Forumul Economic Mondial de la Davos (Elveția), organizat în perioada 20 – 23 ianuarie 2016, la care au participat 40 de șefi de stat și peste 1.500 de oameni de afaceri din întreaga lume, a avut ca temă principală Cea de-a patra revoluție industrială. Liderii economiei globale au dezbătut în cele 4 zile ale forumului oportunitățile și provocările noii revoluții industriale aflată încă la început, dar care își va arăta efectele în următorii 5 – 10 ani. Automobile fără șofer, imprimante care „printează” case de locuit, roboți cu inteligență artificială pe post de asistenți, toate acestea nu sunt desprinse din scenariul unui film SF, ci, estimează specialiștii, vor fi parte din viața noastră în următorii cinci sau zece ani. Iată ce înseamnă A patra revoluție industrială. Gândiți-vă numai ce tehnologie de comunicare foloseam acum 10 ani și ce folosim astăzi și ne vom da seama că viața noastră se va schimba foarte mult în viitorul apropiat. Pentru că tehnologia evoluează atât de rapid trebuie să acționăm cu aceeași rapiditate dacă vrem să fim pregătiți pentru efectele noilor (r)evoluții industriale. Asta a fost și tema care s-a dezbătut zilele trecute la Davos. Cum ne pregătim afacerile de noile schimbări fundamentale? Cum protejăm muncitorii de eventualele efecte ale pieței muncii? Asta s-au întrebat șefii de stat, oamenii de afaceri și reprezentanții societății civile prezenți la Forumul Economic Mondial de la Davos.
Studiu: 65% din copiii care încep acum școala primară vor profesa în bresle inexistente astăzi
A patra revoluție industrială, pe de o parte, va face inutile anumite meserii existente astăzi și va lăsa fără loc de muncă milioane de oameni, dar, pe de cealaltă parte, va duce la apariția unor noi profesii și specializări de care astăzi nici măcar nu am auzit, care, la rândul lor, vor oferi locuri de muncă pentru milioane de persoane. Raportul „Viitorul locurilor de muncă („The future of jobs”, detalii aici)”, publicat de Forumul Economic Mondial și realizat pe baza datelor analizate din 15 mari economii mondiale care acoperă 65% din forța de muncă globală, ne relatează un lucru care ar trebui să ne pună pe gânduri: 65% din copiii care încep acum școala primară vor profesa în bresle inexistente la momentul de față. Deci, dacă vă întrebați copiii ce vor să se facă atunci când vor fi mari, sunt șanse de peste 50% să numească o meserie care nu va mai exista atunci.
Mai devreme, însă, în următorii 5 ani, aflăm din același raport, noile tehnologii vor duce la dispariția a 7,1 milioane de locuri de muncă în cele 15 țări analizate în raport (două treimi dintre acestea fiind în domeniul administrativ și secretariat), dar și la apariția,în aceleași 15 țări, a altor 2 milioane de locuri de muncă (în special în inginerie și IT).
Roboții, principala forță de muncă de mâine
Din aceste date, precum și din altele pe această temă, reies două scenarii care au fost dezbătute și la forumul de la Davos. Primul scenariu, cel optimist, înaintează situația în care A patra revoluție industrială va elimina locurile de muncă manufacturiere și prost plătite sau atribuțiile din cadrul unei meserii care sunt realizate manual, iar oamenii vor avea un loc de muncă mai lejer, dar mai bine plătit, pentru că mașinile vor lucra în locul lor. Scenariul pesimist este cel în care cei bogați se vor îmbogăți și mai mult înlocuind mâna de lucru manufacturieră, care este și costisitoare, cu roboți care nu cer nici salariu, nici zile de concediu, iar majoritatea oamenilor va trece printr-o perioadă dificilă de tranziție la noile reguli de pe piața muncii. Acest scenariu pesimist arată că A patra revoluție industrială va adânci și mai mult inechitatea socială în condițiile în care persoanelor care încă nu dețin nicio aptitudine tehnologică (peste 4 miliarde din populația mondială) le vor fi și mai dificil să-și găsească un loc de muncă bine plătit.
Este rolul nostru, al politicienilor, să fim pregătiți să implementăm acele reforme care vor ajuta oamenii să se adapteze cât mai repede la noile provocări de pe piața muncii și să promovăm politici care să încurajeze mediul privat să aibă răbdare și să se pregătească pentru o piață a muncii în tranziție. Cred că cel mai important este, însă, să sprijinim sistemul educațional care să se reformeze și să pregătească noile generații de tineri pentru provocările de carieră cu care urmează a se confrunta. Și oamenii vor trebui să înțeleagă că nu pot avea aceeași meserie toată viața și să se adapteze la evoluțiile tot mai rapide de pe piața muncii.
România, țara UE cu cel mai mare procent de locuri de muncă vulnerabile la evoluțiile tehnologizării
Și acum, să luăm cazul particular al României. Un studiu comandat de Organizația Internațională a Muncii și prezentat la Forumul Economic Mondial de la Davos arăta că 60% din locurile de muncă existente în prezent în România riscă să dispară în următorii ani din cauza computerizării și automatizării (detalii aici ). România este, de altfel, țara membră a Uniunii Europene cu cel mai mare procent de locuri de muncă vulnerabile la evoluțiile tehnologizării. La nivelul UE, raportul este de circa 50%.
Este evident că autoritățile din România, în strânsă colaborare cu mediul privat, dar și cu autoritățile de la Bruxelles trebuie să pună la punct o strategie pe termen mediu și lung privind reformarea sistemului educațional în acord cu evoluțiile de pe piața muncii pentru ca noile generații de absolvenți din România să fie pregătite de noile cerințe în materie de forță de muncă.
Doar că ne va fi mai dificil să facem aceste decât le va fi altor state europene. Și spun asta pentru că viitoarele profesii vor presupune deprinderi și cunoștințe digitale solide, în timp ce, în prezent, circa 41% din angajații României sunt „analfabeți digital”, conform unui studiu al Comisiei Europene din 2014. Deși avem cea mai mare acoperire de internet de mare viteză din lume, sistemul educațional din România n-a ajuns încă în epoca Web 1.0, la fel, jumătate din populația țării n-a ajuns nici ea în epoca Web 1.0.
65% din copiii care merg la școala primară anul acesta vor avea meserii care nu există în prezent. Numai că, în România, sunt comunități rurale unde copiii n-au văzut niciodată un calculator și unde trebuie să parcurgă 20 de kilometri pentru a ajunge la o școală în care, cel mai adesea, nu există o rețea internet pe care să o poată accesa nici măcar la bibliotecă. De aceea, dacă A patra revoluție industrială va înseamnă o „alienare profesională” a celor care nu dețin cunoștințe digitale medii, atunci este prioritar pentru România să reducă drastic și în cel mai scurt rata de „analfabetism digital” în România.
Cum poate reduce România rata de „analfabetism digital”
Pentru a crea o șansă de integrare profesională a
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
