Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) a publicat in anul 2015 Ghidul privind valoarea in vama si preturile de transfer. Desi interactiunea dintre cele doua arii nu este o preocupare noua la nivel international, evolutiile recente privind intensificarea inspectiilor fiscale in privinta preturilor de transfer, precum si introducerea de noi cerinte de conformare in multe tari si, in acelasi timp, intensificarea controalelor vamale, au adus in prim plan nevoia unui instrument care sa serveasca la o mai buna coordonare intre preturile de transfer si valoarea in vama.

Daniel_Anghel-Lorina_Darmanescu-Daniela_DinuFoto: Hotnews

Articolul de fata isi propune sa analizeze in ce masura o astfel de coordonare este necesara in Romania, atat din prisma companiilor multinationale prezente pe piata, care trebuie sa respecte legislatia privind preturile de transfer si cea vamala, cat si din prisma autoritatilor romane, vamale si fiscale, care urmaresc si verifica respectarea prevederilor legale si asigura colectarea taxelor si impozitelor datorate de contribuabili. Ce pasi sunt de urmat pentru a asigura coordonarea intre preturile de transfer si valoarea in vama, ambele aflate sub atenta supraveghere a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala?

  • De ce nevoia de coordonare?

Coordonarea intre preturile de transfer si valoarea in vama este necesara atunci cand vorbim despre societati care desfasoara activitati de import-export si care fac parte din acelasi grup.

Este cunoscut faptul ca preturile de transfer si valoarea in vama sunt guvernate de legislatii specifice pe care companiile trebuie sa le respecte. In timp ce autoritatile vamale urmaresc sa asigure ca pretul bunurilor importate in cadrul unui grup de companii este corect stabilit in contextul relatiei de afiliere dintre cumparator si vanzator, autoritatile fiscale, pe de alta parte, urmaresc ca acelasi pret sa respecte principiul valorii de piata, respectiv ca pretul sa nu fie supradimensionat sub influenta aceleiasi relatii de afiliere.

Pentru a ilustra nevoia de coordonare intre cele doua autoritati, facem referire la urmatorul exemplu: O companie din Romania importa bunuri din SUA de la o alta companie din cadrul grupului la un pret de tranzactie 100 de UM. Aceeasi societate romaneasca importa si de la o alta societate din SUA (furnizor tert) acelasi bun, intr-o cantitate similara, la un pret de 90 de UM.

Ulterior importului, societatea romaneasca este obiectul unui control al autoritatilor fiscale privind preturile de transfer, care constata ca societatea a achizitionat bunuri de la parti afiliate la un pret mai mare decat cel practicat in relatia cu furnizorii terti. In consecinta, autoritatile fiscale efectueaza o ajustare de preturi de transfer, diminuand cheltuiala recunoscuta in scopul impozitului pe profit la nivel de tranzactie cu 10 UM.

Ca urmare, aceasta ajustare efectuata de catre autoritatile fiscale ar trebui sa fie reflectata si in valoarea in vama a bunurilor importate, prin diminuarea acesteia. Totusi, in aceasta situatie (in care valoarea in vama este diminuata si implicit se diminueaza si taxele vamale percepute), societatea in cauza s-ar astepta ca autoritatile vamale sa efectueze o analiza pentru a valida si din perspectiva vamala concluzia autoritatilor fiscale.

Este astfel usor de inteles de ce este necesar ca pretul stabilit pentru astfel de importuri de bunuri intre entitati afiliate sa raspunda concomitent celor doua seturi de reguli, fara a exista riscul ca acelasi pret sa fie acceptat din perspectiva preturilor de transfer si contestat din perspectiva valorii in vama, sau vice-versa.

Practica tarilor cu experienta in domeniu, precum Marea Britanie sau Olanda arata ca autoritatile fiscale si cele vamale au creat un cadru comun de lucru in acest sens. Astfel, autoritatile vamale din aceste tari evalueaza circumstantele vanzarii unui bun extragand informatii referitoare la pretul de vanzare din alte documente disponibile in zona preturilor de transfer, cum ar fi dosarul preturilor de transfer sau acordul de pret in avans, acolo unde este cazul.

  • Ce se doreste prin Ghidul OMC

Ghidul isi propune sa raspunda la urmatoarea intrebare: in ce masura informatiile existente in analizele de preturi de transfer pot servi autoritatilor vamale pentru a stabili daca pretul bunurilor importate a fost sau nu influentat de relatia de afiliere dintre parti?

