unele state membre au absorbit mai puține fonduri europene decât au estimat, ori din cauză că Uniunea a colectat o sumă mai mare din amenzi sau penalități) se întoarce la statele membre sau diminuează contribuția acestora în bugetul pentru anul următor. Parlamentul cere ca acești bani să rămână în buget și să poată fi folosiți pentru prioritățile UE.
Ce are de făcut România
Impresia mea este că încă nu s-a conturat la nivel național o strategie concretă privind viitoarele discuții referitoare la revizuirea bugetului. Se știe că nu dorim tăieri de fonduri, asta deși istoria recentă ne arată că nu suntem capabili să cheltuim acele fonduri europene care ni se pun la dispoziție gratuit, argument folosit împotriva noastră de cei care vor reducerea fondurilor de coeziune. (În această situație, ce putem face noi cel mai bine este să absorbim în mod eficient toate fondurile de coeziune care ne stau la dispoziție, investind în proiecte de infrastructură cu impact pozitiv pe termen lung care să ducă la creșterea competitivității României – infrastructura rutieră, cercetare, inovare etc.).
Ca vicepreședinte al Comisiei pentru bugete a Parlamentului European și raportor din partea Grupului PPE pentru bugetul UE din 2017, eu am stabilit care sunt prioritățile bugetare și, timp de mai multe luni, am avut runde de negocieri pentru a-mi impune amendamentele, care au și fost votate ca atare. Acestea vizează creșterea alocărilor financiare pentru proiectele de investiții, îmbunătățirea gestionării fondurilor menite să stopeze fluxul de refugiați către Europa, precum și alocări suplimentare pentru statele din Vecinătatea estică.
Acum este momentul ca Guvernul României să dezvolte o strategie clară de poziționare în viitoarele negocieri, care să includă prioritățile țării noastre, posibile alianțe cu alte state membre pentru atingerea acestor priorități, linii roșii (adică acele chestiuni pe care nu le vom putea accepta sub nicio formă) și, mai ales, proceduri pentru atingerea acestor obiective: ce ne dorim să obținem, cu cine stăm de vorbă, când, ce oferim la schimb. Altfel, riscăm din nou să pierdem trenul fondurilor europene, ceea ce va oferi la negocierile pentru bugetul multianual de după 2020 și mai multe argumente dușmanilor politicii de coeziune, politică de care România beneficiază din plin pentru că în baza acesteia țara noastră primește fonduri europene structurale de miliarde de euro pentru investiții interne.
