De vreo cateva luni incoace am fost cu totii martorii unei dezbateri publice ad-hoc pe marginea lucrarilor stiintifice publicate de catre persoanele private de libertate. Am ascultat in tot acest timp numeroase opinii mai mult sau mai putin informate despre legitimitatea, corectitudinea sau legalitatea unui astfel de demers. Am fost chiar impresionat sa ascult de la o persoana bine cunoscuta in Romania o definitie foarte exacta a lucrarii stiintifice. In orice caz, mi-a fost clar ca publicul este divizat intre mai multe puncte de vedere. Unii considera ca in penitenciar nu poate fi realizata o lucrare stiintifica. Altii critica procedura prin care aceste lucrari au fost declarate stiintifice. O alta parte a publicului deplange coruptia care pare ca a invaluit acest fenomen.
Fara a avea pretentia ca voi discuta toate aceste perspective si profitand de relativul calm instalat dupa suspendarea articolului 96 alin 1 lit. f) din Legea nr. 254/2013, as vrea sa aduc in atentia publicului un punct de vedere tehnic sau penologic.
Scurt istoric
Prima data cand se face legatura dintre liberare si redactarea unei lucrari stiintifice este in Legea 23/1969 pricind executarea pedepselor. La art. 24 se arata ca persoanele care ‘au elaborate lucrari stiintifice, recunoscute de organele competente si care, prin aplicarea lor in practica, contribuie la dezvoltarea economiei nationale ori a stiintei’ pot fi propuse spre gratiere.
Mai mult, cateva articole mai jos, Legea prevede ca la liberarea conditionata se considera ‘trei zile executate pentru doua zile muncite’ la elaborarea lucrarior stiintifice sau la inventii/inovatii (art. 26).
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal preia ad literam aceasta prevedere (art. 76 alin. 1 lit. f)). In temeiul acestei Legi, precum si a Regulamentului sau de aplicare, directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor adopta Decizia nr. 619/2011 privind organizarea muncii persoanelor private de libertate. Nu discutam aici despre legalitatea sau corectitudinea acestei Decizii. O parte dintre deficientele sale structurale au fost discutate pe www.snlp.ro.
Sectiunea 8 din aceasta Decizie este dedicata elaborarii lucrarilor stiintifice publicate si a inventiilor. Pe scurt, procedura prevede ca persoana privata de libertate sa inainteze o cerere catre directorul unitatii prin care sa solicite aprobarea elaborarii unei astfel de lucrari. La cerere se anexeaza si o recomandare scrisa din partea unui profesor universitar sau un conferentiar din specialitatea lucrarii cu privire la ‘relevanta tematicii’. Deci, recomandarea vine inainte de elaborarea lucrarii si nu atesta decat ca lucrarea se inscrie intr-o sfera stiintifica anume. Prin urmare, imi este greu sa inteleg de ce s-a cerut sanctionarea profesorilor care au semnat astfel de recomandari. Este extrem de posibil ca cele mai multe lucrari sa se inscrie unui spatiu stiintific anume. Probabil, lipsa de informare? Mai departe, o comisie de selectionare la munca analizeaza cererea si propune directorului o solutie. In cazul in care cererea este aprobata, se stabilesc programul de lucru si locatia destinata activitatii. Programul de lucru era, probabil, necesar dat fiind modul de calcul al zilelor castig – 3 zile executate pentru 2 de munca. La momentul finalizarii si publicarii (la o editura recunoscuta CNCSIS) lucrarii, persoana in cauza solicita comisiei de propuneri pentru liberare conditionata acordarea zilelor castig. Pentru mai multe detalii privind aceasta procedura, puteti vizita site-ul mai sus mentionat.
Dar sa ne intoarcem la istoria noastra.
Legea 254 / 2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate reformuleaza articolul referitor la lucrarile stiintifice si considera 30 de zile executate pentru fiecare lucrare publicata sau inventie brevetata (art. 95 alin. 1 lit f)). Legea intra in vigoare in februarie 2014, insa nu are norme de aplicare. Din inertie, se aplica normele de aplicare anterioare (de la Legea 275/2006), iar Decizia 619/2011 referitoare la lucrarile stiintifice se aplica in practica cu mici adaptari. Data fiind noua metoda de calcul a zilelor executate se considera ca nu mai este necesar un program de lucru si o evidenta stricta a numarul de zile alocate unei lucrari. Personalul de penitenciare solicita Administratiei Nationale a Penitenciarelor o noua metodologie pentru recunoasterea lucrarilor stiintifice si a zilelor castig, insa, in absenta normelor metodologice, ANP nu poate onora aceasta cerere. De ce normele metodologice ale unei legi adoptate in 2013 nu exista nici in 2016 este o intrebare la care fostul guvern ar trebui sa raspunda, si nu doar politic.
