Oare ce le spune consilierul prezidential Dan Mihalache americanilor cu care se intalneste aici la Washington, compania Alinei Gorghiu si a lui Mihai Gadea? Le recita oare din ceasloavele dumitropopesciene, mustind de americanofobie, pledoarii pentru “marele vis” si “marele experiment”, atat de dragi sufletului sau? Putini stiu ca fostul jurnalist de la “Adevarul” (lui Darie Novaceanu) si de la “Azi” (al lui Octavian Stireanu) socoate ca fostul satrap cultural, urmasul lui Leonte Rautu si al lui Iosif Chisinevschi in fruntea “resortului ideologic”, ar fi oferit o imagine mult mai corecta in ale sale prolixe, indigeste si mincinoase amintiri decat Raportul Final al comisiei formata in urma cu zece ani. Daca va indoiti ca asa stau lucrurile, cititi aceste randuri ale celui care face si desface jocurile la Cotroceni…

Vladimir TismaneanuFoto: Arhiva personala

Dan Mihalache recomanda, prin urmare, ca membrii Comisiei Prezidentiale (inclusiv Monica Lovinescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Al. Zub) sa se inspire din naucitorele gongorisme ale luii Popescu-Dumnezeu. Nu din “Cartea neagra a comunismului”, nu din Soljenitin, Nadejda Mandelstam, N. Steinhardt, Alice Voinescu, Annie Bentoiu, Arthur Koestler, N. Margineanu, I. D. Sirbu, Evghenia Ghinsburg, Vlad Georgescu, Florin Pavlovici, ci din productia celui care l-a comparat, in 1974, pe Ceausescu cu Pericle, Napoleon si Lincoln! Recomandarea lui Dan Mihalache tine de ceea ce Andrei Plesu a numit obscenitate publica.

“Am citit pe nerasuflate cele 4 volume de amintiri semnate de Dumitru Popescu (zis Dumnezeu). Mai citisem in prealabil 2 volume semnate de acelasi Dumitru Popescu: “Elefantii de Portelan” si ”Am fost si eu cioplitor de himere”. Fara indoiala, in analiza comunismului romanesc toate aceste volume isi vor avea locul lor, indiferent de ce vor crede unii sau altii dintre membrii comisiilor oficiale insarcinate cu investigarea trecutului comunist. Daca vor sa inteleaga cu adevarat trecutul comunist, eu le recomand calduros sa il citeasca pe Dumitru Popescu. Un condei ascutit, o descriere analitica, o metafora puternica deaspre ceea ce au insemnat pentru noi romanii acei ani. Citindu-l pe Dumitru Popescu, cu analizele si viziunile lui asupra acelei perioade, cu inteligenta unei condeier de prima mana, ma intreb doar un lucru: de ce acest om nu a fost valorificat in perioada post decembrista, perioada in care tot felul de pigmei utecisti s-au instalat la conducere? Sau , poate, nu s-a dorit acest lucru … Vreau sa fiu bine inteles: nu l-am cunoscut pe Dumitru Popescu – Dumnezeu, nu am dat nici macar o data mana cu el si ca atare, nu pot fi suspectat de partizanat… ii admir insa scriitura exceptionala si analiza profunda pe care o face comunismului romanesc. “Raportul Tismaneanu” ar avea ce invata de la Dumitru Popescu.”

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro