Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Romania, greu de aparat

de Nicolae Tecu     Contributors.ro
Luni, 28 martie 2016, 9:52 Actualitate | Opinii

Nicolae Tecu
Foto: Arhiva personala

Motto: Daca o casa este dezbinata impotriva ei insasi, casa aceea nu poate dainui – Iisus Hristos

Uitandu-ma la starea lumii nu pot evita concluzia ca este una de mare complexitate cu dificultati majore la orizont, atat economic cat si politic si militar. Si, gandidu-ma la Romania, am impresia repetata ca, desi a facut progrese in ultimii 25 de ani, elitele continua sa persevereze in esecul de a conduce tara spre o pozitie defensibila economic, politic si militar.

Zona Euro este tinuta in viata de catre Banca Centrala Europeana, neclar insa pentru cat timp. Problema principala nu a fost rezolvata (renegociera poverii ajustarii dintre Germania si “periferia” Europei), desi pe plan pur economic ajustarea da inainte cu multa durere la “periferie” si cresteri salariale in Germania. Criza migrantilor ameninta unitatea politica a Europei. Dna Merkel incearca din rasputeri sa gaseasca o solutie europeana pentru ca altfel aranjamentul european din ultimii 15 ani, foarte profitabil pentru Germania, va lua sfarsit.  Din pacate sansele unei solutii la criza migrantilor sunt foarte mici pentru ca UE nu are coeziunea politica, banii, institutiile si viziunea sa rezolve criza. Poate Europa sa rezolve situatia din Siria? Si chiar daca influxul de imigranti se opreste peste noapte, exista milioane de oameni care trebuie integrati de aici inainte, la care se adauga vechile probleme economice. In aceste circumstante, probabilitatea ca urmatorii zece ani sa fie buni pentru Europa si pentru marele castigator european, Germania, sunt destul de mici.

Germania a fost unul din marii castigatori ai globalizarii care a avut loc in ultimii 30 de ani, si mai ales din 2000. Este o tara deosebita cu un rol important. In ciuda acestor lucruri, este dificil de crezut ca Germania va ramane la fel de puternica cu o economie care depinde de Europa si de globalizare intr-un moment in care atat Europa cat si globalizarea mai degraba vor descreste.

Marea Britanie joaca jocul de echilibrare pe care l-a jucat secole la rand, incercand sa previna transformarea Europei continentale intr-o amenintarea pentru interesele sale economice. De ce sa nu negocieze cu UE? Daca nu joaca tare, ajunge un satelit al Europei continentale in care Parisul si Frankfurt iau din afacerile Londrei (de exemplu, prin diferite feluri de reglementari). Diversi analisti discuta pericolele iesirii Regatului Unit din UE pentru Marea Britaie, presupunand ca UE va ramane ca acum. O iesire britanica, schimba insa natura UE in mod fundamental si puterea Europei continentale poate descreste. Motivul principal este ca Marea Britanie introduce un precedent de iesire din zona de comert liber care poate fi urmat de membri nemultumiti ai UE.

Rusia are probleme economice mari pentru ca depinde in mare parte de preturile la energie. Slabiciunea economica si geopolitica a Rusiei o face foarte agresiva, desi victorioasa este doar pentru ca Europa este foarte slaba. Daca SUA si Europa au profitat de slabiciunea URSS in anii 1980, de ce nu ar profita si Rusia acum de slabiciunea UE pentru recrearea zonei sale de influenta? Rusia nu se va opri pentru ca nu are nimic de castigat prin oprire. S-ar putea chiar sa piarda.

SUA se descurca mai bine, fiind mai putin dependente acum de restul lumii decat in trecut. Par sa isi doreasca ramanerea in Estul Europei. Exista, insa, un pericol real ca SUA se va retrage din lume, iar o retragere rapida ar fi foarte periculoasa. Economia Chinei incetineste impovarata de datoriile create de un model de crestere ajuns peste limitele responsabile.  Nici o tara nu pare sa fi reusit tipul de tranzitie pe care China trebuie sa o parcurga acum fara probleme economice considerabile. Povestea chineza de success din ultimii 30 de ani este foarte probabil la un capat de linie.

In acest context se prezinta Romania, dupa unii, o tara stabila. Dl Hurezeanu, ambasadorul la Berlin, afirma ca Romania are ceva ce Europa isi doreste, dar nu gaseste: stabilitatea convietuirii intre etnicitati si interese diferite, ceea ce domnia sa numeste “interculturalitate” ([1]). Romania este parte a NATO si are un parteneriat cu SUA prin care Romania este protejata de agresiuni externe. Se poate spune ca Romania s-a descurcat binisor din punct de vedere economic in ultimii ani, si ca si-a castigat atentia investitorilor straini. Avem chiar un guvern technocrat care pune capac luptelor politice ce risca sa afecteze traiectoria curenta a tarii. S-ar putea spune ca Romania a facut progrese masurabile in ultimii 25 de ani, chiar daca incet.

In realitate, nimic nu e chiar ceea ce pare, iar pozitiile economice, politice si militare ale Romaniei par destul de vulnerabilie, atat din motive curente cat si sistemice.

Din punct de vedere geopolitic interesul Romaniei este sa stea aproape de SUA pentru ca este singura putere care poate aduce asistenta financiara si militara in caz de dificultate. Desigur, nimic nu e pe degeaba, dar e mai bine decat o Romanie in sfera de influenta a Rusiei sau a Germaniei. Din pacate, Romania pare sa curteze aprobarea Germania spre dezavantajul celei a SUA, dupa zece ani de pro-americanism. De ce? Omeneste vorbind, Germania nu o sa fie la fel de puternica in viitor cum a fost in ultimii zece ani. Nu poate sa ofere nici asistenta financiara, nici militara. In ciuda realitatii ca Germania nu poate oferii mare lucru unei tari care are nevoie de dezvoltare economica si securitate militara, Romania pare ca doreste o relatie Bucuresti-Berlin mai apropiata ([2]- ideea a fost avansata in termenii inlocuirii Londrei cu Berlinul pe axa Bucuresti-Londra-Washington). Mult noroc in dificultate. Mai ales daca dificultatile vin din cauza destramarii Europei.

Pe de cealalta parte, fragilitatea de acasa a Romaniei este un fenomen profund, produsul unei administrari defectuoase a tarii. In ultimii 25 de ani elitele au irosit o oportunitate sa creeze un nou contract social cu populatia, un contract care sa dea coeziune in vremuri grele. Curenta stare de liniste a tarii este bazata pe situatie economica relative linistita in lume, presiune destul de mica din partea Rusiei si lipsa unor probleme sociale. Daca contextul se schimba, slabicunile Romaniei vor iesi in evidenta. Bunastarea economica a Romaniei depinde de starea sistemelor finaciare si a economiilor tarilor dezvoltate. Este greu de crezut ca o criza sau incetinire economica sunt departe in momentul acesta. Cand vor veni vremurile grele, liderii vor lua decizii grele, ca si in trecut, iar riscul instabilitatii politice si sociale este mult mai mare decat se crede.

Liderii actuali se impart in doua categorii: tehnocratii, care par capabili sa ia anumite decizii, si politicienii. Tehnocratii nu pot face nimic deosebit fara politicieni, iar acestia din urma nu au credibilitate. Cand nu mai ai credibilitate, dar ceri sacrificii…te-ai ales cu o mare problema. Per total, multi lideri romani par a fi or incompetenti or necinstiti (vedeti, de exemplu, multiplele doctorate mai mult sau mai putin plagiate, [3]), dar, in orice caz, incapabili sa asigure servicii de baza si o domnie a legii care sa tina tara unita la nevoie.

Daca liderii si elitele ar fi zidit o masura de credibilitate (sau pastrat in cazul lui Iohannis), tara ar avea o pozitie mai solida. Dar cu o clasa politica incapabila sa asigure un minim de servicii civilizate (politie, pompieri, sanatate, admistratie, transport, educatie) si incapabila sa creeze o bunastare comuna, tara este mult mai vulnerabila in fata instabilitatii sociale decat pare.

Ce anume tine unite diferite interese si etnicitati? O bunastare comuna si o domnie a legii care permit cetatenilor sa isi urmareasca interesele de o maniera predictibila, constructiva si solidara. Or Romania nu a avut in ultimii 25 de ani aceste lucruri, ceea ce a dus la crearea unui sistem de caste cu liderii privilegiati si membrii aparatului de securitate in primul grup, un al doilea grup de indivizi care au parasit tara cautand o viata mai buna, un al treilea grup de pensionari si angajati la stat care depind de politicieni, si, in final, o felie de cateva milioane de indivizi productivi care reusesc sa aiba o viata buna muncind din greu, de multe ori in IT sau pentru multinationale. Aceste caste sunt jucate pe degete de elite (neomogene, desigur) in scopuri cu orizont limitat. De exemplu, diaspora este buna pentru anumite alegeri, dar ignorata si dispretuita in rest (cati parlamentari din peste 500 reprezinta cei mai mult de 10-20% de romani care traiesc in afara tarii?)

Contractul social in Romania pare sa fie caracterizat de expresia “fiecare pentru el”, cu foarte putina solidaritate si interes national. In Romania fiecare individ sau grup este mai castigat daca da foc la tara urmarindu-si propriul interes (vorbind metaforic, desigur). Aici este marea vulnerabilitate a tarii. Nu poti sa iti alegi vecinii, poate nu-ti permiti sa cumperi aliati, dar poti macar sa nu iti distrugi relatiile de familie. Acesta este locul unde liderii au esuat complet in ultimii 25 de ani. Nu au creat un minim de coeziune si consens constructiv in societate.

Cand Iohannis a castigat alegerile, am crezut ca Romania poate merge in directia buna. Domnia legii facuse ceva progrese in cei zece ani dinainte si am crezut ca sub Iohannis, trendul va continua. Dar liderii politici si cei ai aparatului de securitate au decis ca este mai bine pentru ei sa mearga singuri mai departe.

Ganditi-va de exemplu la acea Miercuri Neagra in care presedintele Iohannis a calcat justitia in picioare de dragul Antenei 3, o televiziune asociata cu un fost colaborator al Securitatii, individ condamnat in instanta si inchis la ora actuala. Actiunile domnului Iohannis ar putea fi interpretate ca o mica scapare, doar ca nu sunt. Din perspectiva sigurantei nationale sunt un dezastru. Imaginati-va un scenariu in care Antena 3 ar fi fost influentata de bani rusesti, ar fi fost condamnata la plata unor daune in instanta pentru activitati de spalare de bani si ar fi incercat sa provoace tulburari sociale. Sau imaginati-va tulburari etnice in centrul Romaniei cu cereri legate de transferuri economice mai bune de la guvernul central. Cum poate statul roman sa bage frica in cei raufacatori si sa dea incredere ca poate duce la bun sfarsit reformele promise? Poti sa iti bati joc de multe, dar nu de simtul dreptatii (sau, reformulat, poti sa iti bati joc in vremuri bune, dar o sa te coste in vremuri grele). Cum poti sa ceri sacrificii de la cetatenii tai daca tu nu esti dispus sa pui in aplicare o sentinta judecatoreasca care cere confiscarea unor bunuri in valoare de 60 de milioane de euro de la un individ corupt?

Un alt exemplu ar fi faptul ca fostul prim ministru inca nu a fost tras la raspundere pentru faptele sale din vara lui 2012 in care a incercat sa taie atributiile Curtii Constitutionale prin ordonanta de urgenta ([5]) si in care a complotat la schimbarea conducerii tarii in termen de cateva zile. S-ar putea spune ca totul a fost facut la limita legii si ca domnia sa a actionat politic. Pot sa ii intreb pe specialistii in siguranta nationala de ce se indoiesc de capacitatea inamicilor de a profita de slabicunile legii pentru a submina tara? Daca liderii intitutiilor de aparare nu pot proteja tara in cazul in care o serie de politicieni incearca sa schimbe ordinea constitutionala in cateva zile, cum vor putea apara tara in alte situatii? Mai mult, partenerul de la aceea vreme a domnului prim-ministru, se incalzeste sa preia conducerea tarii dupa ce partidul sau devine partid unic ca urmare a unor legi electorale proaste si a unei ordonante de urgenta. Se pare ca regula jocului este “submineaza si castiga”! Ori dai de pamant cu interesul national si castigi putere si avutie, ori te retragi pe mosie si iti vezi de bunastarea peste medie. Si ne intrebam de ce suntem coada Europei.

Aparatul de aparare este si el un exemplu de “fiecare pentru el”. Avem n (mai mult de 5) servicii secrete care se lupta intre ele pentru influenta politica. De exemplu, in toamna 2014 seful SIE s-a dat demisia si a intrat imediat in campania electorala pentru presedinte. Despre domnul Ponta s-a spus ca a fost sprijinit in lupta electorala de catre SIE, iar domnul Iohannis de catre SRI (sa deducem noi, cei prost informati, ca SIE a fost in spatele loviturii incercate de catre domnul Ponta la adresa Curtii Constitutionale?) Este normal sa existe o masura de competitie intre aceste grupuri, dar in Romania se pare ca ele nu se intrec numai in adunarea de informatii, ci se lupta pentru influenta politica considerabila, gasind noi moduri de a submina separarea puterilor in stat. Grozav mod de aparare al tarii! Asigurati-va totusi ca nu veti fi calcati in picioare in timp ce va luptati unii cu altii.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro













4376 vizualizari

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version