Problema
In 2015 se ajunge la un numar record de 331 lucrari stiintifice publicate de catre 65 de persoanele private de libertate. Aceste cifre ajung sa irite opinia publica si, implicit, pe noii administratori de la Ministerul Justitiei. Cifrele sunt ingrijoratoare nu numai ca valoare bruta, cat si ca tendinta: in 2013, numarul scriitorilor din penitenciare era de 14, pentru ca acest numar sa creasca la 50 in 2014 si la 65 in 2015. Folosirea incorecta a acestor lucrari ca metoda de diminuare a timpului petrecut in inchisoare pune numeroase probleme de natura juridica. In primul rand, este subminata autoritatea instantei de judecata care isi vede sentinta diminuata in mod semnificat pe un temei injust. Mai mult, au aparut suspiciuni serioase legate de furtul intelectual, multi dintre autorii acestor lucrari fiind banuiti ca nu si-au scris singuri lucrarile sau le-au plagiat. In tot acest context de indignare generala (pe buna dreptate !) au inceput sa fie aratati cu degetul si potentialii vinovati: Guvernul pentru ca nu a adoptat noile norme metodologice, Administratia Nationala a Penitenciarelor pentru ca a aplicat o Decizie care nu garanteaza in niciun fel calitatea, comisiile de propuneri pentru liberarea conditionata pentru ca ‘nu au vegheat’ la respectarea spiritului legii, profesorii si conferentiarii universitari pentru ca au fost complici la o procedura viciata, detinutii pentru ca au abuzat de o prevedere favorabila lor etc.
Din descrierea de mai sus, se poate observa ca inflatia de lucrari stiintifice publicate de catre persoanele private de libertate se datoreaza unui complex de factori. Pe de o parte, observam un dezinteres grosolan sau incompetenta fata de reglementarea corecta si legala a executarii pedepsei cu inchisoarea. Pe de alta parte, observam schimbari structurale importante, cum ar fi modul de calcul al zilelor castig de la Legea 275/2006 la Legea 254/2013. Pe vechea lege, pentru a castiga 30 de zile, persoana privata de libertate trebuia sa demonstreze ca a lucrat 60 de zile. Pe legea noua, presa a speculat ca au existat si lucrari scrise in 48 de ore.
Mai mult, pe legea veche exista un control asupra programului de lucru, ceea ce facea mai dificila insusirea masiva a unor texte provenite din exteriorul penitenciarului.
O alta problema structurala esentiala este cea a procedurii de recunostere a unei lucrari stiintifice – cea consacrata prin Decizia nr. 619/2011 – si care este hilara. Toate filtrele de calitate sunt, practic, asezate stramb sau nefunctionale.
Prezenta profesorului sau a conferentiarului universitar este marginala, acesta fiind chemat sa certifice ca un subiect poate fi abordat intr-un anumit camp stiintific. Cred ca sunteti de acord cu mine ca, fortand putin imaginatia, aproape toate temele pot fi atacate din perspectiva mai multor discipline stiintifice. Probabil ca CNCSIS-ul a fost introdus in procedura ca un posibil filtru de calitate, prezumtia fiind ca editurile recunoscute de catre aceasta institutie, folosesc referenti si nu publica decat lucrari de calitate inalta. Dupa cum s-a vazut, aceasta prezumtie a fost cel putin naiva; cele mai multe edituri sunt companii private interesate de profit si mai apoi de renume. Daca au existat autori care le-au garantat acoperirea costurilor si a profitului, unele dintre acestea nu au ezitat sa publice orice. Aici s-ar cuveni sa reflectam mai mult asupra calitatii productiei stiintifice nu numai in spatiul carceral, dar si in afara lui. Se arata inca o data ca penitenciarele fac parte organica din sistemul social in care functioneaza.
In concluzie, procedura nu acopera in niciun fel calitatea produsului final: structura, abordare, rigurozitate, coerenta etc.
La toate aceste deficiente de natura legislativa sau metodologica este posibil sa se fi adaugat si un nou factor – cel al noii structuri a populatiei penitenciare. Daca privim in perspectiva ultimilor 3 ani, putem observa ca, desi numarul detinutilor a scazut, numarul celor condamnati pentru infractiuni de coruptie (gulerele albe) a crescut de la 232 (in 2013), la 309 (in 2014) si la 353 in 2015. Cei mai multi dintre autorii de lucrari stiintifice in penitenciare par a proveni in principal din acest grup de detinuti, grup ce se afla in continua expansiune.
Solutii
Atat legislatia nationala, cat si cea internationala stimuleaza munca in randul persoanelor private de libertate. Recomandarea Rec. (2006)2 asupra Regulilor europene privind penitenciarele a Consiliului Europei dedica nu mai putin de 17 aliniate muncii in penitenciar. Asa numitele Mandela Rules adoptate in 2015 de catre Natiunile Unite aloca un intreg capitol muncii in penitenciar (Regulile 96-103). Literatura penologica abunda in dovezi ca munca pe durata detentiei, mai ales daca are legatura cu interesele persoanei si oportunitatile reale din libertate, poate contribui semnificativ la reducerea riscului de recidiva.
