Circulă prin târg vorba că nu contează cine intră în consiliul de administrație al televizunii publice, fiindcă oricum insolvența o așteaptă. Dar, să vezi drăcie, pentru intrarea în insolvență este necesar votul Consiliului de Administrație. Așadar, contează cine va fi acolo, ca să pună în operă o decizie luată în viteză, fără o reflecție serioasă, de politicienii care azi conduc parlamentul. Au apărut în ani analize consistente privind situația televiziunii, statistici și comparații academice la nivel european, există numeroase lucrări despre mediile publice și mutațiile sale în lume, dar ”bibliografia” nu e de nasul politicienilor, care preferă improvizația și deciziile interesate. Naivii se pot întreba de ce au fost adesea așezați de partide în CA aceeiași indivizi, mandat după mandat, la TVR și la radioul public, după ce s-a demonstrat că nici managementul, nici consiliile de administrație nu-și făcuseră bine treaba, drept care raportul anual a fost respins și CA demis înainte de încheierea mandatului. Răspunsul nu e de domeniul logicii, al eficienței, al competențelor sau bunei administrări: au fost reconfirmați de regulă clienții fideli ai partidelor (sau nevestele lor!), trimiși acolo să rezolve, pentru o mie de Euro indemnizație lunară, angajarea unor protejați de partid, intervenții în programe în beneficiul protectorilor și alte șmecherii. Dacă vasalii politici trimiși în consiliile de administrație gros remunerate ale marilor companii cu capital de stat aveau, conform presei, obligații de sponsori în campanii (un fel de ”parandărăt” din indemnizațiile uriașe), cei de la radio și televiziunea publice au avut de livrat obediență, aranjamente private și o adâncă tăcere (cu foarte rare excepții) privind situația mass-media publice. În beneficiul concurenței.
La unison cu moravurile clasei politice, TVR și SRR au dezvoltat în oglindă un sistem de privilegii, multiplicat cu fiecare nouă conducere. Asta nu se poate face decât cu oportuniștii care stau rezemați de ușă la sediile partidelor. Când Irina Radu a împărțit preferențial, din faliment, prime de Crăciun și majorări de salarii, nimeni n-a țipat. Acum și-a asigurat un loc în CA pe listele PSD, după ce Am semnalat anul trecut un caz care reflectă la ce fel de învârteli, adesea meschine, se dedau abonații la fotoliile CA din TVR.
Să ne reamintim cazul Raico Cornea, din nou pe listă:”De opt ani nelipsit din Consiliul de Administrație al TVR, propus perpetuu de grupul minorităților (”la vot slavii bat întodeauna”, explică Varujan Pambuccian, șeful grupului parlamentar, minunea), le-a supraviețuit președinților Sassu, Lăzescu, Săftoiu, Tănase. Pentru participarea la ședințe lua în mână cam 3000 lei pe lună. Oportunist la vot, este totuși cu sufletul la stânga, ca și protectorul său, eternul deputat Gvozdenovici. Dar Raico Cornea este și angajat în TVR, ca videojurnalist la ”minorități”, cu un salariu net de peste 3000 lei. Să vedem ce face el pentru acești bani. Din tabelul obținut de jurnalistul Daniel Befu de la conducerea TVR, reiese că numitul Raico a realizat 21 de materiale din ianuarie până în august 2015. Majoritatea știri sau reportaje de știri de 2-4 minute, în coautorat. Materiale mai lungi de 20 de minute sunt numai trei, dintre care un concert la înregistrarea căruia nu a fost prezent. Aritmetica zice că în 8 luni, adică în 240 de zile, a realizat câte un material la 10 zile. Sau nici atât: în luna martie figurează cu o singură știre de 4 minute.Trai pe vătrai! Nu e pentru toți, e doar pentru privilegiați. Un reporter obișnuit produce minim o știre-două pe zi, pe un salariu mai mic. Raico Cornea și-a angajat și soția în TVR, fără calificare specifică. Prin Hotărârea CA nr.80/2011, dl.Cornea și-a modificat postul din ”realizator” la TVR Timișoara în ”videojurnalist”, iar postul său a fost transformat în ”secretar de redacție”, pentru soția sa. Evident, ocupat prin concurs cu candidat unic. Alți bani, vreo 2500 lei, la teșchereaua familiei. Cu toate că Legea 41/1994 interzice, totuși Raico Cornea este concomitent director media la Uniunea Sârbilor din România, pe aprox.1500 lei lunar. Nu l-a deranjat nimeni că încalcă legea, deși un avertizor de integritate a semnalat în 2013 ilegalitatea. Să mai zici că nu se trăiește bine în falimentara televiziune publică !”. Protestele de grup împotriva nominalizării de către PNL ca membru în CA a Oanei Stăciulescu, compromisă la Antena 3 și nu numai, sau mirarea că din nou apar vechi nume fără glorie de la UDMR, PSD, UNPR etc., arată că există un segment rațional al societății, care cere criterii. Un segment deocamdată îngust. Președinția, mereu la înălțime, demonstrează că are criterii în nominalizare: Christel Ungar, soția penelistului Cristian Țopescu, este sibiancă și face emisiunea în limba germană. La CNSAS apare ca informatoare a Securității, racolată în 1987, cu angajament semnat sub numele conspirativ de ”Laura”, dar absolvită de legea ambiguă a accesului la dosar. Păi vedeți? Salariații parcă și-au ales acum mai cu cap, dintre jurnaliștii cu atitudine, reprezentanții în CA. Proiectul de modificare a Legii 41/1994 a senatorului Georgică Severin (indiferent cine l-a elaborat) conținea condiții de nominalizare ca prestigiu profesional și civic, experiență în media, capacitate decizională etc., precum și o măsură necesară, separarea funcției manageriale de funcția prezidențială. Dar proiectul a fost respins, spre ușurarea pedegeului de la radio, incompatibilul Ovidiu Miculescu, care, speriat că în fuge scaunul, a comandat o campanie rediofonică împotriva modificării legii. Mai îngrijorate de soarta TVR s-au arătat organizațiile internaționale ca Asociația Europeană a Jurnaliștilor, EBU și Federația Europeană a Jurnaliștilor care semnala că jurnaliștii nu trebuie să plătească cu libertatea ”gestiunea haotică” a mediilor publice românești. Vor plăti.