Ghidul OMC recomanda ca, in examinarea preturilor produselor importate de catre entitati afiliate, autoritatile vamale sa foloseasca informatiile din analizele de preturi de transfer disponibile. In acest sens, se urmareste elaborarea unor noi linii directoare care sa ajute autoritatile vamale in analiza si interpretarea studiilor de preturi de transfer. Anexa VIII la acest Ghid ofera exemple de informatii care se regasesc in general in analizele de preturi de transfer si care pot fi relevante pentru scopuri vamale (ex. informatii financiare, politici de preturi de transfer, studii de comparabilitate, etc).

O alta chestiune care ridica semne de intrebare este urmatoarea: ce se intampla atunci cand, in urma unei inspectii fiscale la o societate care a efectuat importuri de bunuri, autoritatile fiscale efectueaza ajustari ale preturilor de transfer? Ar trebui astfel de ajustari de pret sa fie luate in considerare de catre autoritatile vamale la determinarea valorii in vama a bunurilor importate? Cum ar trebui sa fie reflectate astfel de ajustari fara a crea un disconfort companiei (de exemplu plata de penalitati si dobanzi de intarziere).

Un mesaj cheie care se desprinde din Ghidul elaborat de OMC este incurajarea ca autoritatile vamale si cele fiscale sa colaboreze si sa faca schimb de informatii si cunostinte in aceasta arie.

De asemenea, companiile multinationale sunt incurajate sa aiba in vedere nevoile vamale atunci cand intocmesc analize de preturi de transfer si / sau acorduri de pret in avans.

Un alt mesaj important transmis de Ghidul OMC este incurajarea autoritatilor vamale de a emite solutii vamale anticipate cu privire la valoarea in vama a bunurilor tranzactionate intre companii din cadrul aceluiasi grup. Astfel de instrumente ar oferi contribuabililor transparenta si certitudine in raport cu regulile privind valoarea in vama.

  • Aplicabilitate la nivelul Romaniei

Legislatia preturilor de transfer din Romania face trimitere la prevederile Ghidului OCDE privind Preturile de Transfer pentru Companii Multinationale si Administratii Fiscale, in timp ce taxele vamale in Romania sunt guvernate de reguli cuprinse in Codul si Regulamentul Comunitar, care fac trimitere la Acordul de Implementare a Articolului VII din Acordul General pentru Tarife si Comert (semnat in 1994). Astfel, intrucat vorbim de un set de reguli la nivel international cu impact si la nivelul Romaniei, recomandarile Ghidului OMC sunt direct aplicabile spetelor care vizeaza importuri de bunuri realizate de companii multinationale in Romania.

Legislatia din Romania permite de asemenea contribuabililor romani angajati in tranzactii intra-grup sa solicite autoritatilor fiscale emiterea de acorduri de pret in avans. In cazul in care obiectul unui astfel de acord il constituie un import de bunuri intra-grup, este indicat ca acest proces sa fie corelat cu nevoile din zona taxelor vamale si a valorii in vama. In acelasi timp, schimbul de informatii intre Directia Preturi de transfer si solutii fiscale si Directia Nationala a Vamilor din cadrul ANAF ar permite abordarea unitara a celor doua zone de interes. Pentru ca acest lucru sa se intample, implicatiile din sfera preturilor de transfer trebuie analizate in stransa legatura cu implicatiile vamale, preferabil inaintea emiterii unui acord de pret in avans.

De asemenea, analizele de preturi de transfer incluse in documentatia pe care contribuabilii romani implicati in tranzactii intra-grup sunt obligati sa o intocmeasca trebuie sa tina cont si de obligatiile vamale.

  • Concluzie

Pentru ca prevederile Ghidului OMC sa poata fi aplicate, este nevoie ca interactiunea dintre autoritatile fiscale din Romania si cele vamale pe chestiunile prezentate mai sus sa prinda contur. Pe de alta parte, contribuabilii romani care se confrunta cu aceasta problematica trebuie sa fie constienti ca o abordare completa a celor doua elemente ii poate salva de neplaceri cauzate de posibile abordari divergente in cadrul inspectiilor fiscale, respectiv vamale. De aceea, este indicat ca politicile de preturi de transfer sa fie concepute cu luarea in calcul a implicatiilor vamale aferente, pentru a nu avea consecinte negative in viitor.

N.red.:

Daniel Anghel este Partener, Consultanta Fiscala, PwC Romania

Daniela Dinu este Director, Consultanta Fiscala, PwC Romania

Lorina Darmanescu este Senior Manager, Consultanta Fiscala, PwC Romania