Scriam recent ca SRI nu este Securitatea. Nici Antena 3 nu este “Saptamana”. Nici Rares Bogdan nu este Corneliu Vadim Tudor. Dar exista invarianti tematici, o simbologie, o demonologie si o demagogie care unesc aceste entitati si persoane: conspirationismul maniacal, convingerea, reala ori simulata, ca “patria este in primejdie”, repulsia fata de alteritate, de diferenta, dispretul pentru autonomia persoanei. Am colaborat excelent cu Keno Verserk si depun aici marturie pentru obiectivitatea sa jurnalistica. Da, imi mentin afirmatia inclusa in articolul din “Der Spiegel” care a provocat isteria mediilor sovine: retragerea ordinului “Steaua Romaniei” lui Laszlo Tokes cu argumente din recuzita toxica a national-securismului, este revansa Securitatii.
Sigur, pentru cei care vad pretutindeni numai “catei de-ai lui Basescu” (spre a-l cita pe Ion Iliescu), exista intotdeauna ceva si cineva obscur in spatele unui demers jurnalistic si/sau academic lipsit de partizanat. Obisnuiti sa fie in slujba cuiva, acesti ipochimeni cred ca toata lumea este cumparabila, manevrabila,santajabila. Ei bine, se inseala. Am terminat recent un artricol despre “The Romanian Ideology” scris in colaborare cu istoricul Bogdan Cristian Iacob. Dezlantuirea de ura, furtuna excrementiala (vorba lui Marius Stan) care s-a abatut asupra jurnalistului german confirma cele mai persimiste dintre concluziile noastre. Old habits die hard, indeed. Din nefericire, natioanl-securismul pare sa fie alive and well…
