În aceeaşi săptămână în care PNL opta în favoarea candidaturii lui Marian Munteanu,iar Rareş Bogdan oficializa cultul mediatic al noului Salvator al României, la Sinaia un grup european se întrunea, sub semnul ideii, nobile, de apărare a continentului. În centrul acestei iniţiative, patronate de un europarlamentar român cercetat pentru acte de corupţie, Marine Le Pen, cea pe care entuziaştii participanţi la colocviu au salutat-o ca pe expresia unei întregi speranţe politice. Două semne care indică capacitatea unui nou curent politic, etnocratic, anti-liberal şi anti-capitalist, de a se impune, prin vehemenţa sa contestatară şi prin potenţialul mesianic pe care îl poate genera.

Ioan StanomirFoto: Arhiva personala

Întâlnirea de la Sinaia este doar cel mai recent dintre eforturile de a constitui, sub directă influenţă putinistă, o internaţională a dreptei radicale. Ideologic şi financiar, autocraţia de la Moscova este unul dintre cei mai importanţi sprijinitori ai extremismului european: recente anchete americane au dovedit extinderea şi ramificaţiile neliniştititoare ale acestei implicări. Vocaţia rusă de intoxicare şi de subminare este mai activă ca niciodată, iar ţinta pe care o urmăreşte este consolidarea unei politici a fricii,izolării şi complicităţii.

Prezenţa la Sinaia a unor personalităţi din cercul de fondatori al grupării lui Marian Munteanu, Florin Zamfirescu şi memorabilul “ stegar dac” , confirmă relaţia care s-a stabilit, intelectual şi organizatoric, între această iniţiativă şi comunitatea europeană a dreptei radicale. Apelul la “sufletul naţional”, la identitate şi la apărarea patriei sunt temele prin care mişcarea lui Marian Munteanu se integrează, organic, în acest curent. Participarea lui Mircea Dogaru, personalitatea ce face legătura intre stalinismul naţional şi USL, este parte din acest tablou de familie ce nu mai poate surprinde pe nimeni. Alianţele care se confirmă acum vor domina anii care vin.

Umbra lui Putin se intinde, prin intermediul acestor auxiliari zeloşi, asupra Europei. Temele pe care întrunirea de la Sinaia le-a reciclat nu sunt noi- de la etnocraţie la autohtonism şi revendicarea suveranităţii naţionale, ele sunt ingrediente deja clasice ale acestui imaginar politic. Mantia de Cruciaţi ai Europei pe care dreapta radicală europeană o îmbracă este aceeaşi pe care o poartă patronul de la Kremlin. Vocile lor se confundă intr-un singur efort propagandistic. Izolaţionismele naţionale se unesc în acest izolaţionism european.

Europa la care visează aceşti profeţi ai naţionalismului tribal este una nu doar eliberată de tutela americană “ imperialistă”, ci şi de îngrădirile politicii comune. Viziunea unei case comune, de la Atlantic la Urali, revine în intervenţiile lui Marine Le Pen- în locul unui alt “război rece”, o deschidere care să anunţe o altă eră istorică, de colaborare fructuoasă. Solidaritatea dintre dreapta radicală europeană şi Rusia este întemeiată pe afinităţi intelectuale şi pe un sentiment comun anti- american. “Europenismul” pe care îl propun este, în cele din urmă,o capitulare faţă de Rusia. Recunoaşterea anexării Crimeeii este doar un detaliu ce confirmă această tendinţă de conciliere laşă.

Căci Europa naţiunilor, liberă de dictat birocratic şi de ingerinţe americane, va fi, în cele din urmă, un protectorat rusesc, incapabil să reacţioneze la avansul autocraţiei de la răsărit. Recunoaşterea hegemoniei ruse în Ucraina este doar debutul unei reconfigurări strategice. Colaborarea cu Rusia poate implica acceptarea unui nou imperiu în Estul şi Centrul Europei, ca şi încurajarea unei ambiţii la nivel global. O Europă fragmentată, dependentă şi complice, iată viitorul care se desenează, sub semnul delirului autohtonist şi suveranist.

Ostilitatea faţă de libertatea economică este, la rândul ei, înscrisă în genomul acestor mişcări. Capitalismul oligarhic din Rusia are în dreapta radicală un avocat tenace. “Frontul naţional” este imaginea acestei sinteze a extremelor- el este autenticul succesor al stalinistului PCF în materie economică. Autarhia europeană pe care o recomandă dreapta radicală este poarta deschisă imperialismului rus.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro